Fundătura

Regimul Băsescu a ajuns într-o fundătură. Măgării ca cea pe care vor să o facă la Camera Deputaţiilor sunt inutile şi nu fac decât să prelungească agonia. Dacă o pun în practică, se vor trezi din nou cu o contestaţie la Curtea Constituţională şi tot vor trebui să dea socoteală. Colac peste pupăză, Judecătoria Vâlcea a dat câştig de cauză celor care au dat Guvernul în judecată pentru micşorarea unilaterală a salariilor cu 25%. Odată începută, sarabanda proceselor, acestea vor urma unul după altul. (De unde credeţi că vine agitaţia asta pentru „flexibilizarea” Codului Muncii? Chiar credeaţi că Guvernul a fost apucat subit de dragoste pentru mediul privat?) Apelul patetic pentru un moratoriu vine inoportun şi indecent pentru cineva care vreme de mai bine de 6 ani i-a porcăit pe opozanţi cum i-a venit la gură. Un astfel de gest ar fi trebuit să înceapă cu nişte scuze. Fie ele şi ipocrite. Singur a decis reducerea salariilor, singur a discutat cu FMI. Este posibil ca FMI să fi fost singura soluţie. Dar astfel de decizii nu se iau singur, ci prin consens politic. Pe care n-a ştiut niciodată să-l găseacă, ci din contra, i-a plăcut să distrugă. Începând cu „soluţia imorală” din 2004, trecând prin marea coaliţie din 2008 şi terminând cu recenta alianţă cu „şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” şi trupa lui de derbedei politici. Indiferent când se va petrece acest lucru, Traian Băsescu va lăsa în urmă o Românie dezbinată, săracă şi prizonieră a FMI. Ironic? La fel o lăsa şi Ion Iliescu în 1996.