Datele de la Institutul Naţional de Statistică privind evoluţia economiei româneşti au repornit corul bocitoarelor profesioniste care prevăd prăbuşirea economiei româneşti, reaprinderea inflaţiei şi o cădere puternică a leului. Într-adevăr, datele macro sunt sub aşteptările iniţiale (creşterea PIB-ului fiind mai mică decât pe primul trimestru – şi cu mai mult de un procent sub aşteptările de la începutul anului).
Principala vinovată de aceste probleme este seceta, datorită căreia rezultatele agriculturii sunt cu peste 10% mai slabe decât perioada similară a anului trecut şi au crescut preţurile la alimentele de bază. Coroborat cu recenta depreciere a leului datorită condiţiilor externe mai puţin favorabile, inflaţia cunoaşte un puseu destul de puternic.
Un lucru bun este că ponderea agriculturii în PIB a scăzut constant, de la un 6,2% în 2001 la 3,4% acum, locul ei fiind luat de construcţiii, ajunse la 6,7% din PIB. Desigur, pentru naţionalişti de tipul Ilie Şerbănescu, faptul că România ajunge importator net de produse agricole după ce „altădată eram grânarul Europei” este o tragedie naţională. Pentru mine însă, este doar un semn al dezvoltării şi sofisticării economice, al progresului. România nu mai produce roşii şi castraveţi, ci software, automobile, telefoane mobile, piese pentru maşini. Asta înseamnă valoare adăugată mai mare, oameni mai bine plătiţi, consum mai mare…
Scoţând din ecuaţie agricultura, conform analiştilor Raiffeisen, produsul intern brut ar fi înregistrat un ritm de creştere de 7,8% (8,2% în primul trimestru). Motivul ţine de faptul că ritmul anual de creştere a cererii interne s-a majorat în trimestrul doi până la 15,9%, faţă de 12% în primele trei luni, principala influenţă venind din partea investiţiilor (+19,4% în al doilea trimestru). Aceasta este o evoluţie pozitivă, pentru că investiţiile vor susţine procesul de convergenţă reală din anii următori. Deşi consumul populaţiei a înregistrat, în perioada aprilie-iunie, un ritm anual de creştere de 10,7%, în scădere cu 0,6 puncte procentuale faţă de semestrul anterior, totuşi, avansul cererii populaţiei nu a încetinit, iar scăderea provine din diminuarea autoconsumului, [previzibilă, în urma secetei] date care, din păcate, nu sunt disponibile.
În aceste condiţii, rezultatele pe primul semestru nu cred că trebuie considerate foarte rele, deşi sub aşteptări. Însă ceea ce mă face şi mai optimist asupra economiei sunt investiţiile: Nokia, Ford – deja concretizate – General Motors, Yokohama în proiect. Dacă citeşti ziarele, nu este zi să nu afli de cel puţin o intenţie de a veni în România a unui mare grup. Sigur, nu se vor concretiza chiar toate, dar numai Nokia şi Ford înseamnă în jur de două miliarde suplimentare în PIB.
Atâta timp cât marile nume sunt interesate de România şi vor să vină aici, nu cred că se poate pune problema unei crize economice.
