Dacă ProTV tot dă seria Războiul stelelor, de ce nu o dau în cronologia acţiunii şi nu în cronologia turnării?

Una din legile lui Murphy spune că “este mai bine să taci şi să te creadă lumea prost, decât să deschizi gura şi să spulberi orice îndoială”. Probabil de aceea PSD amână anunţarea marelui plan de guvernare. Liberalii însă dovedesc un IQ sub numărul de la pantofi. Şi-au publicat aşa-zisul program. O însăilare de şcolar premiant, fără însă vreo logică şi legătură între idei, în care cel mai frecvent cuplu subiect-predicat este “statul va face”… Va da subvenţii, va ajuta, asta deşi se insistă foarte tare pe ideea de stat liberal. Cam ciudat pentru un partid liberal. Citeşte restul articolului…

Apropo de discuţia de aici, şi de “certurile” din subsol în care eu argumentam că e vorba de o problemă umană, nu una de “sistem”, acelaşi haos este de regăsit şi în sistemul privat, unde însă nota de plată este mult umflată. Azi aveam programare la MedLife pentru un consult. Programare făcută cu ceva timp în urmă (cred că mai mult de 10 zile) şi confirmată telefonic vineri. Numai că, surprize-surprize, doctorul Bello Aleksander era în concediu. Habar n-am a cui este vina, a doctorului care nu a anunţat că mai stă în concediu sau a angajatelor din call-center care au făcut programare, dar rezultatul este nişte oameni puşi pe drumuri aiurea, nervi şi un gust amar (mai era un pacient la acelaşi medic, deci, cel mai probabil, se făcuseră programări pentru toată ziua). În mod normal, vineri când s-a făcut confirmarea ar fi trebuit să se ştie că doctorul lipseşte. Am serioase dubii că salariaţii de la Medlife sunt mai prost plătiţi decât în sistemul de stat, dar cu toate astea nu şi-au făcut datoria şi nici nu păreau că dau doi bani pe pacienţi, mai ales că centrul era plin deşi la 200 de metri este şi o policlinică de stat. Acelaşi sictir, dar cu plasme pe pereţi şi aer condiţionat.

Când, în urmă cu ceva vreme, parlamentarii şi-au votat pensii “nesimţite”, presa i-a pus la zid şi i-a tocat. În schimb, de câte ori s-a încercat rezolvarea evaziunii fiscale din presă, toţi au sărit ca arşi protejându-şi dreptul de a face evaziune în numele “libertăţii presei”. Totuşi, ziariştii sunt simpli salariaţi, şi ar trebui plătiţi ca toţi ceilalţi. Desigur, nu este vina patronilor din presă. E vina statului că a permis aşa ceva. E vina statului că, în loc să definească exact ce poate fi plătit pe drepturi de autor, a preferat ambiguitatea pentru a menţine presinea. E vina statului că, în loc să limiteze abuzul, preferă să lovească la grămadă, doborând inclusiv pe cei care beneficiază de drepturi de autor în mod corect.

Acum, că trebuie să depună trei declaraţii în fiecare lună li se pare aberant, umilitor, kafkian… Dar patronii fac asta de ani de zile. N-am auzit proteste când fiecare guvern mai adăuga o declaraţie în plus, un registru nou. De ce nu s-a îndemnat la grevă fiscală când a apărut registrul operatorilor intracomunitari şi sute de mii de oameni au fost trimişi la poliţie după cazier? De ce nu s-a protestat când a apărut registrul sediilor sociale care face mult mai grea deschiderea unei noi firme? Dă-i în pizda măsii pe patroni, nimeni nu se atinge de banu’ nostru!

Ce frumos se oftică ziariştii când este vorba despre problemele lor… dar nu scoate nimeni un cuvânt când e vorba de firmele private care de ani de zile depun lunar peste şapte declaraţii, care mai de care mai stupide:

- La ITM, declaraţie comision şi ştampilarea ştatelor de plată (deci, 2 declaraţii – şi tot nu înţeleg de ce trebuie STATUL să ŞTAMPILEZE ştatele de plată ale unei societăţi private);
- La Casa de pensii (1 declaraţie)
- La Şomaj (1 declaraţie)
- La Anaf (4 declaraţii lunar, de ce 4 şi nu una cu toate informaţiile??).

Ca să nu mai vorbesc de recentele aberaţii cu Registrul Operatorilor Intracomunitari şi Registrul Sediilor Sociale… Mă mir că nu trebuie duse lunar copii după fiecare factură emisă.

