Game. Set. Match?

Atacul la adresa lui Traian Băsescu este cel mai direct de până acum. Este şi primul care are toate datele unei operaţiuni a serviciilor secrete, fiind practic imposibil ca cineva să afle datele unei firme „oarecare” la două zile după înfiinţarea ei. De asemenea, unul dintre cei implicaţi, a recunoscut „de bună voie” că rostul fratelui preşedintelui era exact traficul de influenţă. Singura întrebare în acest caz este dacă este vorba de un serviciu român sau de unul străin.

Sunt tot mai multe semne că reţeaua de protecţie din jurul preşedintelui dă semne de slăbiciune şi nu mai răspunde la comenzi. Ministerul Finanţelor a scăpat-o „din greşeală” în cazul Elenei Udrea, nefăcând practic altceva decât să sporească suspiciunile de muşamalizare, după ce Pogea a revenit bâlbâindu-se.

De altfel, cazul Elena Udrea reprezintă un exemplu clasic de greşeală neforţată din partea democraţilor. Aveam o comisie parlamentară cu ocredibilitate zero pe care nici măcar presa ostilă preşedintelui nu o lua în serios. Tot ceea ce trebuiau să facă era să accentueze ridicolul şi lipsa de substanţă a comisiei, care se învârtea în jurul propriei cozi neştiind de unde să o apuce. Presa nu descoperise mare lucru, iar Elena Udrea avea o imagine bună, chiar simpatică. Murăturile, datul cu mopul, croşetatul în direct, misterul relaţiei cu preşedintele, creau un tablou interesant, o mină de aur pentru presă, dar şi pentru omul politic. Impresia generală era că Elena Udrea fusese deşteaptă, nu ca Monica Ridzi, lucru valorizabil electoral.

Primul semn de întrebare a fost când Elena Udrea l-a executat în direct, în propria-i emisiune, pe Robert Turcescu. A urmat apoi „lucrarea informativă” a comisiei, o operaţiune scăpată de sub control (excelente analizele lui Cristi Pârvan, aici şi aici), executarea lui Marius Tucă şi Lucian Mândruţă şi, finis coronat opus, urinarea în direct pe comisie. Dintr-o dată, Elena Udrea se transformă într-o mahalagioaică, o chivuţă care-şi arată păsărica la toată lumea.

Este poate prea mult să spunem că Elena Udrea a fost „lucrată informativ”, dar este evident că s-a petrecut o modificare radicală în strategia de comunicare (de la femeia mai degrabă casnică, telenovelistic misterioasă, la becalianul „vă fac de la brâu în jos”), o schimbare fără logică, neimpusă de nimic.

Pe lângă aceste atacuri, Traian Băsescu suferă şi efectele incompetenţei guvernului Boc. Deja premierul este de un penibil absolut cu sentinţele sale grave de care nu se alege nimic. În plus, datele economice se deteriorează în continuare asigurând un contrast puternic cu restul ţărilor unde „se vede deja luminiţa de la capătul tunelului”.

O vorbă din bătrâni spune că „dacă dai unui om suficientă frânghie, va sfârşi prin a se spânzura singur”. Este exact ce se întâmplă acum cu Traian Băsescu. Nu mai este lovit direct, ci prin cei din jurul său. Fetele, fratele, Elena Udrea, orice şi oricine, în ideea de a-l enerva şi a-i provoca greşeli, ţinându-l în defensivă. Avem de a face cu o operaţiune bine executată, departe de amatorismul lui Geoană şi Antonescu, simpli actori distribuiţi în roluri mult peste puterea lor de înţelegere şi realizare. PSD se coordonează mult mai bine şi reuşeşte să se pună în postura de victimă (vezi scăparea informaţiei despre planurile PD de a-i scoate de la guvernare prin racolarea a 18 parlamentari şi în care presupusa candidatură a lui Sorin Oprescu apare ca o „diversiune de la Cotroceni”).

În schimb, năuciţi de atacurile a căror cadenţă se îndeseşte, democraţii au sincope serioase de comunicare şi nimeresc din ce în ce mai rar tonul just. De exemplu, în cazul Mircea Băsescu, Traian a reacţionat în primă instanţă corect, cu un răspuns manelisto-telenovelistic („e fratele meu, ce vreţi să fac? dacă şi el mă loveşte…”), după care a revenit încercând să-l transforme în „victimă” (ceea ce e foarte probabil să fie) subminând însă credibilitatea demersului prin minciună.

