Când BNR a trecut la politica de ţintire a inflaţiei, publicam în Cadran politic un articol intitulat „Hăituirea inflaţiei„. Cam asta face BNR cu inflaţia. La momentul respectiv glumeam cu cineva spunând că unul dintre motivele pentru care BNR va eşua în ţintirea inflaţiei este că Romica Jurcă nu face parte din Consiliul de Administraţie al BNR. Previziunea mea s-a îndeplinit. BNR a ratat ţinta în anii în care vremea i-a dat calculele peste cap. În 2005 au fost inundaţii, anul acesta a fost secetă.
Decizia de majorare a dobânzii, luată după o şedinţă record de vreo 8 ore era şi nu era previzibilă. Eu prognozasem că va rămâne neschibată, cel puţin până în ianuarie. Pe termen scurt, decizia poate fi relativ OK, însă pe termen mediu cred că va avea efecte negative. Instituie o presiune suplimentară pentru aprecierea leului, dar apare pericolul unei ajustări abrupte în viitorul apropiat. Din fericire pentru el, Mugur Isărescu are pe cine să dea vina.
Mugur Isărescu este un Traian Băsescu al finanţelor. Poporul îl iubeşte şi îl consideră singurul salvator al economiei româneşti, şi de fiecare dată a putut pasa răspunderea asupra „guvernelor incompetente”. Este ceea ce face şi acum, deşi pentru prima oară guvernul chiar nu are nici o vină. Pe primele luni execuţia bugetară este relativ OK (0,4% din PIB excedent – anul trecut era aproape 2%) şi pentru prima dată avem o revizuire în sens pozitiv (deficitul prognozat a scăzut de la 2,8% la 1,2%). Nu a existat nici o măsură guvernamentală cu impact major asupra inflaţiei (majorarea pensiilor urmând să-şi facă efectul, dacă va avea vreun efect, abia anul viitor). Din contră, anul acesta guvernul chiar a avut o politică prudentă şi pentru prima dată preţurile reglementate au avut efect dezinflaţionist.
Puseele inflaţioniste din vară ar fi putut fi contracarate eficient încă din primăvară când meteorologii dădeau previziuni asupra sectei de anul acesta, însă BNR nu a făcut niciodată prevenţie, ci doar reacţie, care, îndeobşte, vine prea târziu şi prea puţin în raport cu ceea ce ar fi fost necesar. Dar dacă Romica Jurcă nu e în CA-ul BNR…
Neputând să dea vina pe guvern anul acesta, Isărescu se dezlănţuie asupra sectorului privat, însă e aberant să dai vina pe majorările salariale în companiile private. E treaba lor cât de eficiente economic sunt. Dacă au bani de salarii înseamnă că bugetele lor sunt OK. Ce facem acum, îngheţăm salariile ca să-i iasă lui Isărescu calculele? Atâta timp cât iei numai măsuri reactive este evident că la un moment dat vei ajunge la fundul sacului cu… măsuri şi nu vei mai avea ce să faci decât să te plângi că „nimeni nu mă ajută şi pe mine”.
Nici măcar în sectorul de stat nu poţi impune stagnarea salariilor, atâta timp cât un medic este plătit cu 500 de lei pe lună şi un profesor cu 400. (Nu vreau acum exemple de bugetari care câştigă zeci de mii de lei, fiindcă sunt puţini, media sectorului bugetar fiind sub salariul mediu pe ţară.) Acestea sunt lucruri predictibile, s-au întâmplat în toate ţările care au aderat la UE (România respectă aproape la virgulă ce s-a întâmplat în primele 3 ţări care au aderat la UE), deci nici măcar nu poate spune că nu a fost prevenit.
Cred ca majorarea dobanzii trebuia sa se faca mai demult si nu acum!
Ai dreptate in ceea ce priveste reactia intarziata a BNR dar nu il pot compara pe Mugur Isarescu totusi cu Traian Basescu. E chiar prea dura comparatia si total inoportuna dpdv al nivelului intelectuat.
Eu zic ca Mugur Isarescu este mai mult un politician decat un guvernator.
Asa a reusit sa ramana acolo unde este atatia ani.
Mihai, comparaţia viza faptul că avem 2 personulităţi care îşi bazează popularitatea pe vorbe, niciunul nerealizând nimic concret. Altele de acest gen: Mona Muscă, Stolojan, Monica Macovei. Isărescu a rămas acolo pentru că şi-a creat imaginea de competent, de care e greu să scape ;). Altfel, a făcut o grămadă de tâmpenii în politica monetară.
Îţi recomand şi articolul lui Sorin Pâslaru.
Sunt de aceeasi parere cu tampeniile lui Isarescu.
Tocmai faptul ca este mai mult politician decat guvernator l-a tinut in functie.
Nu trebuie uitata nici spaima lui de a pierde functia cand a fost numit prim-ministru in 2000 si nici despre fasa crestere economica a guvernului condus de el!