Decontul referendumului…

Se simte din ce în ce mai tare că preşedintelui îi lipsesc consilierii buni de comunicare. După incidentul scăpat de sub control cu „păsărica” a venit .şi discursul din Parlament, caracterizat prin formulări fie ambigui, fie ostile.

În condiţiile în care ai promis un plan de măsuri care nu poate fi dus la îndeplinire fără ajutorul Parlamentului trebuie să fii cel puţin idiot ca să îţi focusezi discursul pe „voi trebuie să vă daţi demisia, că aşa vrea poporul”. Pe fază, Realitatea TV a şi furnizat in sondaj în sprijinul preşedintelui.

Mai ales dacă spui că vrei vot uninominal şi ceri şi referendum pe această temă, o cooperare a Parlamentului ar fi indicată. O astfel de schimbare necesită negocieri politice complexe pentru delimitarea circumscripţiilor şi şansele de a se ajunge rapid la un consens sunt nule în condiţiile în care ţi-ai ostilizat restul partidelor politice. Din această cauză, nu ai cum să ceri şi vot uninominal şi anticipate, fiindcă ele practic se exclud. Oricum, pentru PD, ca partid anti-sistem ce trăieşte din popularitatea lui Traian Băsescu votul uninominal ar fi sinucidere politică. „Unsului lui Dumnezeu” i-ar fi uşor să promoveze o listă, mai greu însă poate face asta pentru 400 de persoane.

Practic preşedintele se află legat de mâini şi de picioare şi cam toate proiectele sale politice riscă să eşueze şi până la urmă electoratul să se sature de atâtea eşecuri. Mai ales în condiţiile în care PD-ul s-a făcut de râs cu semnătura lui Flutur pentru moţiunea de cenzură. Dacă era altul, mai era cum era, dar tocmai „simbolul” liberalismului, cel care mai devreme invita liberalii să vină la PLD (probabil pentru a vedea cum e să nu intri în Parlament). O moţiune de cenzură cel puţin ilogică, dacă stai să te gândeşti. Totuşi, guvernul Tăriceanu II abia are vreo două luni vechime, dintre care una a fost campania electorală pentru referendum. Vorba cui a spus-o, noii miniştri n-au apucat nici măcar să afle unde este toaleta ministerului. În plus, peste o lună urmează raportul de ţară care ar putea aduce motive pentru o moţiune de cenzură. În condiţiile în care negocierile cu PSD-ul par să fi eşuat şi grupul de la Cuj reintră la cutie, şansele ca moţiunea PD-ului să treacă sunt nule, singurul rezultat pe care îl pot obţine fiind un nou discurs memorabil al lui Crin Antonescu, consolidându-i acestuia locul de cel mai bun orator parlamentar. Şi, desigur, câteva apariţii pe la tocşouri pentru PLDişti care trebuie să se agite şi ei pentru a trece pragul electoral. Precipitarea de care dau dovadă democraţii şi preşedintele mă face să cred că încearcă să profite cât mai mult de starea de euforie generală şi de debusolarea celilalte tabere, în condiţiile în care au atins un prag maxim de unde nu mai există decât declinul. Însă ei recurg la mijloace politicianiste, o gargară violentă şi inutilă, care, servită în doze prea mari duce la stări de greaţă.

De partea cealaltă, decontul referendumului pare să fie achitat în principal de PSD, care se află şi într-o situaţie delicată, nici la guvernare, nici în opoziţie. În condiţiile în care PNL era dat de mult de sondaje la 10% sau chiar sub, nu pare să fi înregistrat vreo pierdere. Desigur, sondajul IMAS reprezintă mai degrabă o emoţie decât o stare de fapt şi cred că într-o lună-două PNL şi PSD vor reveni la marjele lor obişnuite de 20 şi respectiv 15 procente, marje care în cazul unor alegeri pot creşte, mai ales că ambele au de unde, PD-ul aspirându-le electorat de-a valma.

Dacă PSD-ul pare să nu-şi fi revenit încă din buimăceală şi din euforia „negocierii intrării la guvernare”, la PNL se simte o schimbare de strategie politică, schimbare care cred eu că va da roade. Tăriceanu nu mai răspunde la provocări, se duce calm la Cotroceni, fără a se mai fofila ca data trecută, îşi face de lucru cu irigaţiile, desecretizează arhiva PCR, modifică legea ANI… Asta este cea mai bună soluţie în faţa lui Traian Băsescu. Politeţea şi ignorarea atacurilor. Practic, Geoană şi Tăriceanu s-au comportat până acum ca nişte băseşti mai mici şi mai lipsiţi de „vână”, contrastul sărind în ochi de la o poştă. Tăriceanu pare să se fi trezit. Geoană, însă, nu. La referendum, Băsescu a obţinut o victorie de palmares. Pe termen lung însă, are toate şansele să piardă campionatul.