Revin la discuţia apărută după proiectul de lege al lui Funar şi Ghişe, deoarece majoritatea articolelor s-au limitat la miştouri ieftine, iar reacţia mass-mediei a fost doar de indignare exagerată. În mod normal, discuţia ar fi trebuit canalizată spre responsabilitatea mass-mediei. Când vine vorba de reglementare, „organele” de presă sar indignate şi ne pun placa aia cu „ele sunt instituţii private, orientate spre profit”, nu e treaba lor să facă educaţie. Corect, numai pe jumătate. Nu este treaba lor să facă educaţie, dar asta nu înseamnă că nu au o responsabilitate.
Mass-media este cel mai bun exemplu de libertate prost înţeleasă. Comportamentul ei nu este cu nimic diferit de cel al cocalarului care dă pe Guţă la maxim „ce vrei frate, e treaba mea ce fac”, a ciumpalacului care îşi parchează maşina blocând circulaţie „ce vrei bă, e strada lu’ tac-to? Nu bă, e a lu’ măta!”. Din păcate însă, libertate fără responsabilitate nu există.
Poate cea mai bună analogie o reprezintă o fabrică de mezeluri. Tot o organizaţie privată, orientată spre profit. Clienţii acesteia cer parizer, muşchiuleţ, costiţă. Numai că, în loc de asta, ei primesc o pastă MDM cu iz de usturoi şi afumătură, muşchiuleţ cu salmonella şi costiţă cu stafilococ. Vă imaginaţi ce linşaj mediatic îl aşteaptă pe acel patron?
Este exact ceea ce fac instituţiile mass-media de la noi. Nici un mezel oferit de ei nu este neinfestat sau parazitat de E-uri cancerigene. Nici unul. Şi mă tem că nu este o generalizare forţată, ci o realitate tristă. „Asta cere publicul!” este placa recitată de fiecare dată. Pe dracu! Publicul cere parizer, nu pastă MDM. El cere muşchiuleţ, nu salmonella. Este responsabilitatea mass-mediei să respecte o minimă igienă intelectuală. În loc de asta, ei invadează spaţiul public cu un noian de non-ştiri, în vreme ce informaţiile relevante nu sunt disponibile. Publicul vrea ştiri şi consumă ce i se oferă, ajungând să creadă că asta este normal. Da, tabloidele înfloresc oriunde. Dar Bild este dublat de FAZ, Daily Star de Telegraph sau Guardian, Ici Paris de Le Monde… La noi toate televiziunile au ajuns acum să se bată pe publicul lui Dan Diaconescu, iar ziarele pe cel al Libertăţii.
Încercarea celor doi senatori este doar o tentativă – eşuată în ridicol – de a aduce puţină normalitate într-o arie dominată de discursul apocaliptic şi o viziune feudal-rurală asupra lumii, un „radio-şanţ” cu o singură idee: „vine sfârşitul lumii, maică”.
Cristi, eu chiar vad in aceasta „lege” o invitatie la auto-reglementare… textul este atat de simplu, incat chiar va avea nevoie de implicarea breslei in definirea termenilor si a criteriilor… intr’un fel, gasesc in textul asta dorinta de-a proteja, oarecum paternalist, consumatorii de presa, dar si impulsul necesar pentru ca „mana invizibila” sa actioneze mai rapid… din pacate, lumea n’a prea dorit sa vada jumatatea plina a paharului, in aceasta situatie 🙁 iar asta cred ca se datoreaza faptului ca prea putina lume a invatat ori inteles regula nr.1 a feedback-ului: mai intai, te concentrezi pe o reactie pozitiva asupra obiectului de comentat, dupa care ai tot dreptul sa te apleci si asupra aspectelor negative, iar, in cele din urma, oferi sugestii de imbunatatire a partilor negative, cu exemple care fac referire la partile pozitive deja identificate, la inceput… daca „indignatii” la care faci si tu referire, s’ar fi chinuit, cat de cat, sa urmeze regula, sunt convins ca potentialul de auto-reglementare ar fi inceput deja sa dea roade–acuma, sunt convins ca s’a pierdut trenul 🙁
Is de acord ca presa o ia pe aratura mai des decat reuseste sa fie coerenta, dar legiferarea nu o sa rezolva nimic iar liberalii sunt relativ retarzi (politic) pentru ca i-au dat voie lui Ghise sa sprijine atat de vocal initiativa asta…
@Codru
Autoreglementarea nu poate veni decât din partea unor organizaţii profesionale credibile, ceea ce nu este cazul (desigur, nu numai presa suferă din punctul acesta de vedere).
@Moromete
Mă îndoiesc că vreun partid din România îşi poate opri membri să delireze (mă rog, eu înţeleg şi apreciez demersul lui Ghişe şi, ca efect, ar putea chiar prinde la un anumit tip de electorat pe ideea „bine le face, că prea dau numai accidente şi violuri…). De altfel şi în blogosferă, în afară de mine au mai existat aprecieri ale demersului.
Mergind pe comparatia ta, ti-as atrage atentia ca atunci cind clientii nu primesc ceea ce vor pot gasi alte mezeluri, de o calitate mai buna! Fara E-uri, ba si ecologice, daca sint pregatiti pentru asa ceva.