Din punct de vedere al efectelor, campania vizează:

• Slăbirea PD-ului ca organizaţie. Deşi sunt la guvernare, deşi au preşedinte la Cotroceni, aparent atotputernic, doi miniştri PD sunt în dificultate, unul deja eliminat, celălalt terminat politic (mă rog, e vorba de sinucidere, mai mult sau mai puţin asistată). Lideri ai partidului sunt puşi să-i apere şi ajung în posturi ridicole, cum a fost Pogea în cazul Udrea. Dacă nici miniştri nu mai sunt siguri, atunci cine? Asta creează frustrări şi chiar frică, reducând capacitatea de luptă. Mă uitam la liota de pupini de pe Cotidianul care sunt complet descumpăniţi semn că debusolarea începe să se simtă în rândurile democraţilor.
• Legat de asta, decuplarea lui Traian Băsescu de liderii de opinie favorabili. Traian Băsescu este transformat într-un personaj din ce în ce mai greu de apărat cu argumente logice.
• Slăbirea încrederii în lideri. Traian Băsescu este prins cu mâţa în sac de nenumărate ori. Alţi lideri ai partidului fac greşeli neforţate. Se strică imaginea de infailibilitate şi invincibilitate.
• Reducerea temelor de atac. În momentul de faţă, lui Traian Băsescu nu-i rămân decât teme abstracte, importante, desigur, dar greu de valorificat electoral, cum ar fi educaţia. Corupţia, reformarea clasei politice şi celelate texte cu care a câştigat primul mandat nu mai pot fi folosite. Acestora se adaugă tema economică, vulnerabilizată deja prin prestaţia lui Boc, Videanu şi Pogea. „Mogulii” nu reprezintă o temă serioasă şi este deja răsfolosită. Vântu e cvasi-falit, Patriciu nu se implică iar Voiculescu este destul de discret. Iar să te războieşti cu Gâdea şi Stan e derizoriu.
• Inducerea ideii că Băsescu scade în sondaje, afectat de scandaluri. Sondajele de până acum nu confirmă o scădere serioasă. Este vorba doar de 1-2 procente care pot intra în marja de eroare. Dar ideea că „Băsescu scade” a ajuns un adevăr incontestabil. Pe de altă parte, efectele actualelor scandaluri vor fi vizibile spre sfârşitul lui septembrie sau chiar octombrie, când scăderea poate fi mai mare – şi ca efect al „auto-îndeplinirii” (ce aiurea sună „self-fulfilment”).
• Fiecare nou scandal este un prilej pentru recapitularea celorlalte. Afacerea în care este implicat Mircea Băsescu a readus în discuţie apartamentul Ioanei, o afacere dubioasă a aceluiaşi frate. Comportamentul Elenei Udrea a adus în discuţie „încălcarea Constituţiei” şi celelalte refrene…

Toată lumea spune că Traian Băsescu trebuie să facă ceva pentru a prelua iniţiativa. Problema este că nu prea are ce să facă, ceva suficient de spectaculos. Între scenarii ar fi:

• Abandonarea Elenei Udrea. Deloc spectaculos şi este deja prea târziu. Elena Udrea este un personaj politic terminat, deşi aparent a repurtat o victorie. Ar fi practic şi o înfrângere personală. În plus, este greu de crezut că s-ar lăsa dată la o parte fără scandal. Ultimele evenimente au arătat de ce este capabilă.
• Eliminarea PSD de la guvernare. E o glumă proastă. Guvernul Boc nu va mai avea susţinere parlamentară şi ajunge şantajabil la mâna PSD care poate face bine-mersi un guvern cu PNL. Plus că un guvern minoritar, condus de Emil Boc e deja o glumă tristă şi garantează un eşec de proporţii în alegerile prezidenţiale în condiţiile deteriorării indicatorilor economici.
• Retragerea PD de la guvernare. Altă glumă proastă. A reuşit o dată, a doua oară nu cred că mai găseşte amatori. Mai degrabă gruparea pro-PSD din PD ageează un non-combat în schimbul colaborării la guvernare în continuare, mai ales că nici PSD nu pare grăbit să colaboreze cu un PNL care nu mai există decât teoretic.
• Schimbarea guvernului cu unul de tehnocraţi. Dificil de realizat şi ineficientă din perspectiva candidaturii. Dificil de realizat, pentru că Emil Boc & Comp. nu se vor da la o parte atât de uşor. Ineficient din punct de vedere al candidaturii pentru că guvernul Boc este asociat 100% cu Traian Băsescu iar disocierea va fi greu de realizat.
• Arestări, inculpări… A mers cu Gigi Becali. Campania electorală era încă departe, miza scandalului era mică (un fleac de 500.000 de euro, un simplu „mizilic”). De data asta avem de a face cu un business de miliarde. Mă îndoiesc că presa va lăsa din mână acest scandal suculent. Deja SRS vorbeşte de legăturii cu teroriştiii. Mult peste firmele de taxiuri ale lui Adrian Năstase şi tot ce i se punea în cârcă acestuia.

La toate acestea se adaugă elementele analizate aici.

Deşi Traian Băsescu se luptă cu adversari foarte slabi (Mircea Geoană şi Crin Antonescu), paradoxul este că este pus din ce în ce mai des în dificultate şi şansele de câştig se diminuează pe zi ce trece şi situaţia tinde să devină umilitoare.