Anul 2010 va fi anul în care criza se va muta de la privat la stat. Până acum, guvernanţii au fost ocupaţi cu politica şi au neglijat aspectele economice. În zona privată, chiar dacă anumiţi indicatori economice se îmbunătăţesc, procesele de restructurare şi falimentele vor continua, ceea ce înseamnă mai mulţi şomeri şi mai puţine taxe plătite la stat. De asemenea, poate însemna o acutizare a tensiunilor sociale.
În PD – vechii democraţi au câştigat bătălia cu Traian Băsescu şi cu elementele liberale. Având FMI ca alibi pentru măsurile nepopulare pe care le vor lua, mă îndoiesc că PD se va eroda atât de mult la guvernare. Un scenariu tip PNŢCD este exclus în momentul de faţă, mai ales că din semestrul doi economia îşi va reveni. Aşa cum am spus, pentru PD probleme pot apărea după 2012 din cauza unor eventuale disensiuni interne. Momentan, partidul este solid şi poate creşte prin acumulare administrativă. Practic, asistăm la o reîntoarcere la regimul Năstase, de data aceasta mult mai dur. Fiind la putere, în PD nu sunt de aşteptat mişcări importante până după alegerile din 2012. De asemenea, democraţii şi-au consolidat un bazin electoral consistent format din „talibani” anti-comunişti, „ultraşi” de dreapta, asistaţi, funcţionărime, peremişti, becalieni, „oşteni, ţărani, popor” cărora li se poate adăuga şi un electorat urban pentru care o Elena Udrea este mai suportabilă decât o Norica Nicolai, de exemplu, iar PSD rămâne asociat cu Ion Iliescu.
Cred că impunerea guvernului Boc marchează o despărţire simbolică a lui Traian Băsescu de electoratul său. O parte din el va merge în continuare cu PD, partea dezamăgită, cel mai probabil la PNL.
Mă îngrijorează că şi PNL, şi PSD marşează, dintr-un populism prost înţeles, la reducerea rolului Parlamentului şi asistă impasibile la migraţia parlamentarilor şi aleşilor locali. Aşa cum am mai spus, nu de la Traian Băsescu vine pericolul unei dictaturi, ci de la scăderea fără precedent a rolului şi importanţei instituţiilor – Parlament, Justiţie, partide – la o creştere fără precedent a importanţei serviciilor secrete (BTW – serviciile secrete depăşesc 0,5 miliarde de euro ca buget şi dacă mai adunăm armata şi internele ajungem la aproape 10% din bugetul de stat – 9,1 miliarde Internele, 6,8 miliarde Apărarea, 1,2 miliarde SRI, 0,4 miliarde STS, 0,3 SIE, 0,1 SPP?!). E aici o politică păguboasă care merge pe principiul că „nu putem să criticăm, că vom ajunge noi la putere şi vom face la fel”. Nu par să înţeleagă că simpla imitare a lui Traian Băsescu nu-i face populari şi că, din contră, ei trebuie să vină cu alternativa. Trebuie menţionat că Tăriceanu a fost primul care şi-a bătut joc de legea depolitizării administraţiei publice locale şi am ajuns acuma să avem 3-4 rânduri de prefecţi (unul în funcţie şi 2-3 în „stand-by”) plătiţi din bani publici. Ţinând cont de criză şi de rolul crescut al şefilor de Consilii Judeţene, poate ar fi oportună desfiinţarea instituţiei prefectului şi impunerea prin lege a nivelului maxim de politizare, eventual, la secretarii de stat.
PSD şi PNL rămân vulnerabile, dar PNL are un uşor avantaj prin impunerea lui Crin Antonescu ca lider al opoziţiei şi plasarea de bună-voie a PSD în trena liberalilor, atitudine confirmată atât de declaraţiile lui Mircea Geoană, dar şi de sprijinirea lui Stroe în sectorul I. Sunt convins că PSD ar fi putut găsi un candidat mai bun decât Prigoană Jr. sau decât Stroe.
În PSD nu cred că disidenţa lui Mitrea se va solda cu ceva concret. Chiar dacă va avea curajul să spargă partidul – ceea ce mă îndoiesc – rolul său ar deveni unul marginal iar partidul nou creat nu va avea o viaţă lungă şi nici şanse de a ajunge parlamentar vreodată. Geoană vorbeşte deja de alegerile din 2014, ceea ce poate însemna că în PSD s-a căzut la pace. Dragnea – singurul challanger real – pare să nu dorească acum preşedinţia partidului, iar Diaconescu, Oprescu & cuplul de la Cluj sunt mai degrabă conspiratori de operetă. Din păcate pentru PSD, pe urmă s-ar putea să fie prea târziu. Partidul este mult mai vulnerabil deoarece are un electorat mult îmbătrânit şi din ce în ce mai greu de mobilizat la vot, în zona rurală pierde teren în faţa noului partid-stat iar în zona urbană are interzis. Rămânerea lui Mircea Geoană este cea mai proastă decizie.
