Joc în doi…

PNL termină en fanfare campania electorală cu un viral preluat de toată blogosfera. Cea mai plictisitoare campanie începuse în doi şi se termină tot în doi. Democraţii nu au contat. Preşedintele a încercat să intre în joc însă nu a reuşit decât să-şi mai piardă pe drum din susţinători. PD-ul a început campania la 36%, o termină la 29%, iar în această scădere şi preşedintele a avut un rol important.

Gafele preşedintelui

• „Lovitura de stat”. O declaraţie iresponsabilă, care a făcut ca până şi cei mai înfocaţi admiratori ai săi să o dea cotită. De altfel, subiectul a fost abandonat repede.
• „Eu decid premierul”. Declaraţiile şi justificările sale au dat impresia că aceste alegeri se vor desfăşura degeaba, rezultatul final contând prea puţin. Tonul categoric a fost înmuiat spre final, când se întrevede tot mai clar probabilitatea unui guvern PSD-UDMR cu majoritate. Rezultatul a fost o mobilizare mai amplă a voturilor „anti”, relevată de creşterea constantă a PSD.
• Absenţa unui sprijin real pentru PD. La celelalte campanii, asocierea dintre preşedinte şi democraţi a fost foarte vizibilă. De data aceasta, preşedintele a evitat orice endorsement (scuze, dar nu găsesc în română un cuvânt cu sens similar).
• Imaginea de iresponsabil. „Lovitura de stat” şi „Nu mai sunt bani de pensii” sunt două lucruri pe care un preşedinte nu ar fi trebuit să le spună niciodată. Până şi pentru pupincuriştii săi, Traian Băsescu – şi prin extensie partidul considerat al său – au devenit răul cel mic. Editorialul lui Patapievici este definitoriu în acest sens şi exprimă poate cel mai bine starea de spirit a susţinătorilor băsescieni.
• Turneul de criză. Campania de vizitare a unor companii private este cel puţin ciudată. O companie privată are propria strategie, propriul management şi soluţii de criză. Aşa ceva nu se face. E doar populism ieftin, care loveşte fix în electoratul PD. De ce? Simplu. Induce în electoratul mai puţin pregătit şi informat ideea că oricum preşedintele va rezolva, deci nu are rost să mai se prezinte la vot.

Realitatea este că Traian Băsescu se pregăteşte să iasă din scenă. Încercarea de a fura prim-planul în campanie pentru a-şi asigura o poziţie mai puternică la negocieri nu s-a soldat cu foarte mare succes. Abordând iniţial o poziţie de forţă, preşedintele s-a înmuiat pe parcurs, discursul de vineri fiind unul dintre cele mai slabe. Impresia lăsată a fost de încercare de a trage de timp, ceea ce indică o poziţie slabă la negicieri. După ce în urmcă cu doar câteva zile spusese că vom avea un premier rapid, acum împinge termenul spre Crăciun. Un PSD de 37%, cu peste 40% după redistribuire va fi foarte greu de ignorat sau de „bătut” prin soluţii-surpriză, mai ales în condiţiile cooperării excelente dintre PNL şi PSD, mai ales că Traian Băsescu nu are ce oferi la schimb şi nici prea multă marjă de manevră. Dacă PD va confirma scorul slab (pronosticul meu merge spre 25%) oferta către PNL va trebui să fie extrem de generoasă – cel puţin paritate 1:1 în guvern., poate chiar poziţia de premier. Va avea însă PNL încredere? Din punct de vedere strategic, pentru PNL ar fi mult mai convenabil în opoziţie (opoziţie adică exact ceea ce a făcut şi PSD în ultimii 2 ani) cu PSD la putere decât la putere cu PD. Acceptând o nouă coaliţie cu PD, PNL îşi riscă din nou identitatea proaspăt cucerită, chiar dacă acum va porni în „bătălie” cu un ascedent moral.

Jocul în doi

PNL şi PSD au început prin a ignora complet PD-ul. Strategia a dat rezultate, democraţii nemaireuşind să intre în joc până la final, mai ales că nu au mai beneficiat de susţinerea pe faţă a preşedintelui ca la celelalte alegeri. Impunerea unei dezbateri ideologice, chiar dacă la noi ideologia este „la genuchiul broaştei” i-a lăsat pe democraţi în aer. Acest „fuck you mister geoană” cu care se încheie campania electorală reîntoarce totul la bătălia dintre PNL şi PSD.

Deşi pe alocuri PNL şi PSD au părut că aruncă ocheade către PD, e greu de presupus că cineva din aceste partide este dispus să-i acorde credit lui Traian Băsescu. Separarea de democraţi nu este considerată reală şi mă îndoiesc că cineva ar negocia cineva ceva cu democraţii. PNL vrea pur şi simplu să preia electoratul de dreapta, iar PSD să zdruncine credinţa „adevăraţilor”. Cel mai probabil, PNL va intra în opoziţie, ca un adevărat partid de dreapta (susţinând ocazional PSD-ul în schimbul unor poziţii pe ici pe colo sau a fondurilor pentru fiefurile proprii) – inversându-se situaţia de acum. Tăriceanu va deveni preşedintele Camerei Deputaţilor, şi, în perspectivă, potenţial candidat la preşedenţie împotriva lui Adrian Năstase.

Premierul

Are vreo importanţă numele său? Criza economică şi statutul de membră a Uniunii Europene limitează foarte mult marja de acţiune. Nu mai sunt posibile excesele din perioada Adrian Năstase pentru că economia este mult mai puternică acum, rolul statului în economie a scăzut mult. În plus, în PSD nu mai există un al doilea Adrian Năstase. Nici unul dintre potenţialii premieri nu are nici pe departe puterea pe care a avut-o acesta.

Mize mici

Avem o campanie de mize mici. Aşa cum a subliniat mai toată lumea, candidaţii s-au transformat în primari (în Bucureşti, nici măcar), propunând soluţii la nivel de comună/cartier. Nici o discuţie despre proiecte naţionale.

Închiderea cercului

Chiar dacă la modul teoretic ne aşteaptă o perioadă pe care bigoţii o pot numi „teatru ieftin”, efectele vor fi în realitate pozitive. În primul rând, va dispărea, treptat, desigur, încrâncenarea. Despre politică se va discuta cu ceva mai mult calm. Timp de aproape 20 de ani, politica s-a făcut cu patimă. Ironic, sau poate simbolic, în 2009, în decembrie, va ieşi de pe scena politică ultimul motiv de discordie şi separare în societatea românească. Traian Băsescu a produs aproape la fel de multă dezbinare socială ca şi Ion Iliescu. O dată ce el va ieşi din scenă, nimeni nu va mai putea face aşa ceva. Nici un partid nu mai dispune de un lider cu o personalitate atât de puternică. Tehnic vorbind, deşi aparent şi Traian Băsescu a fost învins de sistem, practic vorbim de o victorie. Numai că ea nu va fi completă până când nu va fi învins ultimul reprezentant al său, Traian Băsescu însuşi.