În 2008, UDMR a intrat în Parlament doar datorită slabei prezenţe a electoratului de naţionalitate română, ce a făcut ca procentul obţinut de reprezentanţii minorităţii maghiare să fie suficient pentru a intra în Parlament. De asemenea, alături de PNL, UDMR a negociat bine împărţirea colegiilor astfel încât să evite problemele.
Acum, UDMR trebuie să se pregătească pentru a face faţă la două mari provocări. Intrarea în Parlament şi participarea la guvernare. Este posibil ca o nouă conducere, dimpreună cu o gestionare corectă a relaţiilor cu facţiunile „extremiste” să ducă la o mobilizare mai bună a electoratului maghiar, mai ales că în urma colaborării cu PD, Uniunea a primit satisfacţii majore. Ţinând însă cont de lehamitea generală şi că, în continuare, miza bătăliei electorale este Traian Băsescu, şansele sunt la limită. Da, minoritatea maghiară a primit foarte multe drepturi, însă asta nu împiedică Harghita şi Covasna să rămână între cele mai puţin dezvoltate judeţe, iar enclavizarea practicată reprezintă la modul cel mai serios un impediment pentru investiţii din partea companiilor româneşti (problema de comunicare fiind una serioasă).
Punând lucrurile în balanţă, UDMR a adus maghiarilor preponderent avantaje simbolice şi non-tangibile ( autonomie relativă, uzul preponderent al limbii maghiare). Din punct de vedere economic însă, un tânăr maghiar are şanse mai mici de dezvoltare profesională, o comunitate maghiară are şanse mai mici de dezvoltare economică. Deşi maghiarii au avut reprezentanţi în toate guvernele din 1996 încoace, opinia mea este că diferenţele între români şi maghiari s-au adâncit, la fel ca şi nivelul de dezvoltare. Cu cât ponderea populaţiei maghiare este mai mare, cu atât mai puţin dezvoltată este regiunea.
Un alt aspect negativ al existenţei UDMR este faptul că prezenţa ei a împiedicat partidele româneşti să se apropie de minoritatea maghiară cu oferte politico-economice specifice. O eventuală neintrare în parlament a UDMR lasă un gol care va fi greu de acoperit pe termen scurt şi poate chiar mediu.
Politic vorbind, chiar dacă va intra în parlament, şansele ca UDMR să ajungă la guvernare sunt chiar mai mici. De mai bine de un an scena politică s-a stabilizat cu un partid peste 30 de procente şi 2 în jur de 20 (mai trebuie luate în considerare în jur de 10% pentru un partid populist, gen PP). Cu redistribuire, orice combinaţie de partide româneşti deţine majoritatea, fie că ea va fi PSD-PNL, PD-PNL (în opinia mea, cea mai probabilă ţinând cont de configuraţia politică), sau PSD-PD (nici ea exclusă întru totul).
Nici oferta partidelor româneşti pentru UDMR nu este prea concretă. Practic, partidele româneşti ar avea nevoie de UDMR pentru răsturnarea guvernului, însă alianţa PNL-PSD mai are drum lung până la concretizare (dacă se va concretiza), nu există un „proiect Johannis” în jurul căruia să se coalizeze, iar pe măsură ce se va apropia momentul alegerilor o eventuală răsturnare a guvernului Boc devine irelevantă. