Articolul de ieri a suscitat numeroase comentarii, atât aici, cât şi la Zoso, care m-a citat, majoritatea comentariilor pornind însă de la o greşită înţelegere a termenului şi uşor deturnate de asocierea făcută de mine între mersul la cinema şi socializare. Pornind de la definiţia din DEX, socializarea înseamnă SOCIALIZÁRE, socializări. 1. Faptul de a (se) socializa. 2. Proces de integrare socială a unui individ într-o colectivitate. [Pr.: -ci-a-] – V. socializa.
Pentru mulţi, socializarea reprezintă simplul fapt de a interacţiona cu un grup restrâns de prieteni. Lucrând în resurse umane de atâta timp, am întâlnit sute de persoane care îşi clamau sociabilitatea, pentru ca apoi să dovedească numai minime abilităţi de interacţionare. Cheia socializării este integrarea în colectivitate. Or, colectivitatea nu înseamnă familia sau grupul restrâns de cunoscuţi (mai mult sau mai puţin prieteni). De-abia colegii de serviciu pot intra în categoria de „colectivitate”, deşi acolo procesul de integrare este mai degrabă forţat de rigorile profesionale. Colectivitatea începe din exteriorul „casei”, de la scara de bloc, la blocul întreg, strada, cartierul, oraşul, ţara. De asemenea, pot exista comunităţi profesionale sau comunităţi publice. Or, de aici încep problemele.
Comunităţile româneşti (fie că vorbim de forumuri de discuţie, de comitetul de bloc sau de asociaţii diverse) sunt slabe şi gradul de implicare în activitatea acestora este redus. Circulă de ceva vreme un studiu (sper să regăsesc linkul, îl caut de ieri), care demonstrează că românii au cel mai redus grad de implicare în comunitate (de la numărul de membri în asociaţii, până la numărul de petiţii publice). De fapt, nici nu este nevoie de un studiu. Este de ajuns să vezi cum spaţiul public (în orice formă a sa – strada, trotuarul, cârciuma, site-ul de internet, televiziunile, mass-media în general) este confiscat de o mână de indivizi fără ca cineva să protesteze. Atunci când au loc proteste, ca de pildă acesta, participarea este redusă şi apar aproape instantaneu contestaţiile.
Cum se poate vorbi de socializare fără un comportament responsabil, politicos şi civilizat în spaţiul public? Cum se poate vorbi de socializare dacă acest comportament este înghiţit/tolerat/aceptat de „marea masă” de concetăţeni. Gipanul urcat pe trotuar este tolerat fiindcă în sina lor, majoritatea visează la un gip cu care să se urce şi ei pe trotuare. Rahaţii de câine au invadat trotuarele, dar nimeni nu presează primăria/asociaţiile proprietarilor de animale/poliţia pentru a se lua măsuri, ca să nu mai vorbim de simpla batere a obrazului.
Românii care se duc în străinătate ajung aproape imediat să respecte „regulile jocului”, inclusiv reguli „aberante” după standarde româneşti, cum ar fi cea conform căreia nu poţi vinde apartamentul proprietate personală decât dacă noul proprietar este acceptat de „comitetul de bloc”, fiindcă acolo presiunea socială funcţionează iar cel care nu respectă regulile este exclus. La noi însă, atâta timp cât presiunea socială este inexistentă, comportamentele anti-sociale vor predomina, iar socializarea va fi doar o chestie de marketing.
„Cum se poate vorbi de socializare fără un comportament responsabil, politicos şi civilizat în spaţiul public?”
Nu vad o legatura directa intre socializare si comportamentul responsabil, politicos si civilizat in spatiul public. Socializarea este un concept general, dar care se regaseste sub forme foarte diferite in functie de contextul socio-cultural particular. In Turcia socializarea se petrece altfel decat in Marea Britanie si cu totul altfel decat in Senegal. Pe de alta parte, comportamentul responsabil, politicos si civilizat in spatiul public este un fenomen social particular, de provenienta vest-europeana.
