A eşuat atacul la adresa PNL?

Deja azi nu mai vorbeşte mai nimeni de „ministrul-caltaboş”, lucru relativ normal într-o ţară în care memoria publicului durează maxim 3 zile, iar între timp au apărut deja alte evenimente importante la „ordinea zilei”, cum ar fi victoria din meciul cu Olanda sau chestia aia bisericească de la Iaşi unde s-au dus toţi politicienii inclusiv „domnul Becali”. Remeş a fost deja uitat, acum a intrat în folclor. Deşi s-a clătinat un pic, guvernul Tăriceanu a rămas pe poziţie.

Aşa cum observa foarte bine Horia într-un comentariu la articolul meu de vineri, guvernul Tăriceanu pare să fi fost făcut pe criteriul sacrificabilităţii. Cu excepţia lui Orban, a lui Meleşcanu şi, oarecum Vosganian, guvernul cuprinde persoane uşor dispensabile, la care se poate renunţa cu uşurinţă dacă interesele o cer. Iar celebra declaraţie a lui Atanasiu – la Arad, parcă – în care a spus că „dacă vin ăilalţi ne fac la toţi dosar penal” este mai degrabă o încercare idioată de mobilizare electorală decât să trădeze vreo spaimă serioasă. Dacă PNL s-ar fi temut de ceva, am fi asistat la o remaniere acum. Aşa însă, este posibil ca liberalii să fi ajuns la concluzia că impactul nu este chiar atât de puternic şi măsura sacrificării lui Remeş este suficientă. Toată lumea aşteaptă alegerile europarlamentare pentru a vedea exact cum stau.

Oricum, atacul la adresa liberalilor s-a fâsâit şi pentru că cei care l-au coordonat au făcut câteva greşeli majore:

• Pripeala. A fost făcut public un material nu tocmai concludent, material care poate fi demontat uşor de orice avocat. Remeş nu este văzut luând vreun ban, discuţia dintre el şi Mureşan este irelevantă, şi Mureşan, şi Ciorbă se comportă foarte ciudat lăsând impresia că sunt de fapt agenţi provocatori. Cârnaţii şi caltaboşii sunt mize derizorii şi Remeş poate susţine oricând că le-a plătit. DNA era însă obligat să dea ceva, fiind deja la al treilea ministru liberal cercetat, în condiţiile în care şi pentru Chiuariu şi pentru Păcuraru situaţiile sunt destul de confuze pentru publicul larg.
• Amatorismul Rodicăi Culcer. Având în mână o bombă atomică, blajina gospodină o detonează subteran astfel încât efectul la suprafaţă este minim. Lăsând la o parte deontologia profesională, materialul a fost aruncat „în aer” aiurea în tramvai. Practic, ceea ce a făcut TVR a fost să ridice mingea la fileu pentru Antena 3 şi Realitatea TV, care au avut maxim de audienţă. Antena 3 a desfiinţat totul, iar la Realitatea părerile au fost preponderent negative. S-a ajuns în situaţia în care a ieşit mai mult în evidenţă „poliţia politică” decât şpaga ministerială.
• Mare scofală. Ştirea nu a fost cine ştie ce. Adică, toată lumea ştie că miniştri sunt corupţi (ca de altfel toată administraţia), surpriza fiind mai degrabă că unul a fost suficient de fraier să calce pe bec. În plus, vorbim de 15,000 de euro şi două lăzi de cârnaţi, adică o chestiune absolut derizorie. Există o aşteptare majoră în acest sens şi orice şpagă sub câteva zeci de milioane devine mizilic. Despre Adrian Năstase folclorul vorbea de vreo patru miliarde de euro, firme de taxiuri, firme de distribuţie farmaceutică… În orice colţ de ţară ajungeai ţi se spunea în şoaptă „aia e vila/ferma/firma/balta/pădurea lui Năstase”, iar el este cercetat acuma pentru nişte termopane. După ce Dan Ioan Popescu a fost declarat curat de către Justiţie, deja lupta împotriva corupţiei a devenit derizorie. Dacă nici pe el, care nu mai beneficiază de nici un fel de sprijin politic, eşuat la conservatori unde mai este băgat în seamă din obligaţie doar de antenişti, nu au reuşit să-l înfunde, nu cred că-şi mai face cineva vreo iluzie. Meciul cu Olanda şi moaştele Paraschivei au devenit mai importante decât caltaboşii lui Remeş.
• Timingul. Ştirea a fost aruncată pe piaţă într-un moment în care 90% dintre bărbaţi erau preocupaţi de accidentarea lui Chivu (ceilalţi 10% de cupa mondială la rugby :D) şi de meciul cu Olanda.
• Inflaţia şi sictirul. Din păcate, ultimii ani au fost caracterizaţi de circ continuu, astfel încât un nou scandal nu mai surprinde pe nimeni. Din contră, surpriza ar fi o săptămână liniştită. Aud din ce în ce mai multă lume scârbită de politică şi care nu vrea să mai audă de aşa ceva. Mai mult, aud din ce în ce mai multă lume că renunţă la televizor (cablu). Or asta nu poate decât să acţioneze în defavoarea lui Traian Băsescu, aflat în situaţia de a-şi fi obosit electoratul. Această obseală se vede şi din slabul apetit pentru ieşirile în piaţă pentru preşedinte, fiind nevoie de un concert de muzică pentru a aduna câteva sute de pensionari şi nu poţi şti câţi au venit acolo pentru Băsescu şi câţi pentru muzică. Preşedintele este nevoit astfel din ce în ce mai des să „confişte” evenimente pentru a-şi face obişnuitele băi de mulţime.

Nu trebuie uitat că în 2004 PSD-ul a câştugat alegerile parlamentare deşi era „cel mai corupt partid”, ceea ce poate fi o indicaţie a faptului că anticorupţia este un subiect neinteresant, lumea dorind mai degrabă o administraţie eficientă. Or abia aici PNL are o mare problemă, mai mare decât orice le-ar putea face Băsescu.