Rămânerea în funcţiune a guvernului Boc reprezintă un mare eşec politic pentru PD. Pe de-o parte, înseamnă asumarea şi implementarea unor decizii aberante, luate peste noapte fără nici un fel de analiză (orice specialist în resurse umane ştie că pentru o organizaţie este mai bine să fie daţi oameni afară decât să se reducă salariile uniform, şi asta ar fi un singur argument de bun simţ, dar mai sunt şi multe altele) sau planificare, pe de altă parte înseamnă prelungirea agoniei unui guvern lipsit de orice credibilitate, fără idei şi care demonstrează pe zi ce trece că habar nu are de ce este acolo şi ce trebuie să facă. Diferenţa enormă faţă de celelalte guverne de până acum – care n-au dus niciodată lipsă de incompetenţi – este că erau vizibile eforturile de a face ceva şi de a realiza un act administrativ măcar decent. Şi aici nici măcar nu este vorba doar de percepţia publică, ci de cruda realitate.
Toate acţiunile guvernului Boc sunt fie declarate neconstituţionale (de aici şi lupta disperată pentru cucerirea CC), fie produc mai multe daune decât câştiguri (salarizarea unică, legea pensiilor, codurile…). Practic, de la încheierea mandatului guvernului Tăriceanu, şi deja se apropie încheierea celui de-al doilea an – România este o ţară neguvernată. Măcar, pe vremea unui Văcăroiu sau Radu Vasile era guvernată prost.
Ar fi fost de aşteptat ca, în discursul de ieri în Parlament, Emil Boc să vină cu un discurs diplomatic, insistând pe solidaritatea socială şi pe înţelegerea clasei politice. Din contră, am asistat la un discurs agresiv, obraznic, în care repta ca un papagal aceleaşi două idei căznite care, în context, sunau aiurea. Cum poţi să acuzi apărarea „pensiilor nesimţite” în momentul în care tu tai toate pensiile? Cum mai poţi să invoci, după doi ani în care ai fost şeful guvernului, „dezastruoasa moştenire”? Discursul lui Boc nu a făcut decât să inducă şi mai clar în mintea oamenilor că „Tăriceanu a mărit pensiile şi salariile” şi „Băsescu ni le taie”.
Politic vorbind, Opoziţia este avantajată de această „înfrângere”, care permite guvernului Boc să acumuleze bile negre. Deşi au scăzut mult, PD şi Traian Băsescu sunt încă la o oarecare distanţă de pragul critic, pe care nu-l pot atinge până când Opoziţia nu vine şi cu o ofertă concretă. [Side note: Merită de remarcat eforturile lui Mircea Geoană în direcţia creării acestei alternative, în contiţiile în care imaturii Ponta şi Antonescu par mai degrabă interesaţi de agendele individuale proprii şi, în general, comportamentul deosebit al lui Mircea Geoană de după pierderea alegerilor care, cel puţin pe mine, mă fac să nu regret că l-am susţinut şi să cred în contin uare că ar fi fost o alegere mult mai bună.]
De altfel, între PSD şi PNL pare să existe o diferenţă de ţintă. Dacă PSD este angajat în lupta contra guvernului (sprijinit, desigur, de PNL), PNL este setat pe Traian Băsescu. Sigur, „regimul Băsescu” devine pe zi ce trece tot mai nociv şi otrăvitor pentru democraţia românească deoarece a ajuns să controleze toate instituţiile statului, asemenea „prietenului” său Adrian Năstase, iar singurul loc în care mai există opoziţie este în Parlament, o instituţie căreia a avut grijă să-i submineze credibilitatea (desigur, şi cu largul concurs al acesteia). Lăsând la o parte că sunt spuse de un socialist (şi, ca atare trebuie înţeles un oarecare partizanat), dar declaraţia şefului PSE, conform căreia „În ultimele săptămâni am fost martorii unui atac grav la adresa sistemului democratic şi de bunăstare al României. După ce a pus toată povara crizei pe umerii angajaţilor de la stat, pe copii şi pensionari, domnul Băsescu, preşedintele României, pare acum calat pe reducerea libertăţilor civile, inclusiv a dreptului legitim de a protesta. România merită mai bine”, coroborate şi cu cele ale ambasadorului american că România are nevoie „de un sistem juridic transparent, lipsit de corupţie şi de un guvern care să ia decizii previzibile şi raţionale” exprimă îngrijorări serioase cu privire la direcţia în care evoluează România. Este trist că am ajuns din nou să ne uităm la ce spun străinii despre noi, ca în vremurile lui Adrian Năstase.