Nu vad o legatura directa nici intre existenta cinematografelor clasice si comportamentul responsabil, politicos si civilizat in spatiul public. Pot sa va dau un exemplu: in Geneva nu mai exista aproape nici un cinematograf clasic, cu exceptia cinematecii si a inca unui cinematograf, numit Bio, si situat in regiunea Carouge (dar cred ca intre timp a fost inchis si Bio dupa o lunga dezbatere public). Exista doar multiplexuri (unde Dvs considerati ca oamenii merg sa se arate). Impunerea multiplexurilor nu are la baza criterii sociale, ci in primul rand criterii economice. Cinematografele clasice nu mai fac fata concurentei. In acelasi timp Geneva exceleaza prin civilizatia in spatiul public.
In acelasi sens, pot sa va spun ca in Geneva, oras prin excelenta caracterizat prin respectul pentru spatiul public si comportamentul politicos, socializarea este o problema. Se vorbeste foarte mult de izolarea individului in societate. Acum vreo doi ani a facut mare valva o stire: intr-un bloc dintr-un cartier foarte sic a murit o batrana. Nimic deosebit. Stiti insa dupa cat timp a fost descoperita? Dupa o saptamana, pentru ca incepuse sa miroasa pe holul blocului. Din prea mult respect pentru celalalt, nimeni nu si-a pus problema dar ce se intampla cu batrana de nu mai da nici un semn? Din exces de politete si respect pt celalalt nimeni nu a batut la usa ei sa vada ce-i cu ea.
De altminteri acesta este unul dintre motivele pentru care multe vedete aleg sa traiasca in Elvetia (pe langa avantajele fiscale bine cunoscute): discretia. Mi s-a intamplat sa o vad pe Sofia Loren intr-un magazin facandu-si cumparaturile. Nu-mi venea sa cred ca nimeni nu se holba la ea, nimeni nu incerca sa intre in vorba, totul parea normal. Si asta este minunat. Dar nu este defel sinonim cu socializarea.
Mi se pare ca argumentatia Dumneavoastra sufera.
Nea Gheorghe, îmi oferi o altă definiţie a socializării decât cea de la care pornesc eu şi îmi spui că nu am dreptate. Dacă nu lucrăm cu aceleaşi definiţii nu avem cum să ajungem la aceeaşi concluzie. Tu vorbeşti de interacţiune, eu vorbesc de integrare în colectivitate. Atâta timp cât nu înţelegi ce vreau să spun eu, normal că logica mea suferă. Acesta este un bun exemplu de eşec al dialogului, care este de fapt compus din două monologuri paralele. Or, paralele nu se întâlnesc niciodată, ergo nu apare interacţiunea.
Integrarea in societate presupune interactiune in viziunea mea. E adevarat. Sa inteleg ca in viziunea Dvs integrarea in societate nu presupune interactiune cu ceilalti?
Paralelele se intalnesc pe Discul lui Poincaré
pardon…nu am spus o prostie 🙂 asta e un model matematic in care mai multe paralele se pot duce printr-un punct exterior unei drepte. dar exista si modele matematice in care paralele se intalesc. De exemplu geometria proiectiva 🙂
Nu mi-ati raspuns la exemplul cinematografelor din Geneva. Astept
Bun, şi atunci cum poţi interacţiona cu cineva fără un comportament responsabil, politicos şi civilizat în spaţiul public? Văd că admiri pe cei care acceptă prezenţa Sophiei Loren fără a se holba la ea. Nu asta înseamnă un comportament responsabil, politicos şi civilizat în spaţiul public?
Poţi interacţiona cu cineva care flegmează pe stradă sau sparge seminţe? Care aruncă gunoiul direct pe fereastră? Care porneşte bormaşina la 3 noaptea?
Lira era ceea ce azi se numeşte Multiplex şi tot a dat faliment. Oricum, ceea ce voiam eu să spun nu este că Movieplexurile sunt rele şi că vechile cinematografe sunt bune, ci doar că Bucureştiul are prea puţine cinematografe raportat la numărul de locuitori. 8 ciematografe (fie ele 3 multiplexuri) la aproape 3 milioane de locuitori nu e cam puţin? Câte cinematografe sunt la Generva?
Poti interactiona, da, *altfel*.
Dvs vorbiti de un exces negativ, al lipsei de civilizatie in spatiul public si al impolitetii, si spuneti ca aceasta este cauza pt lipsa de socializare a romanilor.
Eu va dau un exemplu de exces pozitiv responsabilitate si civilizatie in spatiul public care poate avea efectul secundar al diminuarii interactiunii ajungandu-se chiar pana la drame sociale ale izolarii. Deci poate duce inclusiv la asocializare.