De partea cealaltă, Cataramă ar trebui să-şi vadă de business-urile sale. Chiar are nevoie să readucă în discuţie relaţia sa cu Securitatea şi episodul SAFI? Nici pe Tăriceanu nu-l înţeleg cum de şi-a redescoperit subit dragostea pentru PD şi care este rolul insistenţei în a participa la o petrecere la care nu au fost invitaţi? El chiar crede că democraţii ar fi dispuşi să le cedeze 3-4 ministere acum? PNL trebuie să se împace cu ideea de opoziţie şi cu pierderea unor parlamentari şi aleşi locali. Şansa lor este că ei nu primesc voturi prin mobilizare administrativă. Nu mă aştept ca PNL să se „reformeze” şi să-şi primenească garnitura de lideri. Din spate nu prea are cine să vină. Ar fi bine însă ca Crin Antonescu să pregătească o alternativă concretă la guvernul Boc, un „guvern din umbră” cum se practică în Occident, pentru a permite unor lideri să se afirme.
Nu mă aştept la schimbări semnificative ci doar la conturarea unor tendinţe care vor prefigura cadrul pentru 2012. Astfel, probabil PD şi PNL vor creşte, PSD va scădea uşor.
Pingback: Tweets that mention Perspective politice 2010 » PoliTichii de mărgăritar -- Topsy.com
Senzatia mea este ca acceptati cam usor si necritic ideea ca din semestrul II an anului 2010 economia isi va reveni, dar asta e alta poveste.
Eu sunt ceva mai sceptic. Ca PD, in ciuda declaratiilor oficiale triumfaliste, nu crede nici el prea mult in aceasta ‘revenire’ cred ca reiese si din acceptarea la Finante a unui ‘independent’.
Intr-un an greu, e de anticipat ca ministrul de Finante sa fie obiectul unor critici intense si e mult mai comod sa ai un astfel de ministru ‘izmana pe calator’ decat sa-ti asumi raspunderea printr-un membru de partid.
@Liviu
sunt două lucruri diferite. Fraza cu care am început este „2010 va fi anul în care criza se va muta de la privat la stat”. Economia privată s-a ajustat şi procesul se va încheia în T1-T2, după care va începe revenirea. Sunt mulţi indicatori care arată că s-a atins deja „bottom line”, tot ce rămâne este doar de consumat efectele acestuia, ceea ce înseamnă că falimentele şi concedierile vor continua.
PD are însă de gestionat zona de stat, unde criza nu s-a simţit şi abia începe. Vor fi concedieri masive – deja 80.000 de concedieri apar şi în legea Bugetului, vor fi scăderi de venituri (eu încă nu exclud o majorare de TVA, fie şi pe termen scurt 1-2 trimestre).
Perspective politice 2010: ZERO. Nu sunt un pesimist, dar nu văd să se schimbe nimic în anul care vine. În bine, dar în rău…hmm, da, e posibil!
Luptele interne ale partidelor nu sunt ceva nou, se merge pe principiul rotaţie sau, mai bine zis „pleacă ai noştrii, vin ai noştrii”.
P.S. Calculele cu serviciile secrete pe care văd că le face toată lumea sunt făcute pe genunchi şi ignoră o mulţime de elemente importante care nu sunt luate în considerare, ca urmare consider că este o diversiune marca Băsescu care se pregăteşte să le reformeze pentru că este deja la al 2-lea mandat şi în 2014 nu o să mai aibă nevoie de ei. Şi, după cum bine se ştie, cine îl ajută sfârşeşte prin a „şi-o fura” …tot de la el, binenţeles!
Nu ştiu dacă este diversiune sau nu, dar actualele servicii secrete au personal aproape dublu faţă de Securitatea lui Ceauşescu şi cam de 4 ori mai mulţi pe cap de locuitori faţă de media europeană. Ţinând cont că faţă de epoca Ceauşescu vreo 80% din avuţia naţională este privată este greu de înţeles ce fac aceste servicii secrete. Dacă s-a ajuns să se ceară serviciu secret şi la Turism…
Elena Udrea este cea mai eleganta doamna din Romania!
Nu e dublă faţă de acu’ două decenii, hârtia suportă orice, dar hai să nu o luăm şi noi mecanic ca presa asta „de calitate” şi gândim un pic cifrele prin prisma diferenţelor care le fac necomparabile:
1. înainte de aglomeraţia din decembrie erau o mulţime de turnători mici, care nu apăreau în hârtii, dar prestau şi, desigur, primeau bani sau favoruri.