Dar şi mai trist este că ieri, PNL şi PSD s-au dedat unui joc (foarte slab) de retorică. Nici măcar Crin Antonescu, altfel, un orator parlamentar de clasă, a fost şters şi neinspirat. Timpul retoricii însă a trecut. Dacă vor să capitalizeze ceva, PSD şi PNL trebuie să ofere ceva concret dincolo de „dictatorul Băsescu” şi „Jos incompetentul Boc!”. Până la toamnă au timp să apară cu un premier alternativ, cu un guvern capabil şi cu un program. Lipsa de încredere nu se referă numai la PD, ci la întreaga clasă politică şi dacă ei nu realizează asta, s-ar putea să fie prea târziu.
La PSD este acceptabilă prestația din simplul motiv că Ponta e de curând acolo și unele automatisme se schimbă greu. Dar de la PNL și eu așteptam mai mult.
PD a avut dpdv politic o prestație foarte bună, poate cea mai bună avută vreodată de un guvern în fața unei moțiuni „la mustață”.
de ce zici tu că PD a avut o prestaţie bună?
Am observat si eu chestia asta, ca Basescu si ai lui, in loc sa incerce sa-si creeze aliati, parca vor sa intarate cat mai multi oameni. Ceva nu se leaga… Nu poti avansa masuri de genul asta fara apeluri la unitate, solidaritate etc. Am tot mai mult impresia ca guvernul asta nu vrea de fapt sa-si implementeze masurile anuntate (sau stie ca nu poate), ci vrea sa provoace si sa escaladeze un nou conflict in societate. Am mai scris despre cum portocalii instiga la dezordini (vezi aici: http://rational-idealist.blogspot.com/2010/05/transmit-un-avertisment-public.html; sau aici: http://rational-idealist.blogspot.com/2010/05/atentie-la-provocari-ro.html), probabil voi reveni pentru ca apar noi elemente.
Nu imi e inca foarte clar ce ii mana in abordarea asta, dar ma gandesc ca poate motivele sunt diferite: Basescu cred ca ar merge spre decretarea starii exceptionale si un fel de lovitura de stat pentru asumarea de puteri sporite. Au fost semne: referintele la art.53 din Constitutie, bizarul „avertisment public” catre opozitie, obsesia cu readucerea in atentie a „crimelor de la revolutie” – vezi http://rational-idealist.blogspot.com/2009/11/adevarul-despre-revolutie-la-tot.html – si, mai nou, de la mineriade (batranul Iliescu e folosit mereu drept cal de bataie, e deja jenant dupa 6 ani la putere).
Pe de alta parte, cred ca PDL ar vrea sa se salveze lasandu-se „invins de sistemul ticalosit”. Adica ei vor sa faca reforme, dar nu sunt lasati… si-ar putea eventual pastra nucleul dur de sustinatori care pot fi convinsi ca taierea pensiilor facea parte dintr-o mare strategie de modernizare a Romaniei. Nu stiu daca subconstient sau semi-constient, cred ca PDL isi doreste ca ceva sa se intample inainte sa trebuiasca sa faca ce a anuntat ca o sa faca. Isi tot incordeaza provocator muschii demagogici, doar-doar cineva se enerveaza suficient si le curma suferinta. Si daca nu se intampla, parerea mea e ca oricum acest guvern nu va fi in stare sa-si puna in aplicare programul, doar va crea mai mult haos.
Dupa un model deja verificat, scopul nu mai este de a rezolva problema, ci de a gasi pe altcineva vinovat de esec. Iar in jocul asta mi se pare ca s-au prins si PSD si PNL – si nu in echipa, ci individual.
Am aceeasi parere despre Geoana – cred ca el intelesese importanta jocului in echipa. Victoras pare mai preocupat cu redescoperirea radacinilor ideologice ale stangii… poate interesant in abstract, dar total nerelevant in Romania de azi. Iar Crin a folosit discursul de la motiune sa marcheze „subtil” niste puncte vizavi de PSD. Nici PSD, nici PNL nu au sanse in viitorul previzibil sa guverneze altfel decat intr-o coalitie; si atunci, de unde purismul asta ideologic redescoperit? Ma tem ca si ei joaca in aceeasi logica, vor sa demonstreze cat de mult au vrut sa faca, dar n-au fost lasati.
Ceea ce ar insemna ca intreaga clasa politica realizeaza ca masinaria s-a stricat si nimeni nu stie de fapt cum s-o repare, dar toti tipa cat mai tare ce buni sunt ei si cum ceilalti nu ii lasa sa salveze tara.
Am fost mereu sceptic fata de ideea crearii de noi partide… dar incep sa ma intreb daca nu cumva se creeaza spatiu pentru ceva nou – cu adevarat.
În primul rând prin declarațiile lui Boc & Co. Au știut să se apere. Nu mă refer la calitatea argumentelor, asta nu mai poți aștepta când vezi și tu ce nivel este și afară…Un plus pt exemplul repetat până la axiomatizare – cel cu pensiile nesimțite și-a făcut efectul asupra populației, mai ales că s-a bătut monedă de ex pe judecători despre care opinia publică oricum are o părere proastă.
PSD și PNL au bătut câmpii cu metafore bune doar de colțul șahiștilor din Cișmigiu.