Alegerile europene cu miză internă

Campania electorală pentru euro-alegeri a debutat dezastruos pentru PSD, gestul neinspirat de a-l invita pe Traian Băsescu urmând să aibe consecinţe negative pentru scorul electoral pe care îl vor obţine social-democraţii. Şi democraţii pornesc cu un handicap la aceste alegeri, toate sondajele anterioare prognozând pentru ei un scor mai mic decât cel pentru alegerile parlamentare. În plus, pe democraţi presiunea rezultatului este mult mai mare ei trebuind să confirme scorurile din sondaje.

Dacă în urmă cu câteva luni decizia de suspendare a lui Traian Băsescu a fost bună, fiind în consonanţă cu aşteptările electoratului propriu şi doar sabotajul intern coroborat cu prostia unor lideri a dus la un scor dezastruos, asumat pe nemestecate de conducere, decizia recentă de colaborare cu preşedintele are darul de a bulversa complet electoratul social-democraţilor chiar în faţa unor alegeri unde PSD-ul ar obţine un scor mai bun decât în cazul alegerilor interne. Este de observat că atât social-democraţii, cât şi liberalii au scoruri mai bune în plan extern semn că electoratul le recunoaşte o competenţă mai mare în afacerile europene decât democraţilor şi că, în ciuda unor opinii, electoratul face în linii mari diferenţa între cele două alegeri.

Imaginea social-democraţilor în momentul de faţă este cea a unui partid indecis (poate că cel mai potrivit cuvânt ar fi „năuc”), ajuns la remorca lui Traian Băsescu. Pe de altă parte însă, revenirea lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase la conducerea partidului nu cred că îi va ajuta să recupereze ceva. Oricum, pe stânga situaţia este ceva mai complicată. Deocamdată, PD-ul a preluat şi din electoratul PSD, chiar dacă el continuă să se anunţe ca partid de dreapta. Aici avem un paradox interesant: avem un partid de dreapta afiliat la o internaţională de stânga şi un partid de stânga afiliat la o internaţională de centru-dreapta. Singurul partid fără probleme de acest gen se află în degringoladă totală.

Implicarea lui Traian Băsescu în campania electorală mă tem că va dăuna pe termen lung PD-ului, silt acum să facă încă o întoarcere la 180 de grade pe tema votului uninominal. Acest tip de oportunism politic va dăuna petermen lung, deoarece dincolo de problemele de imagine pe care le au social-democraţii sau liberalii, aceste partide au în spate şi o ideologie care le asigură un electorat stabil care face abstracţie de aceste probleme, în vreme ce democraţii nu au nimic în afară de Traian Băsescu şi de ideea că „suntem partid de dreapta”.

În condiţiile în care deja 50% din electorat este convins că DNA este „poliţie politică” (dincolo de faptul că este realizat de un institut apropiat PNL, realitatea nu este foarte departe această cifră) subiectul corupţiei nu mai poate fi utilizat masiv în campanie, mai ales că democraţii au şi ei vulnerabilităţile lor. Avem deja experienţa anului 2004 când corupţia PSD nu i-a împiedicat să aibă 5% peste Alianţă, iar TraianBăsescu să câştige alegerile „la mustaţă” pe baza unei „fraude emoţionale”. Or, în afară de corupţie, democraţii mai au ca potenţial subiect de discuţie „incompetenţa” guvernului ceea ce duce la o competiţie între competenţe care nu îi avantajează neapărat, democraţii având puţine competenţe notorii şi foarte puţine personalităţi. Faptul că democraţii sunt vulnerabili la capitolul competenţe este demonstrat şi de sondajele care le acordă la europarlamentare scoruri mai mici decât la intern.

Pentru partidele mici sau cele recent apărute însă, aceste alegeri sunt vitale. Pentru PLD, PRM, PNG şi UDMR este în joc însăşi existenţa lor pe scena politică. La PRM pare să se fi instaurat resemnarea, la PLD, disperarea, în vreme ce UDMR se zbate. PNG pare învins deja, aducerea lui Lăcătuş ca antrenor neavând cum să schimbe mare lucru.

Aceste alegeri seamănă oarecum cu calificările din formula unu, care stabilesc locul pe grila de start. Dar, ca şi în formula unu, un loc bun pe grilă asigură un avantaj, dar nu aduce şi certitudinea câştigării cursei. Mai contează şi maşina, nu doar pilotul.