Lupta PD cu sine însuşi

Partidul Democrat constată azi pe propria piele cum soluţiile de ieri devin problemele de azi. Democraţii se văd confruntaţi cu o problemă majoră, care nu este criza economică şi faptul că sunt nevoiţi să guverneze în condiţii dificile ci premierul Emil Boc. Spre deosebire de omologii săi de la alte partide, care sunt conducători, Emil Boc este locţiitor. Asta face ca, la viitorul Congres al partidului, democraţii să nu poată să-şi aleagă un conducător adevărat. Nu pot alege alt preşedinte, fiindcă asta ar însemna să-şi compromită guvernul, nu pot schimba premierul, fiindcă îşi compromit partidul. Cât timp personalitatea lui Traian Băsescu domina partidul, nu era nici o problemă, dar în momentul de faţă influenţa preşedintelui ţării este una aproape marginală şi în perspectiva alegerilor care vor urma va scădea şi mai mult.Emil Boc este un compromis între tabăra preşedintelui şi tabăra „cealaltă”. Din păcate pentru democraţi, este un compromis care nu-i ajută deloc în perspectiva bătăliilor electorale viitoare. Pe lângă presa exagerat de ostilă, Emil Boc face el însuşi toate eforturile pentru a ajunge în situaţii penibile ajungând dintr-un o dată harnic şi simpatic lider al opoziţiei un politician doborât de ridicol. Democraţii se află în aceeaşi situaţie în care s-a aflat PSD în 2004, când premierul era şi şeful partidului şi partidul a decontat electoral deficitul de imagine al premierului pierzând alegerile. Emil Boc este în momentul de faţă mult mai erodat politic decât era Adrian Năstase la un an şi jumătate de mandat, iar Emil Boc mai are încă doi şi jumătate.

Pentru PD există şi o premieră în istoria partidului. Este pentru prima dată când se înfruntă două tabere cu forţe relativ egale. Asta poate duce la probleme serioase după, când tabăra înfrântă poate chiar să spargă partidul, deşi aparent partidele politice nu se „sparg” când sunt la guvernare. Dar tabăra prezidenţială poate găsi în UNPR un adăpost interesa(n)t. Existenţa celor două tabere relativ egale bulversează „talpa” partidului, obişnuită să voteze disciplinat cu cine i se spunea „de la centru”. Acum, mesajele de la centru sunt un pic confuze. Domnul Blaga spune ceva, doamna Udrea mai mult tace, domnul Boc vorbeşte continuu, mai e şi domnul acela tânăr cu ochelari…

Apropo de „domnul acela tânăr cu ochelari”, activitatea sa politică din ultima vreme mă face să cred că este destinat unei cariere interesante. Nu cred într-o candidatură surpriză a la Ponta, dar nici nu o exclud întru totul. Este perfect posibil ca la acest congres să vizeze doar o poziţie de vicepreşedinte pentru ca la următorul, mai mult sau mai puţin ordinar, să treacă în pole position, atât pentru funcţia de preşedinte de partid, cât şi pentru cea de candidat la preşedenţie. Este oricum net superior nehotărâtului „Livache”.

Este greu de spus cine va câştiga între cele două tabere şi nu este deloc exclus un compromis, fiindcă taberei „celeilalte” îi lipseşte o personalitate charismatică şi asta poate costa mult din punct de vedere electoral – chiar dacă maşina de produs voturi funcţionează corect. Pe de altă parte, tabăra prezidenţială nu este nici ea deosebit de atractivă electoral, mai ales că guvernarea erodează partidul în ansamblul său. Identificarea unor ţapi ispăşitori şi sacrificarea lor poate fi o soluţie de moment, însă ea poate lovi capacitatea partidului de a obţine un scor bun.

M-a surprins reapariţia lui Lucian Croitoru, oferindu-se să preia din nou conducerea guvernului, precum şi anunţul straniu al lui Crin Antonescu că PNL este gata să intre la guvernare şi acum pregăteşte o moţiune de cenzură, acţiuni contradictorii. Nu doar opoziţia s-a exprimat critic la adresa Guvernului, ci şi lideri democraţi, unii destul de vocal (Cristian Preda, Raluca Turcan), atât înainte, cât şi după ce a făcut-o Traian Băsescu. Precipitarea de azi a Guvernului arată o oarecare îngrijorare şi Traian Băsescu este în stare să aducă la guvernare PNL şi PSD (pornind de la premisa că aceştia sunt atât de idioţi să accepte) dar sub conducerea unui independent (adică tocmai Lucian Croitoru) sau chiar un „guvern de uniune naţională”.