Implozia partidului de guvernământ este o chestiune de zile, în cazul în care moţiunea actuală trece sau de luni, în cazul în care Opoziţia decide să-i mai lase un pic la fezandat. PD se pregăteşte să intre în istorie, asemenea PNŢCD, un partid cu care are atât de multe lucruri în comun. Văd că unii comentatori sugerează că, odată intrat în opoziţie PD se va reface şi va reveni la alegerile următoare pe cai mari. Pare mai degrabă o formă de autoîncurajare.
Problema PD nu este atât prestaţia groaznică la guvernare, ci dezamăgirea produsă care i-a adus în situaţia de a fi urâţi ca întreg. Veniţi la putere pe un discurs în care accentuau că ei sunt diferiţi şi mizînd în primul rând pe moralitate, democraţii au guvernat nu doar mai incompetent decât toţi predecesorii lor, ci lasă şi impresia că „au furat mai mult”. Acel „ciocu mic, că acum noi suntem la putere” exprimă cel mai bine guvernarea democrată şi percepţia publică asupra ei. În cazul PSD şi PNL, ura populară s-a îndreptat asupra lui Adrian Năstase şi, respectiv, Călin Popescu Tăriceanu şi partidele s-au refăcut după ce aceştia au dispărut din prim-plan. La PD există o întreagă garnitură de lideri enervanţi, astfel încât o simplă sacrificare a lui Boc este inutilă.
Timp de un an şi jumătate de când conduce guvernarea, PD nu a făcut absolut nimic. A miza şi acum, după atâta timp, pe „dezastruoasa moştenire” este o strategie de imagine greşită, mai ales că acum nu-i mai crede nimeni, nici atunci când spun adevărul. Forfetarul şi scăderea pensiilor şi salariilor sunt deja lipite de guvernul Boc încât nici nu mai contează dacă cele din urmă vor fi operate sau nu. În definitiv, n-ar fi singurele decizii ale democraţilor care nu au mai fost puse în practică.
Dacă mai adăugăm valul de hotărâri neconstituţionale, trântirea în Parlament de două ori a lui Boc şi premiera faptului că oamenii dezertează din partidul aflat la putere (şi alţii declară public că le este ruşine) avem un dezastru de imagine complet. Spre deosebire de PSD şi PNL, simpatizanţii şi alegătorii nu au nici un liant ideologic care să păstreze coeziunea în astfel de momente.
Team buildingul de ieri de la Snagov are mai degrabă rolul de acţiune de PR pentru Traian Băsescu, pe spinarea unui partid pe care „el l-a făcut, el l-a omorât”. Este o victorie asupra aripii BVB, dar este o victorie a la Pirus. Este inevitabil ca electoratul să nu se întrebe „ce-ar fi fost dacă Traian Băsescu ar fi acceptat <<Proiectul Johannis>>?” şi nu ar fi refuzat o majoritate parlamentară. Prima dată, încălcarea majorităţii parlamentare a fost acceptată datorită regimului odios Adrian Năstase, iar majoritatea nou creată a fost urmată şi de o majoritate în rândul electoratului în favoarea schimbării. De data aceasta, guvernul PD nu doar că a fost minoritar, dar nu areuşit să-şi asigure nici în Parlament, nici în rândul electoratului o majoritate care să-l susţină. Mai mult chiar, proprii parlamentari nu dau doi bani pe interesul general şi al guvernului, în favoarea interesului personal. Astfel, introducerea votului uninominal se dovedeşte catastrofală pentru o ţară unde nu există interes public, ci doar individual. Este încă una din iniţiativele politice negândite şi implementate aiurea de Traian Băsescu.
PD este cu atât mai mult dezavantajat de votul uninominal cu cât el nu a crescut organic de la cei 10-12% cât avea în 2004 la cei aproape 40% din 2008, ci mai degrabă prin racolări şi cumpărări de dezertori din alte partide, astfel încât coeziunea organizaţională este mult mai redusă ca la alte partide. În momentul în care aceste achiziţii se vor reorienta, PD va deveni mai puţin interesant electoral şi, pe termen lung şi-ar putea găsi o nişă doar pe zona anti-sistem (PRM, PNG, cu care, de altfel are şi unele afinităţi).
De cand 32,5% (cat a luat PDL in 2008) reprezinta „aproape 40%”?
Si pe ce te bazezi cand spui ca Tariceanu (caruia nu incerc sa-i iau apararea) ar fi concentrat „ura populara” ca Nastase?
Si cand a fost Boc trantit a doua oara in parlament?
1) La un moment dat aveau 38% în sondaje.
2) Citeşte forumurile auto din perioada respectivă (şi în general forumurile unde se vorbea de auto).
3) Săptămâna viitoare sau la toamnă.
Cristian, nu va cădea. Instinctul de conservare al haitei e foarte puternic, iar disidenţele sînt nesemnificative. Nici măcar guzganii BVB nu vor ieşi din prim-planul guvernării. În interiorul unei haite membrii se hîrîie, îşi arată colţii, dar îl vor recunoaşte încă odată de şef pe masculul alfa, cît mai are putere. Şi mai are, pînă la alegeri. După, mai vedem. Aşa că … http://teaca.wordpress.com/2010/06/07/duios-sabotorul-trecea/
@Adrian Teacă
instictul de supravieţuire este mai mare decât instinctul haitei. Şi nu este vorba de lupii mari, ci de micii anonimi parlamentari, care nu prea mai au viitor în politică alături de PD. În plus, costul politic al rămânerii la guvernare devine foarte mare.
Dezamăgirea este mare, dar nu atât de mare încât să egaleze imaginea de incompetenți grandilocvenți. Există însă mulți proști sau naivi care au o imagine idilică despre Băsescu, eu unul încă îi întâlnesc des.
„Micii anonimi parlamentari” trebuie să fie momiți cu ceva. Nu au trădat degeaba nici prima oara 🙂
P.S.”Ura populară” nu e pe formurile auto, cred că e subiectivism aici sau n-am prin eu ideea prea bine…
Deja sunt 5 oficial, and counting. Şi am dubii că sunt toţi momiţi cu ceva. În primul rând partidul lui Oprea care are toate şansele să rămână în aer odată cu prăbuşirea lui Traian Băsescu. Deci, nici vorbă de momeală, ci instinct. Când nava ia apă şi se scufundă crezi că mai stă cineva să se uite dacă barca e verde sau albastru cu dunguliţe? Orice scândură e bună, dacă te ţine la suprafaţă.
Sigur, ura faţă de Tăriceanu este incomparabilă cu cea faţă de Năstase, cantitativ vorbind.
De acord ref la partidul lui Oprea. La PD însă cred că e cu momeală.
Pentru „independentii” lui Oprea se pare ca avem dreptate.
http://www.mediafax.ro/politic/ponta-anastase-il-dadea-pe-boc-la-telefon-unor-parlamentari-sa-le-promita-avantaje-ca-sa-voteze-6319322/