Rezultatul alegerilor ne întoarce exact de unde am plecat. Sigur, acum UDMR a basculat în tabăra preşedintelui dimpreună cu minorităţile naţionale, dar asta era de aşteptat şi nu conferă preşedintelui Băsescu un guvern cu o majoritate stabilă. Deşi preşedintele anunţase într-un comunicat că „a înţeles mesajul alegătorilor”, semnalele care vin dinspre PD arată contrariul. Se vorbeşte de un guvern Boc II, probabil cu o componenţă similară cu Boc I. Astfel, PD rămâne în continuare cel mai vulnerabil partid în perspectiva alegerilor următoare, fiind chiar într-o poziţie mai proastă fiindcă va trebui să se concentreze pe guvernare în loc să se reorganizeze intern. De altfel, toate partidele noastre suferă de autism, nereuşind să înţeleagă mesajele transmise de electorat [desigur, nu sunt atât de naiv să consider că „electoratul” transmite mesaje uniforme, dar aceste alegeri au punctat câteva idei de care toate partidele ar trebui să ţină seama.]
Istoria recentă confirmă cu tristeţe dezastrul în materie de resurse umane al partidelor din România care nu sunt capabile să propună soluţii din interior. La 10 ani după ’99, şi după prostiile făcute la BNR, Mugur Isărescu este în continuare soluţia miraculoasă a economiei româneşti. Cu greu poţi încropi un guvern rezonabil din „crema” partidelor noastre. În acxelaşi timp însă, potenţial există, în liniile secunde ale partidelor (Dacian Cioloş, Mihai Răzvan Ungureanu, George Maior) sau ministerelor (Gherghina la Finanţe, Aurescu la Externe), asta numai din ce a apărut public. Am observat că la nivelele 2-3-4 din ministere, nivelul de competenţă a crescut, de multe ori însă aceştia fiind ignoraţi sau sabotaţi de nivelurile superioare. Deşi nu avem guvern practic din septembrie 2008, România nu a intrat în colaps, a evitat (deocamdată) falimentul. Sigur, pentru dezvoltare şi evoluţie e nevoie de politici, viziune şi strategie, care nu le poate asigura nivelele inferioare.
O a doua idee relevată de aceste alegeri este absenţa ideologiei. Clivajul „dreapta/stânga” rămâne în continuare anti-PSD(FSN)/PSD(FSN) şi are în Ion Iliescu principalul punct de raportare. După 20 de ani, alegerile sunt decise tot de Ion Iliescu, deşi de mai bine de 5 ani acesta nu mai are nici o funcţie publică şi nici vreo modalitate reală de a mai influenţa politica.
Există însă o schimbare majoră. Sunt primele alegeri la care „clasa mijlocie” a încercat să conteze. Sunt, în principal, voturile lui Crin Antonescu ajuns, mai degrabă fără voia sa, repezentantul a ceea ce ar trebui să reprezinte… liberalismul.
PD
Democraţii şi-au subordonat preşedintele şi vor conduce guvernul prin Emil Boc. Vor avea de gestionat cea mai tensionată perioadă din ultimii 10 ani şi sunt toate şansele ca, la sfârşitul mandatului (sau chiar mai devreme), PD să ajungă să repete destinul PNŢCD, partid pe care l-au confiscat. Ultimele rânduri de alegeri au demonstrat că PD deţine o maşinărie administrativă superioară PSD, obţinând constant scoruri mai mari decât acesta. Însă, această maşinărie a funcţionat avându-l ca principală locomotivă pe Traian Băsescu. În 2012, Traian Băsescu nu va mai putea fi „locomotivă” (interesant este că sondajul CCSB arată că, numai după câteva zile, 60% din electorat ar vota cu Geoană – ca efect al mahmurelii de „după” în care au realizat că, de fapt, au votat o non-soluţie, dar şi ca efect de bumerang al linşajului mediatic la care a fost supus acesta). Este previzibil că Traian Băsescu nu va mai putea întoarce dezamăgirea şi, coroborat cu efectele crizei, PD va fi pus în postura de a plăti un preţ mare pentru victoria lui Traian Băsescu.
