Senatorul PSD Cătălin Voicu reprezintă, prin poziţia sa şi nu prin funcţiile deţinute, cel mai mare „peşte” intrat în în vizorul justiţiei. Comparat cu el, Adrian Năstase e un peştişor nevinovat. Din punct de vedere legal am serioase dubii că senatorul Voicu va suporta în vreun fel rigorile legii prea curând. Mai degrabă, ca şi în cazul „caltaboşilor” este vorba de compromiterea unor politicieni pentru care există dovezi puţine sau subţiri.
Pe termen lung însă, cred că efectele transcend simpla arestare a unui peşte mare sau mic. Cei trei primari arestaţi – din care deja doi sunt în puşcărie – plus ce se mai pregăteşte arată că s-a „spart” Omerta. A dispărut complicitatea haitei. Nemaifiind siguri de viitor, strategiile de supravieţuire politico-economică se vor modifica. Vom asista la din ce în ce mai multe retrageri „la pensie” (până acum avem doar două exemple semnificative – ambii foşti miniştri de interne – Doru Ioan Tărăcilă şi Ioan Rus) – cei drept, înfăptuite cu ceva timp în urmă. Până acum, clasa politică era unită transpartinic de un păienjeniş de relaţii reciproc avantajoase. Dincolo de ciondănelile politice, nimeni nu făcea ceva de natură a periclita „haita” în ansamblul ei.
Odată cu ascensiunea baronilor locali, paradigma se schimbă. „Vechea” clasă politică era unită prin apartenenţa la structurile PCR şi ale serviciilor secrete ceauşiste. Erau o gaşcă omogenă, cu trecut similar, preocupări, cu un pospai de educaţie şi un sentiment puternic al ierarhiei şi respect faţă de lider. „Lupii tineri” sunt indivizi „descurcăreţi”, fără legături anterioare cu societatea comunistă. Fără educaţie, majoritatea nişte bişniţari de doi bani care au profitat de breşele sistemului pentru a se insinua la vârf. Astfel, reţeaua a început să aibă vulnerabilităţi. Lupii tineri – de multe ori fără să gândească prea mult – au sărit la beregata bătrânilor. Aşa a ajuns, de exemplu, un Adrian Năstase să facă un pas înapoi în faţa lui Vanghelie.
Ceea ce se întâmplă acum nu are nici o legătură cu Traian Băsescu. Din contră, este foarte posibil ca melancolia din ultima vreme să aibă ca explicaţie faptul că e şi el o ţintă. Scandalurile Ridzi, Puiu Popoviciu, Paszkany, Mircea Băsescu se apropie foarte tare de preşedinte (pe lângă deja clasicele Mihăileanu şi „flota”) şi numai funcţia deţinută îl împiedică să facă potecă la DNA ca prietenii săi Dinu Patriciu şi Adrian Năstase. „Pisica” i-a fost arătată – îmi pare cea mai simplă explicaţie pentru preşedintele-mieluşel.
S-a ajuns la o anumită disperare şi sistemul se destructurează singur, fără prea mare ajutor din partea Justiţiei.
Destructurarea sistemului este amplificată şi de calitatea intelectuală precară a „lupilor tineri” (Marian Vanghelie este, încă o dată, un reprezentant perfect), dar şi de ravagiile făcute de criza economică prin împuţinarea resurselor. Oricum, nu ar mai fi rezistat mult cu „generaţia următoare”. Sunt mult prea mediocri şi ieftini. Au fost periculoşi atâta timp cât li s-a permis dintr-o iluzorie credinţă că pot fi ţinuţi sub control. Dar nu sunt în stare de nimic şi acum pică unul după altul ca popicele. Pe de altă parte, şi cei bătrâni sunt prea compromişi, uzaţi şi inadecvaţi pentru a profita de degringoladă.
În mod paradoxal, tocmai partidul cel mai lovit – PSD – are şi cele mai mari şanse de supravieţuire după cataclism. PNL rămâne blocat într-un război cu un politician devenit inutil şi irelevant iar PD refuză realitatea şi se iluzionează că totul e ca în 2004 şi ei pot fura liniştiţi în continuare. PSD a trecut deja la generaţia post-revoluţionară. Chiar dacă Ponta şi-a luat-o peste bot la prima confruntare cu Traian Băsescu ştie că viitorul este de partea sa.
Pe termen lung, vom asista la o separare a afacerilor de politică. Aceasta din urmă a devenit periculoasă şi mulţi vor prefera să-şi vadă de banii lor în linişte şi fără stress. De partea cealaltă – fiindcă nu există doar un caz Voicu, ci şi un caz Căşuneanu -mulţi vor înţelege că e mai ieftin să promovezi şi să susţii un tip capabil decât să iei ţeapă de la un şmecher. E mult mai ieftin să lucrezi cinstit decât să cotizezi aiurea.
Ah, Cristi, optimismul tau binecunscut frizeaza cateodata naivitatea! Daca ar fi fost mai ieftin sa lucrezi cinstit, n-am fi asistat in perioada asta la cea mai mare acutizare a coruptiei (sub orice forma) la toate nivelele aparatului de stat.
Dimpotriva, zic eu, șpagasinii sunt pe val mai mult ca oricand, atat doar ca se trece de la sabiile cruciate la finuțele florete … in materie de „tools of the trade”.