2. în fabricile şi uzinele patriei erau organizaţiile de partid unde erau mulţi pupincurişti care se ocupau şi cu aceste lucruri.
3. idem UTC, sindicate, toate organizaţiile – binenţeles fiecare la scara lui.
4. practic toţi cei care lucrau în comerţul exterior sau cu o muncă ce presupunea legături afară aveau colaborare cu Secu’.
5. au existat departamente speciale secrete care nu erau luate în calcul oficial, practic erau doar câţiva care ştiau de ele. acum, ele intră la numărătoare.
Sigur, este evident că numărul lor este mare şi cel mai deranjant este că sunt puşi să facă găinării în loc să facă chestii mai deştepte, de ex. să evite ieşirea din ţară a atâtor obiecte din patrimoniul naţional
P.S. În ceea ce priveşte media europeNĂ, vreau să văd statistica pe ţări, apoi mai vorbim. 😉 Link?
Era un articol mai detaliat al lui Bădin pe care nu-l mai găsesc. Ceva date comparative găseşti aici, dar articolul e mai vechi şi sittuaţia a evoluat accelerat de-atunci.
LE Am găsit şi articolul lui Bădin. Ştiu că ulterior revenise şi updatase materialul. Atenţie, acolo se vorbeşte doar de SRI şi SIE. Dar mai sunt STS, SPP, Doi şi-un sfert… Dacă te gândeşti că STS-ul are buget dublu faţă de SIE…
Cu tot respectul faţă de tine, de Bădin şi de Kallai, dar articolele din linkuri sunt scrise pe genunchi cu o documentare ce lasă de dorit. Îţi ia 30 de secunde să găseşti pe site-ul FBI numărul de angajaţi: http://www.fbi.gov/quickfacts.htm (ştiu articolele la care te referi sunt un pic mai vechi, d’aia diferă cifrele), deci mare brânză nu-mi spune, dar nu găseşti pentru CIA, NSA, DIA, DEA, NRO, etc. – lista completa a agenţiilor o găseşti în josul paginii http://en.wikipedia.org/wiki/Office_of_Strategic_Services – , dar pentru acestea ai să vezi că numărul de angajaţi este clasificat.
Să fim serioşi, chiar crezi că în statele cu putere economică sunt lucrurile atât de transparente ca la noi?!
Stai puţin, că m-ai pierdut. Despre ce vorbim noi? Ceea ce vreau eu să spun este că avem prea multe servicii secrete, cu nejustificat de mulţi angajaţi. Este posibil ca numărul lor să nu fie chiar de două ori peste Securitate, dar nici foarte departe nu este. Raportat la alte ţări europene avem undeva între 3-6 ori mai mulţi ofiţeri, ceea ce spune totul. Deci, tu ce vrei să argumentezi?
Eu ţi-am spus întâi argumentele mele că nu este dublu, cred că este undeva tot pe acolo. Îţi pot da şi detalii la argumentele mele, dar cred că nu încap toate aici. 🙂
În ultima postare argumentam şi faptul că nu avem mulţi nici comparativ cu ceilalţi. Cu SUA mi-a fost cel mai la îndemână pentru că articolele de care spuneai erau slab documentate.
Mai gândeşte-te, eu spun că este o „sfârlează” aruncată ca să manipuleze. Adevărata mare problemă a lor a serviciilor secrete româneşti nu este numărul de personal, ci activităţile pe care acest personal le desfăşoară.
O întrebare – În contextul internaţional actual nu crezi că ar fi o prostie incomensurabilă să reduci personalul acstor servicii?
@Mihnea
cred că pentru a urmări câţiva satanişti şi extremişti maghiari nu este nevoie de atâta personal. A, da, e nevoie pentru ascultarea telefoanelor :p Cred că ai citit prea mult Coruţ.
Din punctul meu de vedere, le-aş desfiinţa pe toate. Şi-au dovedit ineficienţa şi penibilitatea din plin.
Coruţ n-am citit deloc :p
Nu mai insist, ce am avut de spus – am spus, nu vreau neapărat să te şi conving. Dar te invit să citeşti despre Fouche. Au trecut 200 de ani, dar este cel care a pus bazele serviciilor secrete de tip modern 😉
@Cristi
Serviciile secrete sunt bune doar ca nu fac ceea ce ar trebui sa faca…
Azi exista mult mai multe servicii secrete decat pe vremea lui Ceasca. Dar se ocupa cu altele…
Asta-i singura problema. Si da, e mare nevoie sa se mai perieze numarul cadrelor pentru ca multi taie frunza la caini…Ca sa nu mai vorbim de pensiile pe care le primesc acesti taietori de frunze de uz canin!