Fiind la guvernare şi cu permanenta presiune din partea PNL şi PSD, dar şi a opiniei publice, PD nu va avea timp să se organizeze intern şi să producă un lider post-Băsescu. Oferta actuală – Blaga, Negoiţă, Boc – are toate şansele să fie şi cea din 2012. În acest sens, scenariul avansat acum ceva timp rămâne în vigoare şi anume transformarea PD în partid regional, mai ales după pierderea Bucureştiului şi a unei părţi semnificative din electoratul urban şi cel cu studii superioare.
PD ar putea întâmpina probleme şi din colaborarea cu UDMR, deoarece o bună parte din electoratul său este naţionalist.
PSD
PSD trebuie să depăşească rapid momentul Geoană. În momentul de faţă, văd 3 competitori pentru poziţia de lider al PSD: Diaconescu, Nica, Dragnea. Eu l-aş vedea câştigând pe Dragnea, care mi se pare cel mai inteligent şi deţinând reale capacităţi manageriale şi administrative. Nica s-a cam făcut de râs în ultima vreme, iar Diaconescu pare doar un Geoană 2.0, fără prea multe abilităţi organizatorice. Dragnea are un plus şi ca preşedinte al organizaţiei preşedinţilor de Consilii Judeţene. Cel mai probabil, influenţa unor lideri ca Mazăre (deja retras) şi Vanghelie (care a obţinut scoruri slabe la ultimele alegeri) sau Oprişan, se va reduce. Adrian Năstase se zbate să rămână relevant, fără prea mari şanse, în opinia mea.
În momentul de faţă, PSD trebuie să facă faţă următoarelor ameninţări:
- Traian Băsescu pare să se implice în lupta pentru succesiune (ca şi la PNL), iar această implicare nu are cum să fie în interesul PSD. Din fericire pentru PSD – care putea fi eliminat complet în 2005 dacă Traian Băsescu nu deschidea un al doilea front împotriva PNL permiţându-le să respire – Traian Băsescu se implică din nou pe două fronturi, atacând şi PNL, iar PSD stă mult mai bine decât în 2005 când înfrângerea lui Adrian Năstase îi debusolase complet. Acum, înfrângerea lui Geoană nu e chiar o surpriză.
- Fervoarea anti-comunistă. Ceea ce m-a surprins la aceste alegeri a fost fervoarea anti-comunistă a unor puştani de 20-25 ani care nu trăit în vremea comunismului (sau au trăit foarte puţin, iar mineriadele sunt pentru ei un fel de bătălia de la Călugăreni…). Pot înţelege resentimentele unora de vârsta mea care au avut de suferit dar când vezi puştani care nici măcar n-au drept de vot linkuind pe mess filmuleţe youtube cu mineriada apare un mare semn de întrebare. PSD are un nucleu de votanţi bătrâni şi pe care nu prea mai poate conta pe termen mediu şi lung. Faptul că tineretul este isterizat împotriva sa la fel ca în anii ’90 indică o problemă pe care şefii PSD trebuie să o rezolve. Culmea este că, în momentul de faţă, Ion Iliescu a rămas singura legătură a PSD cu… stânga. Traian Băsescu este un lider de stânga mai credibil decât toţi liderii PSD. În acest sens, noul preşedinte PSD va trebui să găsească un nou electorat şi să găsească o formă elegantă de a rezolva moştenirea lui ion Iliescu.
PNL
PNL a devenit la aceste alegeri reprezentantul oficial al „clasei de mijloc”. Crin Antonescu a început un proces de preluare a electoratului urban şi cu studii superioare care poate continua ajutat fiind de ideologia seducătoare şi brandul istoric. Acestea două reprezintă un mare avantaj al PNL care compensează în parte absenţa unei maşinării administrative comparabile cu PSD şi PD şi-l face mai puţin vulnerabil dezertărilor din Parlament sau administraţia locală. Crin Antonescu a obţinut un scor mai bun decât cel de la parlamentare, deşi între timp PD colectase câteva sute de primari.
