Congresul PNL s-a încheiat fără vreo surpriză majoră cum a fost la PSD. În definitiv, liberalii nu doar că nu aveau motiv să-şi schimbe liderul (care obţinuse cel mai mare scor din partea partidului – pentru cârcotaşii care insistă pe ideea „locului 3”, le sugerez o analogie cu fotbalul: Pentru Recolta Stoicăneşti, performanţa ar reprezenta-o promovarea în divizia A şi rămânerea acolo, nu câştigarea campionatului…), dar nici nu aveau cu cine. Singurul potenţial contracandidat, Călin Popescu Tăriceanu a refuzat lupta, complăcându-se într-o poziţie marginală de unde nu cred că va mai reveni vreodată. Tocmai această absenţă a unui challanger (Orban a fost o glumă proastă) este problema cea mai importantă a PNL.
Cu toate că a fost un eveniment plictisitor, există câteva lucruri care merită semnalate, fiindcă ele vor defini lupta politică până la alegerile din 2012.
- Discursul lui Crin Antonescu nu mai „electrizează” masele, îşi pierde astfel cam singurul său atu; imaginea de „dur”, de „rău” îi pare ca o haină străină; pe zi ce trece devine o simplă caricatură a lui Traian Băsescu;
- Tot Crin Antonescu ne arată o duplicitate patetică – la congresul precedent făcea temenele lui Cataramă (parcă „un adevărat liberal”) – similară cu cea a lui Traian Băsescu;
- Din punct de vedere mediatic, congresul nu a adus nimic semnificativ, desigur, datorită previzibilităţii rezultatelor;
- Reacţiile aspre ale două persoane din cele trei care gândesc în PD arată că poziţionarea PNL ca partid de opoziţie este corectă şi incomodă pentru PD care îşi vede în continuare blocat culoarul de dreapta (în măsura în care diferenţierea ideologică chiar contează electoral);
- Ascensiunea – meritată – a lui Chiliman în partid poate întări filiala Bucureşti a PNL, care a obţinut un scor foarte bun; primarul sectorului I îmi pare cel mai bine poziţionat pentru a câştiga primăria Capitalei în 2012, ceea ce ar reprezenta o lovitură puternică de imagine pentru partid;
- În opinia mea, PNL are o problemă de poziţionare: pare exclusiv concentrat pe ideea de opoziţie verbală; congresul nu a adus nici un plan concret, nici o politică alternativă;
- În momentul de faţă, oarecum paradoxal, Crin Antonescu a ajus în cea mai dificilă poziţie din viaţa sa – poziţia în care trebuie să facă ceva! Are puterea deplină în partid, are în jurul său oamenii aleşi de el, opoziţia din partid este marginalizată, tot ce şi-a dorit. Acum, toată lumea aşteaptă de la el rezultate. Şi, în buna tradiţie românească, este aşteptat la cotitură. Şi până la alegeri mai este mult. Doi ani înseamnă o veşnicie pentru o clasă politică unde se trăieşte de ieri pe azi, iar mâine… „om vedea noi atunci”.
„refuzul luptei” mi se pare firesc avand in vedere conjunctura. Nu cred ca a fost „ultima ocazie”, dimpotriva sunt cel putin 3 ani in care ocaziile vor fi cel putin la fel de oportune ca aceasta grabnica „realegere”.
Iluzia ca s-a ales „depozitarul” celor 19.9% din voturi care vor capitaliza „cu siguranta” in 30% pana in 2012 … e o gogoasa atat de umflata incat nu e nevoie de nici o cotitura.
La PSD era o miza. La PNL nu era nici o miza la „functia” asta si nu existau motive de inghesuiala la un post fara perspective. Parerea mea e ca a plusat absolut gratuit.
PS: povestea cu neelectrizatul maselor a fost asa dintotdeauna, doar ca acum cateva luni unii vroiau sa vada altceva 🙂
nu cred într-o revenire peste 3 ani a lui Tăriceanu. too little, too late, Probabil vor fi alţii care între timp îşi ascut colţii.
Altu’ fel, Crin Antonescu este unul dintre cei mai buni oratori parlamentari, a avut câteva discursuri memorabile. Problema lui este că una era să ţină un discurs pe an şi alta este să vorbească la 2-3 televiziuni pe seară 🙂 Ar fi fost o bună ocazie ca lenea să-l salveze 😀
hmm … pai n-am zis peste 3 ani ci ca urmeaza trei ani in care are ocazia sa nu „refuze lupta”.
uite o reactie la 3 zile: http://www.mediafax.ro/politic/antonescu-mi-am-imaginat-congresul-ca-pe-o-confruntare-cu-linia-lui-tariceanu-5723356
care ma face sa cred ca Antonescu a „supralicitat” crezand ca se bate cu Tariceanu. Iar in conditiile astea „refuzul luptei” mi se pare firesc … pentru unu care poate avea numeroase prilejuri 🙂
Pai PNL-ul trebuie sa faca ceva in privinta celor spuse la punctele 6 si 7.
Restul sunt povesti.
ai vreo dovada ca antonescu l-a laudat pe catarama la congresul trecut?
io nu imi aduc aminte.
altfel buna analiza
@Ciprian,
scuze pentru întârziere. La congresul la care a fost ales, Crin a mulţumit lui Cataramă şi încă unei persoane (nu mai reţin exact cine). Din păcate, scandalul recent a făcut ca toate căutările pe Google să facă referire la situaţia de acum.
“Vreau să-i salut pe doi oameni care se află astăzi în sală şi pe care mulţi se fac că nu-i văd, îi evită, pentru a nu fi siliţi să dea mâna cu ei, dar care au făcut multe pentru Partidul Naţional Liberal: Viorel Cataramă şi Dinu Patriciu!”
la mai putin de un an 🙂
„Trebuie să îi răspund cetăţeanului Cataramă Viorel, încă membru al PNL, din neglijenţa noastră încă membru al PNL. Nu-i ştiu gradul”
@Deceneu,
mersi, ăsta era citatul. 😀