O singura concluzie este posibila in acest moment:
Nu exista o legatura directa intre socializare si respectul spatiului public, deci nu putem stabili o relatie de cauzalitate intre cele doua. Sau in orice caz legatura nu este atat de simpla precum incercati sa o prezentati. Felul in care indivizii interactioneaza pentru a se integra in colectivitate poate varia foarte mult de la o cultura la alta.
Intuitia mea este ca romanii nu vor adopta niciodata modelul pe care il propuneti. Dar asta nu inseamna ca sunt asociali.
„Oricum, ceea ce voiam eu să spun nu este că Movieplexurile sunt rele şi că vechile cinematografe sunt bune”
Poate ca nu vroiati sa o spuneti, dar ati spus-o :). Sa va amintesc eu?
„La Bucureşti, cred că mai funcţionează 5 în afară de cele de la Mall-uri. Pe acelea însă le-aş exclude, deoarece 80% din spectatorii de acolo vin mai mult să fie văzuţi decât să vadă filme.”
OK, acum inteleg ca ce va interesa era doar media de cinematografe pe cap de locuitor. Dar nu doar asta se intelegea din articol.
Si Dvs imi spuneti mie ca nu incerc sa inteleg ce spuneti 🙂
In Geneva sunt 17 cinematografe. Ceea ce intr-adevar, reprezita o medie mai buna decat in Bucuresti. Dar, repet, daca excludem multiplexurile la Mall sau neMall, mai raman doar vreo 2.
Din nou mestecăm termenii şi conceptele. Să le lămurim pe rând:
– Faptul că 80% se duc la movieplexurile din Mall pentru a fi văzuţi nu pentru a merge la cinema nu face ca movieplexul să fie un lucru rău;
– nu mă interesează media de cinematografe pe cap de locuitor, ci faptul că lumea nu merge la cinematograf, lucru pe care eu îl pun pe seama inapetenţei pentru socializare; neexistând clienţi, normal că cinematografele (clasice sau movieplexuri) se închid;
– alienarea este una, incapcitatea de socializare este altceva; sunt absolut sigur că deşi vorbeşte cu vecinii de 3 ori mai mult decât un român, un elveţian este mult mai activ social decât un român; cu atât mai puţin mă aştept de la un elveţian să spargă seminţe şi să scuipe pe jos; (şi ca să ajungem la cinema, nu cred că dacă intră la un film îşi lasă telefonul deschis şi îi povesteşte filmul unui prieen că are 2000 de minute la cartela cosmote).
Nu exagerati putin cu 3 milioane de locuitori in Bucuresti?
bine, vad ca numai Dvs sunteti capabil sa separati conceptele, lumina de intuneric, apele de uscat, cerul de pamant. Eu le cam amestec. Si numai Dvs stiti ce se intampla in societate, si doar ceilalti sunt responsabili de esecul dialogului.
Motiv pentru care va spun La revedere. Interactiuni placute in continuare.
No hard feelings
🙂
Cristian, am fost printre cei care ti-au comentat articolul precedent la Zoso. Erau totusi cateva ambiguitati acolo (in special cea legata de cinematografe), pe care ma bucur ca le-ai clarificat aici. Interesant contrastul subliniat de tine, cu socializarea frecvent prost inteleasa la romani, ca atitudine „de gasca” (te-am citat in articolul meu „Socializarea virtuala ca grup”).
In genere sunt gand la gand cu ce ai scris aici, mai putin cu ultimul paragraf. N-am auzit de-asa ceva si cred ca e un caz cu totul izolat. Ori mai degraba are o explicatie simpla, al carei substrat nu l-ai observat tu: e chiar bine ca locatarii unui grup de apartamente sa-si dea avizul asupra primirii unui nou vecin in bloc. In felul acesta, te asiguri ca noul venit va fi o persoana civilizata, cu aceleasi norme de civism.
oups, acuma vad c-ai scris de fapt „reguli “aberante” după standarde româneşti”. Deci banuiesc ca nu privesti si tu „aberanta” regula respectiva ;).
Deşi nu foarte liberală şi nici corectă politic, mi-ar place ca o astfel de regulă să funcţioneze şi la noi.
Pingback: Situatii din Blogosfera » Grupuri sau gasti?
Pingback: Situatii » Socializarea virtuala ca grup