N-aş zice că s-au înmulţit, din contră. Mulţi au cheltuit enorm în campanii şi acum nu-şi scot banii, cu tot cu şpagă. Banii sunt puţini, nu ajung pentru toţi, unii chiar sunt disperaţi. Valul de dezvăluiri este alimentat şi de această concurenţă aprigă.
Faci greseala sa il subestimezi pe Basescu.
Si de ce crezi ca PSD-ul mai are vreo sansa? Sint curios. Am mai auzit azi ideea ca PSD-ul e inca mai puternic in „teritoriu”…
De ce n-ar avea şanse? [În teritoriu, ariile de influenţă sunt împărţite relativ egal PSD-PD, cu insule PNL. Dezertările nu schimbă prea mult configuraţia.]
Cazul Voicu –i efectele pe termen lung asupra clasei politice – PoliTichii de m–rg–ritar…
„Pe termen lung însă, cred că efectele transcend simpla arestare a unui peşte mare sau mic. Cei trei primari arestaţi – din care deja doi sunt în puşcărie – plus ce se mai pregăteşte arată că s-a “spart” Omerta.”…
Mie in toata tarasenia asta cu Voicu mi se pare implicarea (aparenta) a lui Casuneanu, cunoscut drept asfaltator PD. Nu stiu daca s-a dorit un sah la partidul prezidential (mai degraba nu), dar daca totusi da, e unul destul de scary, pentru ca se au in vedere surse de finantare.
Ai dreptate.
Povestea cred ca e la inceput si s-ar putea sa ne ofere si alte capitole.
Cel putin o zona de influenta PSD a cazut: Neamtul lui Culita Tarata si Ioan Munteanu.
In general sunt de acord cu analiza.
Nu cred ca „Pe termen lung, vom asista la o separare a afacerilor de politică. „
In Romania nu exista afaceri pe scara mare decat cu bugetul statului.
Cele individuale sunt afaceri mici.
Lupta s-a ascutit pentru ca resursele s-au diminuat si nu mai ajung la toata lumea.
Mafiotii se regrupeaza de partea celor care au puterea.
Basescu are servicile secrete si parchetul. Cu servicile poate executa mediatic adversarii.
Probabil PSD-ul prin arestarea celor doi primari PD-L-isti a furnizat o mostra ca in ca mai detine putere in teritoriu. Posibil ca Voicu sa fie raspunsul lui Basescu la arestarile primarilor. Primarul PNL probabil a picat in justitia din sfera de influenta a lui Boc.
@Deceneu,
scuze, a intrat în moderare.
Cred că ai o percepţie greşită. Mă uit pe topul celor mai mari firme româneşti (este adevărat, în baza cifrelor de afaceri pe 2008, că cele pe 2009 apar în august) şi nu am găsit în top 50 nici una care să aibă afaceri cu statul. Nu cred că în 2009 s-a modificat ceva. În general, nu există contracte publice foarte mari, cu excepţia celor de infrastructură, unde domină firmele străine tocmai pentru că ai noştri nu au anvergură şi logistică (şi nici expertiză). Nu cred că „regiii asfaltuluI” depăşesc 100.000.000 de euro cifră de afaceri. În general, cam acest domeniu a mai rămas singurul consistent în relaţia cu statul şi nici aici nu este situaţia roză.
Aici chiar cunosc foarte bine domeniul, fiindcă majoritatea clienţilor mei lucrează cu statul şi situaţia nu este nici pe departe la înălţimea folclorului.
„Ceea ce se întâmplă acum nu are nici o legătură cu Traian Băsescu.” =))
Daca te-ai referit la faptul ca nu intra peste singura institutei apreciata in Raportul pe justitie, atunci da ai dreptate
Nu m-am referit la firmele mari si la contractele de zeci sau sute de milioane de euro, care sunt contracte organizate prin licitatii.
M-am referit la organizarea de festivitati si festivaluri, la dotarea tehnica cu aparatura de birou sau la contracte de aprovizionare, cum a fost cel de la CFR , la schimabrea tinutei politistilor sau a jandarmilor sau la furnizarea tinutei pentru inlocuirea celei uzate, contractele de enegie electrica, contractele de intretinere sau de servicii cu regiile locale sau cu ministerele etc…
Exemplele ar putea continua.
Multe din societatile comerciale de stat falimentate au falimentat pentru ca erau parazitate atat la aprovizionare cat si la desfacerea productiei.
@Deceneu,
sunt de acord că se „sifonează” mult din banii publici – nu chiar atât de mult cât se crede, dar semnificativ. De aceea, statul trebuie să se retragă complet din activitatea economică. Sunt însă două aspecte:
1) Valoarea contractelor este relativ mică şi câştigul nu e spectaculos. Asta va face ca, treptat, activitatea să nu mai renteze (să faci puşcărie pentru 15-20.000 euro câştig net e cam aiurea). S-a dus de mult vremea tunurilor danioanpopesciene şi necolaiciuciene (gen porţile de fier). Cel mai bun exemplu pentru nivelul actual al măgăriilor este Ridzi.
2) O vorbă românească spune că „ce e de haram, de haram se duce”. Dacă ne uităm la primele 100 de companii româneşti nu prea găsim nici una care să trăiască pe spinarea statului sau care să fi beneficiat la un moment dat de „ajutor” semnificativ. În general, la sfârşitul sprijinului politic se alege praful de firma respectivă.