După ceva vreme – cred că vreo 2-3 luni – am intrat în contul meu de pe LinkedIn. Pentru o clipă am crezut că am greşit ceva. Plin de briz-brizuri, butoane şi butonaşe, urmăriri… Brrr. Ok, începusem să o las mai moale de anul trecut când LinkedIn se transformase deja în spam. Care mai de care anunţa afacerea secolului, linkuia blogul lui, voia să-ţi vândă cine ştie ce porcărie… Nimic util, doar spam ieftin. Sau îmbătrânesc eu?

Tragedia de ieri ne arată că, deşi suntem zilnic, oră de oră, minut de minut, împinşi să credem contrariul, statul român funcţionează, în schimb presa este din ce în ce mai disfuncţională. SMURD a intervenit în 3 minute, evacuarea maternităţii s-a făcut în timp util astfel încât nu s-au înregistrat alte victime decât cele aflate în locul tragediei. În vreme ce reprezentanţii autorităţilor se străduiau să-şi facă datoria, reporteri decerebraţi făceau tot ce puteau pentru a-i încurca, învârtindu-se aiurea ca nişte găini bete. Retardaţi ca Buble imediat au pus placa cu “Băsescu (şi Boc) e de vină“, semn că spălarea de creier este ireversibilă. Nici măcar o urmă vagă de compasiune şi înţelegere faţă de victimele tragediei, doar prostie în stare pură, live la TV în breiching niuz. Prima dată am sesizat fenomenul în timpul inundaţiilor din 2005 – anul ăsta singurul lucru pe care l-au putut găsi împotriva autorităţilor au fost pantofii cu toc ai Elenei Udrea.

Dacă privim cu atenţie sondajele de opinie şi evoluţiile principalelor partide politice, se poate spune că, deşi a scăzut la un minim al ultimilor 4-5 ani, PD se întăreşte şi capătă consistenţă ca partid de dreapta. Nu sunt sociolog şi nici nu am la îndemână date exacte (poate găseşte ceva Turambar prin excelurile sale), dar, ca partid catch-all, PD îşi formase un bazin electoral compus din ex-peremişti, becalieni, alegători “de stânga” din perioada socialistă a partidului, ţărănişti, alegători ai CDR. Or, scăderea PD este foarte puţin valorificată de PNL – partidul care se declară de dreapta şi intenţionează să ajungă unicul pe acest culoar, ci preponderent de PRM/PP şi o mică parte la PSD. Deci, ţinând cont de locul unde au migrat voturile, putem trage liniştiţi concluzia că PD a rămas cu electoratul “adevărat” de dreapta şi pare acum mult mai omogen şi consistent, mai ales că vorbim de un electorat nu tocmai sensibil la populisme ieftine. În condiţiile în care PNL nu are nici o ofertă concretă, ci baleiază haotic între apropierea de PSD şi frica de a evolua singur, democraţii au şansa de a-şi păstra acest bazin electoral şi a-şi consolida “ideologia”. Este clar că partidul evoluează către conservatorism cu vagi accente liberale şi, după ani de apăsat pe pedala populismului deşănţat, mizează acum pe raţionalism, profitând şi de absenţa alternativelor, de orice ideologie. PNL este pe cale să irosească o şansă istorică.

Aseară, fiind într-o vizită, am văzut aproape integral Ştirile Pro TV. Dincolo de comicul involuntar stârnit de trimiterea pe coclauri a unui băiet sau fătuci cu microfonul în mână ca să spună 1-2 propoziţii, ceea ce m-a izbit cel mai tare a fost că niciunul dintre reporterii ProTV nu a fost în stare să recite cele 3-4 fraze fără să facă greşeli gramaticale. Cea mai comică a fost un zădărnici, pronunţat cu bâlbâieli, utilizat într-un context în care trebuia folosit… înlesni. În rest, dezacorduri între subiect şi predicat cât cuprinde. Problema asta e la fel de vizibilă şi în presa scrisă, unde concedierea corectorilor a lăsat ziarele şi revistele pline de greşeli, inclusiv la produse “premium” ca ZF. În condiţiile în care 99% din presa românească se reduce la rescrierea ştirilor de pe Mediafax, cât de greu e să angajezi nişte oameni care ştiu să scrie corect româneşte, mai ales pe criza asta? Mai departe, dincolo…

E îmbucurător că apar astfel de iniţiative. Sau asta (mai veche). Şi probabil mai sunt, dar se pierd în noianul de non-ştiri…