În opoziţie, PNL nu are decât să colecteze nemulţumirile la adresa PD şi să continue aproprierea electoratului „de dreapta”. Este momentul detaşării de PSD şi prezentarea ca alternativă de dreapta. Nu cred că Crin Antonescu este un lider potrivit pentru PNL, dar, în lipsa a aceva mai bun, schimbarea lui ar fi o greşeală. Cumva, PNL trebuie să găsească o modalitate de recuperare a lui Cioloş, Predoiu, Mihai Răzvan Ungureanu, Leonard Orban (care poate deveni un excelent viitor ministru de Externe sau chiar premier), Adrian Cioroianu (o altă victimă a linşajului mediatic), Daniel Dăianu şi să renunţe la Norica Nicolai, Ludovic Orban, Relu Fenechiu, Adomniţei, Chiuariu. De asemenea, ar trebui să-şi implice mai serios euro-parlamentarii în dezvoltarea de politici sectoriale, folosind astfel expertiza dobândită de aceştia.
PNL este obligat să pună o distanţă sanitară faţă de Dinu Patriciu, a cărui influenţă tocmai s-a dovedit nefastă. Din punct de evdere strategic, PNL ar trebui să continue apropierea de electoratul maghiar în ciuda saltului UDMR în barca PD şi dezvoltarea unei relaţii bune cu rămăşiţele PNŢCD şi cu germanii lui Johannis. PNL ar trebui să aibă curajul să propună candidaţi maghiari în Ardeal şi să concureze deschis UDMR.
UDMR
Previzibila intrare la guvernare a UDMR cred că înseamnă finalul acestei formaţiuni politice din punct de vedere al importanţei în economia jocului politic. Concurenţa „internă”, la care s-ar putea adăuga şi concurenţa partidelor româneşti poate conduce la situaţia în care UDMR să nu mai intre în parlament.
***
Nu cred că viitorul va aduce schimbări majore, în sensul spargerii unor partide sau a apariţiei unora noi. Cred că eşicherul politic se va stabiliza în forma 2+1+1 (PSD, PNL, +PD + UDMR), cu PNL şi PSD ca partide principale în jur de 30% şi PD ca partener de guvernare al celui care câştigă, ceea ce va garanta UDMR opoziţia perpetuă fiindcă partidele româneşti nu vor mai avea nevoie de ea.
Ca vecin pot sa-ti spun ca vad altfel lucrurile. Maine o sa apara. Cred ca drama e in curtea PNL.
să zicem că poate’s mai puţin informat, oricum tânăr nu sunt şi cred că ţin bine minte perioada de dinainte şi de după ’89, dar mi’ar plăcea foarte tare dacă aţi putea detalia următoarea afirmaţie:
solicit asta deoarece eu nu ştiu despre astfel de mari prostii, dar, repet, e posibil să fiu eu mai prost informat.
iar dacă se poate un link către alte surse, ar fi grozav
@al_core
1) Regulamentul BNR cu privire la creditare, în octombrie 2008 care a blocat creditarea şi economia a căzut în bot.
2) Tolerarea creşterii credităriii şi a balonului imobiliar, care trebuia oprită în 2007, cel târziu.
3) 1+2 = politică prociclică, adică ce a făcut BNR din 2000 încoace (că au făcut-o şi guvernele, este altceva, BNR avea pârghii de reglaj). Acum, de exemplu, ţine sus dobânda întârziind relansarea economică.
4) „Hăituirea inflaţiei”, că ţintire nu-i pot spune. De când s-a adoptata cest regim, BNR nu a atins decât de două ori ţinta. Asta dincolo de faptul că nu există vreo „success story” pentru acest regim…
Mai caută prin arhiva site-ului.
Si pe mine m-a mirat aparentul succes al temei anticomuniste la aceste alegeri, mai ales exprimat in atitudinea unor tineri care precis nu au apucat respectivul regim si care e si putin probabil ca se omoara informandu-se despre el. In fine, daca admitem ca aceasta atitudine a constituit una din sursele cresterii lui Basescu spre finalul campaniei, a fost o miscare reusita, dar cam la plesneala. Pur si simplu s-a dovedit ‘cool’ sa fii anticomunist.
Pe de alta parte, tema luptei anticomuniste nu a erodat sprijinul pentru PNL, chiar cand acest partid l-a sprijinit deschis pe Geoana in turul II.
