Ce soluţii are PD

De fapt, nu este vorba numai de PD. Ei doar vor plăti nota propriei suficienţe şi aroganţe prin care s-au auto-exclus. Glume de prost gust gen partidul Albei ca Zăpada condus de Monica Macovei (cum e madam cu mineriada Opoziţiei?) nu pot salva mare lucru.

Problema este ce se poate face. Or, aici nu prea există soluţii decât tăieri brutale. Cum femeile, bătrânii, copii şi oamenii de afaceri sunt tradiţional categorii defavorizate, ei trebuie să îndure cel mai mult. Că doar nu o să se taie de la biserici sau de la servicii. Politic este de înţeles alegerea.PD face şi el ce poate în condiţiile date, şi cum poate, adică autist, haotic, insensibil, incapabil de comunicare şi empatie. Nici măcar scuza „aşa ne cere FMI” nu funcţionează pentru ei. E oarecum surprinzător cum „partidul primarilor” se dovedeşte complet incapabil de administraţie.

Din punct de vedere practic, lucrurile sunt foarte simple. Statul s-a dezvoltat haotic (în toate zonele) şi exagerat (în unele), iar resursele actuale nu mai pot să-l susţină. Ideal este, desigur, să faci restructurarea statului. Problema este că nu sunt venituri acum. Iar restructurarea statului durează cel puţin 3 ani. Un an ca să pregăteşti şi să faci un audit organizaţional pentru a vedea ce instituţii poţi păstra, ce servicii publice poţi oferi, ce şi cum externalizezi ca să nu mai ajungi la aberaţii de genul în care paza instituţiilor publice costă mult mai mult decât ar costa „internalizată” – fie prin poliţia locală, fie prin proprii angajaţi. Ai apoi nevoie de timp pentru a identifica soluţiile legale pentru a nu păţi ce păţeşte Boc acum, dat în judecată şi pierzând proces după proces. Şi mai ai nevoie cel puţin de un an pentru a pune efectiv în aplicare soluţiile. Deci, minim trei ani, ani de care în momentul de faţă nu dispunem.

O astfel de restructurare nu o poate face decât un partid la început de mandat, care să aibă susţinere parlamentară şi capacitatea de a construi un consens întru reformă. Or, PD nu este capabil nici de una, nici de cealaltă. Şi nici PNL şi PSD, la modul în care se ceartă şi se împacă Antonescu şi Ponta. Cu atât mai puţin comisara sovietică Monica Macovei. Traian Băsescu pare că s-a retras complet ajungând ca un pensionar cu idei puţine şi fixe – presa, mogulii, reforma statului – bodogănind din când în când pe la vreun amic. Va mai sta în funcţie 4 ani degeaba. Sunt curios dacă în 2012 va insista pentru prezenţa PD la guvernare în ciuda scorului – previzibil mic.

În afara soluţiei de mai sus, PD nu-i rămâne decât să cârpească în continuare, tăind de ici, de colea. Ne rămâne speranţa că, la un moment dat, nemaiavând de unde tăia să ajungă să taie şi de unde trebuie. [Nu sunt de acord cu isteria creată în jurul reducerii perioadei de acordare a indemnizaţiei. Majoritatea mamelor cu un servici bun şi salariu consistent se întorceau mai devreme la serviciu (media fiind de 5 luni, din câte ştiu eu). În general, firmele acordau (încă înainte de apariţia acestei indemnizaţii) 6 luni de concediu maternal. O perioadă atât de îndelungată este greu sustenabilă – dovadă că nimeni nu are atât de mult, maximum fiind de 12 luni. Şi nici efectul asupra natalităţii nu este foarte vizibil – este greu să spui cât din mica creştere a natalităţii se datorează indemnizaţiie şi cât pur şi simplu boomului economic.]

Este nevoie de o politică susţinută de încurajare a muncii legale şi descurajare a lenii şi a traiului din ajutoare. Reducerea impozitelor pe muncă simultan cu creşterea altor impozite, de exemplu: impozit suplimentar pe terenul necultivat, impozit suplimentar pentru a doua, a treia sau a N-a locuinţă pentru care nu există un contract de închiriere impozabil ş.a.m.d.