Concluzia: piata se regleaza pe masura ce de maturizeaza cererea de pe piata. Deocamdata piata vrea gunoaie pentru ca asa s-a obisnuit. Pentru ca modelele generalizate sint gunoaie. Pentru ca educatia popularizeaza gunoaiele. Asa ca ar fi mai important sa ne gasim reperele necesare cu ajutorul carora sa eliminam natural E-urile din media.
Pina atunci insa, legea lui ghise ramine o aberatie deoarece ea nu se poate aplica, este total subiectiva si nu serveste nimanui. La urma urmei, daca dau o stire in care spun ca 5 politisti au batut un infractor si dupa dau alta in care un politist si-a spalat singur masina de serviciu, care e mai credibila si care are un impact mai mare?
Sint atit de subiective aceste lucruri incit legea e pur si simplu inaplicabila. Si atunci… ce va aduce ea bun?
1) Alternativa locală nu există şi nu toată lumea poate „consuma” din import. Deşi sunt liberal şi militez pentru un stat minimalist, ideea că „piaţa reglează” este o utopie.
2) Ca să-ţi găseşti reperele, este nevoie de mediatizarea reuşitelor, cărora este greu să li se facă loc între un accident şi un viol.
3) Ideea de „pozitiv” vs. „negativ” este interpretată un pic cam mecanic. Ideea celor doi era mult mai simplă: să se limiteze ponderea accidentelor, violurilor şi a altor non-ştiri.
4) Piaţa nu ştie ce vrea. Ea consumă ce i se oferă. În general, „colectivele” (piaţa, poporul etc.) nu au inteligenţă, ci doar emoţii. Citatul meu preferat este al lui Henry Ford: „Dacă aş fi întrebat lumea ce-şi doreşte, ar fi spus că vrea o căruţă mai confortabilă, nu un automobil”.
5) Evident că mass-media este doar o parte a problemei, mai este şi şcoala, familia, dar puterea mass-mediei limitează, uneori chiar până la anulare, eforturile celorlalte. Degeaba îl învăţ eu pe fiul meu ce este bine şi ce trebuie să facă, dacă presiunea socială este mai mare.
1. Piata chiar regleaza, indiferent cit de utopic ti se pare acest lucru. Doar ca in acest caz oferta este cea care modeleaza cererea.
2. Stire pozitiva nu inseamna mediatizarea reusitelor. Crezi ca daca inserezi stiri despre fabrici deschise, locuri de munca noi, copii destepti o s reusesti sa le atenuezi pe cele despre violuri, profesoare goale si politisti spagari?
Pentru ca piata nu stie ce vrea ACUM, e sigur ca daca am intreba am afla ca lumea vrea OTV. Citatul lui Ford e interesant dar nu mai e actual. Acum corporatiile chiar isi intreaba publicul CE vrea si ii dau acest lucru. Alte vremuri, alte metode!
Dar e interesant pentru ca ne arata calea: trebuie sa ii invatam pe oameni sa gindeasca singuri si sa descopere ce e bun si ce e rau. Pentru ca ai folosit foarte bine comparatia cu mezelurile: un om sarac si infometat va prefera sa moara de cancer peste o vreme decit sa moara de foame pe moment. Dar cind are siguranta si posibilitatea de a alege, va alege asa cum trebuie. Pentru asta insa ii trebuie educatie si o masura care nu ii ofera acest lucru ci doar cauta metode de a impune reguli e o masura nefolositoare. Pentru ca oamenii trebuie sa aleaga singuri! O impunere din afara va fi mereu ocolita daca ei nu aleg in interior!
1) CATV, ciment, bănci, telefonia mobilă înainte de Cosmote…
2) Dacă bei numai oţet vei crede că toate lichidele sunt acre. Or realitatea este… complexă, nu mono-tonă.
3) Citatul din Ford este la fel de actual. Corporaţiile nu îşi întreabă clienţii ce vor, ci testează produse înainte de lansare. Inovaţia presupune ceva la care nu s-a mai gândit nimeni până atunci. Publicul nu are cum să propună ceva „inexistent”, ci doar variaţii a aceea ce există. Aici este rolul oamenilor ca Henry Ford.
Cu ultimul paragraf sunt întru totul de acord. Problema mass media este că nu ai ce să alegi. Pornind de la exemplul mai sus, ei oferă doar oţet. Unul de 9 grade, unul de 13 grade, unul de mere, altul de vin… Dar tot oţet este. Eu vrea însă sirop de brad. Îmi oferă cineva?
Ceea ce este mai trist este că produse OK – cum a fost ProTV la lansare, Realitatea TV în urmă cu ceva timp, Business Magazin sau chiar Ziarul Financiar – se pierd din diverse motive.
Faptul că în cazul mass-media piaţa nu funcţionează este dat de faptul că, în loc să se diferenţieze, ele se copiază unul pe celălalt astfel încât acum nu mai ştii pe ce post te uiţi sau ce ziar citeşti.
De ce oamenii nu cumpara mezeluri adevarate ? Exista si asa ceva.
In citatul tau, masina nu exista. Acum „masina” exista, dar oamenii prefera „carutza”.
„Ceea ce este mai trist este că produse OK – cum a fost ProTV la lansare, Realitatea TV în urmă cu ceva timp, Business Magazin sau chiar Ziarul Financiar – se pierd din diverse motive.”
Diverse motive ? Asta (institutiile media de care vorbeai) e siropul de brad. Oamenii au acces la el, dar nu il aleg.
Deci vina e 100 % a consumatorilor. Parerea mea.
@mArius,
cred că ai înţeles greşiz ce voiam să spun. Ideea mea este că sus-amintele au scăzut foarte mult calitatea, încât acum nu e mare diferenţă între ProTV sau Realitatea TV şi OTv, între Business Magazin şi („Business”) Can-Can, iar ZF se ocupă mai mult cu biografii de manageri decât de informaţii şi analize economice.
@ CB – Pai, ai cam raspuns la ce ziceam eu cu autoreglarea pietei. CATV nu e o piata prea libera, cit timp in fiecare cartier exista doar un singur operator. Acum, de cind au inceput si cu „cablu”prin antena parabolica se vede ca nu mai stau oamenii la un singur operator si a aparut o concurenta reala. Exact cum a aparut si dupa Cosmote.
Iar faptul ca cimentul a putut sa se foloseasca de diverse practici anticoncurentiale ne arata ca o piata poate functiona foarte bine libera cit timp autoritatile arbitreaza aceasta libertate.
Păi dacă eşti de acord cu arbitrajul la ciment, de ce nu şi la TV? Că este acelaşi lucru. Până la urmă, pare-mi-se că este doar o problemă de formulare nefericită a celor doi decât de opoziţie la idee. Un prim punct de plecare ar fi dacă CNA ar impune mutarea ştirilor de la ora 5 după ora 10 seara, interzicerea difuzării de imagini cu accidente, crime etc, o mai bună protecţie a victimelor… Eu cred că acesta este sensul ideii celor doi, nu aplicarea mecanică a proporţiei.
Nu trebuie uitat că la televiziuni există deja reglementări, cum ar fi obligativitatea difuzării X% de programe europene, X% producţii proprii ş.a.m.d.
Pentru ca arbitrajul la TV exista deja. Capitolul audiovizual a fost incheiat primul, acum citiva ani si Romania are legislatia corelata cu UE.
CNA a impus toate reglementarile care se puteau impune. Indiferent care era ideea celor doi, ce au scris este ceea ce se interpreteaza. Povestea cu stire pozitiva si stire negativa e o mare timpenie. Daca eu spun ca politistii au prins un infractor periculos care a violat 2 tinere si a omorit un copil zdrobindu-i capul… asta ce stire este? Ca eu o vad pozitiva: inca un infractor prins. Iar stirea ca Ioana Vlas a primit mai putina puscarie mi se pare o stire negativa, desi ea ne arata clementa justitiei si dorinta infractoarei de a se reintegra in societate.
Ceea ce spun eu este ca lege exista, dar cei doi berbeci fie nu stiau de ea, fie au vrut sa fie mai catolicei decit Papa. Daca verifici legislatia audiovizualului o sa vezi ca s-a reglementat tot ce se putea reglementa si chiar un pic mai mult pe alocuri. Dar NU se poate reglementa prostia scoasa de indivizii astia. Uite ca repreyentantii presei din strainatate sint uimiti de asa o idee. Daca vroiau neaparat sa ajute cu ceva, stimabilii puneau mina si gaseau o solutie prin care sa responsabilizeze media, publicul si autoritatile. Dar… nu! Daca poti sa dai cu obligatiile, de ce nu?
Arbitrajul exista la modul in care el este functional in alte tari europene. Dar oamenii aia au si altfel de presa care nu da violuri, urmate de accidente rutiere samd. Acolo exista si asociatii profesionale credibile, care au un cuvant de spus. Iar asta cu pietele care se autoreglementeaza e utopica. PIata nu e un panaceu. Piata stabileste pretul corect, nu moralitate, bun simt, etc. Exista o piata si pentru consumul de droguri. De ce n-am lasa-o libera, probabil ca multi dintre consumatori ar muri si ar dispare si piata. Dar partea mai nasoala ar fi ca pana cand mor astia, mai omoara si ei pentru un inel, un portofel, etc ca nu mai au bani de droguri. Poate ca legea este prost facuta, dar pune in discutie un fapt real. Si nu are legatura cu libertatea de expresie.
@Cristian Banu
„un prim punct de plecare ar fi dacă CNA ar impune mutarea ştirilor de la ora 5 după ora 10 seara, interzicerea difuzării de imagini cu accidente, crime etc, o mai bună protecţie a victimelor… Eu cred că acesta este sensul ideii celor doi, nu aplicarea mecanică a proporţiei.”
Sensul pe care il banui tu e de apreciat si e de competenta CNA-ului, insa e departe de prostia formularii legii si a autorilor.
CNA e nemultumit de legea asta.
Probabil pentru ca stiu ca e o aiureala.
Pingback: (De)Căderea presei « Blogul unei nopţi de vară