Cum s-ar zice, (anti)comunismul tinde sa devina un fel de cutie cu vechituri din care fiecare extrage cam ce-i convine si – evident – pune la loc ce nu-i mai foloseste, nu de alta, dar mai tarziu s-ar putea sa fie de trebuinta
@Dan Şelaru
Nu ştiu ce să zic, dar nu înţeleg ce ar mai avea de decis PNL devreme ce PD nu este interesat de un guvern cu PNL, UDMR şi trădătorii fiindu-i suficient, şi atâta timp cât e Traian Băsescu la Cotroceni au toate atu-urile.
În calitate de tânăr având puțin peste 25 de ani, țin să vă atrag atenția că generația mea a fost prima care a prins manuale alternative de istorie. Da, cele cu Esca. Nu se spunea prea mult despre mineriade acolo, nici măcar n-am făcut lecția respectivă la clasă, dar era prezentată Proclamația de la Timișoara și alte câteva idei. Suficient ca să trezească interesul pentru cele mai importante evenimente care ne-au afectat ireversibil viitorul și organizarea societății în care trăim.
(Bonus, se menționau și problemele din perioada interbelică: fărâmițarea terenurilor agricole, PNȚ-ul favorabil capitalului extern vs. liberalii cu al lor „prin noi înșine” etc. S-ar putea ca nu toți să fi studiat asta, dar unii dintre noi au făcut-o, chiar în afara programei.)
@nimeni
A studia/te informa asupra unui aspect este una. A deveni miltant fervent este altceva. E cam greu să devii „ultras” dacă te mulţumeşti doar să citeşti gsp/prosport şi nu ai fost niciodată pe un stadion.
Stiu ca esti impotriva lui Isarescu si aici vom fi in contradictie multa vreme.
Omul conduce un „mic guvern” prin care de fapt, face curatenie in urma „guvernului mare”.
Cu siguranta omul are informatii, mult mai multe si mai de incredere decat noi (din tara dar mai ales de afara) si per total imi da impresia ca face echilibristica pe o sarma scuturata serios la capete de cei din Guvernul Romaniei.
Se pot face si greseli dar adevaratele greseli trebuiesc gasite in alta parte…
Nu BNR trebuie sa administreze tara. In schimb, mult prea des si prea mult, apeleaza cei care conduc tara la ajutorul BNR…In mod normal, BNR trebuie sa aiba un rol de suport, nu unul de „combatant activ” activat si mentinut in functie de niste guverne slabe! Una peste alta, sunt de parere ca plusurile lui Isarescu depasesc cu mult minusurile…
cristi, vad ca vrei sa te inscrii in seria profetilor bloggeri din romania. nimic in neregula, numai ca gresesti flagrant in evaluare. multe ar fi de zis, dar asa, pe scurt, cateva lucruri despre pnl :
1. pnl NU e reprezentantul clasei de mijloc. procentual se poate lauda cu contributia majora a acestei clase, dar in cifre absolute, basescu sta mai bine. diferenta e ca basescu aduna electorat si din alta parte.
2. pnl NU e partid de dreapta si NU a atrage electorat de dreapta. apartenenta la un partid european de stanga, lipsa absoluta a masurilor de dreapta in timpul guvernarii si abundenta de masuri de stanga in timpul regimului tariceanu ma scutesc sa detaliez.
3. pnl NU are o politica de promovare a competentei mai buna decat ceilalti (vezi cazurile quariu, adomnitei, david etc.), asa ca speranta de a aparea valori pe acolo in primul rand are aceeasi valoare ca si in cazul celorlalte partide.
4. pnl NU se poate desprinde de patriciu. pnl E patriciu, si viceversa.
pe cale de consecinta, previziunile tale, cum ca peneleul va fi actor important intr-un viitor sistem politic, in care sa ocupe locurile din dreapta, nu sunt decat, cel mult, niste dorinte personale ale tale.
@Vali
1. Am spus că este un proces care a început. Traian Băsescu a pierdut mult din electoratul său iniţial. O parte din voturi au migrat şi către Geoană, din pragmatism.
