Anania, Băsescu, IMAS, PNL, PSD, România…
- Şirul coincidenţelor amuzante continuă: ÎPS Daniel nu îl lasă pe Traian Băsescu să vorbească la Secu (Mănăstirea), „un grup de intelectuali” îl roagă pe ÎPS Anania să-şi asume candidatura la Patriarhie. Despre Anania se tot vorbeşte că a turnat la Secu (instituţia)… Cum vine de se leagă, domnule, parcă le potriveşte cineva…
- Când să anunţe şi PSD-ul moţiunea, hop şi IMAS-ul cu sondajul în care PD-ul este atotbiruitor, iar Gigi creşte-creşte… Mai ales creşterea lui Gigi este cu totul şi cu totul suprinzătoare, în condiţiile în care acesta a apărut în ultimele luni doar în ipostaze negative (mituirea lui Dinamo, scandalul cu Hagi, despărţirea de Dan Pavel). Până şi calificarea în Liga Campionilor parcă a fost în ciuda lui Becali. Până la urmă, ideea de interzicere a sondajelor nu este chiar atât de deplasată, atâta vreme cât ele au devenit efectiv o batjocură prin politizarea excesivă.
- Sunt foarte curios dacă Bogdan Olteanu mai bate iar palma cu Hrebenciuc. Cred că ar fi sinucidere curată pentru PNL în momentul de faţă. Conjunctura nu-i avantajează deloc: asupra guvernării s-a impus ştampila de incompetenţă, ajutată din plin şi de prestaţiile unor miniştri liberali (Vosganian, Asteluţei – na, că am ajuns să-l citez şi pe Stolojan – Nicolăescu, Chiuariu, Cioroianu – aceştia din urmă fiind mai degrabă victimele presei); economia dă semne de recul – este adevărat, este vorba de conjunctura externă, însă căderea monedei naţionale va fi decontată de liberali… O alianţă oficializată PNL-PSD ar fi exact cireaşa de pe tort, sau mai bine zis bomboana de pe coliva PNL.
- Ieri am citit două articole pe aceeaşi temă, cu opinii diferite. Unul mergea pe ideea că în România se câştigă mai bine ca în SUA, celălalt merge pe ideea că „fie pâinea cât de rea, mai bine e-n Canada”. Desigur, Viorel îşi bazează afirmaţiile pe presa din România, pe care dacă o citeşti/vizualizezi îţi vine să te sinucizi că „vine sfârşitul lumii, maică”. Realitatea este însă că, de la un anumit nivel încolo, este mult mai bine în România decât în Canada. Sorin Pâslaru dă numai un exemplu, dar el poate fi extrapolat şi la alte categorii. În ceea ce priveşte calitatea vieţii, ea a crescut mult şi creşte în continuare. Există alternative pentru majoritatea serviciilor oferite de stat (de altfel, şi în străinătate majoritatea apelează la servicii private, de la cele medicale, până la educaţia copiilor) iar „lucrul cu cetăţenii” s-a îmbunătăţit vizibil în administraţie. Practic, în momentul de faţă, de emigrat nu mai emigrează decât persoane cu o calificare precară pentru care plata în România este încă sub ceea ce ar primi în Spania sau Italia. Sau personal medical şi didactic pe care statul încă îl valorizează foarte puţin. Dar nici în străinătate această categorie nu este răsplătită cum trebuie – raportat la condiţiile de viaţă şi la restul populaţiei – aceasta fiind soarta generală a funcţionarilor publici. Da, în Bucureşti faci şi o oră şi jumătate până la serviciu, însă mă îndoiesc că la Paris, la Londra sau New York faci mai puţin. Este preţul pe care îl plăteşti stând într-o metropolă.
Salut, peste articolul din ZF nu dadusem. E adevarat ce se spune acolo dar doar raportat la sistemul bancar. Eu am urmatoarele precizari: comparam cei mai bine platiti oameni din Romania cu salariul mediu din SUA. Ceea ce nu este tocmai „fair” din punct de vedere statistic. din punctul asta de vedere, este posibil ca si in bulgaria sau intr-o tara africana sa ai o minoritate care castiga mai bine decat media din SUA. In plus, demonstratia are ca ipoteza ca ambii soti lucreaza intr-0 banca ceea ce iarasi nu este obligatoriu. Pe de alta parte, multi angajati in America de Nord au un pachet intreg de beneficii care nu sunt neaparat salarii. Asa numitele avantaje sociale.
daca ma intrebi pe mine, dupa ce am vazut cum functioneaza un alt sistem bancar, angajatii din bancile romanesti au un salariu absurd de mare pentru ce fac. aici, in .ca, un angajat la o banca nu este in topul salariilor pe economie si face absolut infinit mai mult la job si mai multe pentru client decat face un angajat roman la o banca.
nu vreau sa zic ca in Romania nu se schimba lucrurile. ar fi aiurea daca nu s-ar intampla asta. exista insa diferente majore intre bucuresti si restul tarii.
de ce crezi ca inca nu sunt multi romani care sa raspunda chemarilor guvernului de a veni in .ro desi sunt salarii mai mari?
Da şi nu. Sistemul bancar este doar „generic” vorbind cel mai bine plătit şi probabil că a fost ales cu titlu de exemplu valabil la nivel naţional. Dar în Bucureşti, media salarială este undeva la 800-900 de euro, la fel ca în alte oraşe mari din România. Un profesionist bun şi cu ceva experienţă în spate însă poate câştiga la fel ca în vest. Deja sunt mulţi constructori care refuză să plece fiindcă în România câştigă mai bine ca în Italia.
Este adevărat că la nivel naţional media este trasă în jos de oraşe moarte din punct de vedere economic, ca de pildă Alexandria, unde un salariu de 300 de euro este uriaş, dar şi SUA este dezvoltată inegal.
Faptul că nu se întorc ţine mai degrabă de… sociologie. Cei plecaţi până prin 2000 s-au integrat, au o carieră aşezată, au acum copii, este greu să se mai urnească. În plus, mulţi păstrează resentimente puternice (ele răzbătând şi din blogul tău). Ar trebui observat că abia noul val de emigranţi (după 2004) a dat naştere unor comunităţi româneşti cât de cât coagulate, în vreme ce în trecut diaspora era foarte dezbinată şi practic nu se putea vorbi de o comunitate.