2. Nu există partid de dreapta în România. Distincţia stânga/dreapta se reduce la Ion Iliescu. Traian Băsescu este de dreapta că se ceartă cu Ion Iliescu, altfel, discursul său (şi al PD) este de stânga.
3. Nu am spus că are, ci ar trebui. E o diferenţă.
4. E o afirmaţie discutabilă. PNL=Patriciu în aceeaşi măsură în care PSD=Ion Iliescu.
@Claudiu
Nu poţi să conduci 20 de ani o instituţie şi de fiecare dată să fie de vină alţii. Pe intervale scurte, poate ţine. Dar în 20 de ani… Chiar nu are nici o responsabilitate pentru Bancorex, Columna, Credit Bank, FNI, BTR? Pentru politica de dobânzi dezastruoasă? Pentru nebunia din 2007 când euro era 3,1 şi românii se îndatorau în draci? Pentru cauţionarea sistemului bancar?
da, cristi, stiu ca nu exista partid de dreapta, cel mult de centru cu mici dorinte de dreapta (cota unica, subsidiaritate etc.). de asta mi se pare deplasata atat suficienta peneleilor de a respinge orice colaborare cu pedeleii pe motiv ca astia n-ar fi de dreapta, cat si dorinta lor de a fi unicul pol al dreptei in raportare la pesedei. ceea ce e mai grav – imi dau seama acum cand le vad fetele sterse iesind din sedinta – ei nu au un ideolog, o scoala de studii liberale. reperul lor ideologic a ramas plagiatul lui patriciu…
@vali
reper ideologic, PNL? Cumva nu prea merg împreună 😆
Respingerea PD are la bază certurile dintre liberali şi Traian Băsescu. Nici în teritoriu, la „cei mici” nu a fost armonie vreodată.
cristi, nu confunda habarnismul lui crin, pentru care orice e liberal daca ii lipesti eticheta „jos basescu”, cu adevaratul liberalism. acolo sunt mai multe repere ideologice decat in orice doctrina politica.
chiar sunt curios cum se vor intelege daca vor face guvern. eu zic ca nu se vor intelege…
@Vali,
cred că m-ai înţeles greşit. Asta spuneam şi eu, că liderii PNL nu au nici în clin, nici în mânecă cu doctrina.
@Cristi
Pai Bancorex si Columna sunt istorie antica. Sa fim seriosi, sistemul era de rasul curcilor in acele vremuri + mantocarelile politice. Tunuri de proportii mai mici se dadeau si in alte domenii.
Credit Bank, FNI, BTR – tepari exista in toate domeniile. La cate institutii de credit exista in Romania, nu mi se pare ca sistemul bancar romanesc este unul de pus la zid.
Activitatea FNI nu cred ca intra sub regulamentele BNR.
Politica de dobanzi a urmat cursul vremurilor „politice”. Politica BNR a fost o umbrela proportionala cu prostiile politicienilor…Unii impingeau economia de rapa pe de o parte, altii trageau in cealalta parte (BNR).
In 2007, pe vremea lui Tariceanu (2004-2008), cand intraseram in UE, FDI-urile curgeau frumos in Romania, banii capsunarilor asemenea, PIB-ul crestea intr-un ritm de invidiat, cred ca toata lumea a crezut ca o sa tina la nesfarsit. Acea creditare a sustinut cresterea economica. Isarescu isi punea si atunci problema reglementarii pretului pamantului pentru ca era evident ca imobiliarele se duc in porumb dar probabil ca acel consiliu BNR (ca nu doar Isarescu decide) a fost prea entuziast si aia mai realisti nu au putut sa le tina piept…
Cand FMI-ul ne-a dat bani recent si BNR-ul a redus rezerva minima obligatorie, ce au facut bancile cu banii aia? Nu era vorba de un gentelmen’s agreement ca BNR returneaza o parte din bani catre banci si ele reiau creditarea? S-a intamplat? Nu, ele au repatriat o parte din bani ca sa-si rezolve anumite probleme prin tarile de origine…
Concluzia? Ne-am luat teapa…Platim dobanda la FMI, ca bancile straine sa plece cu banutii si sa ne lase pe noi singuri sa ne rezolvam problemele. Ele iau profitul.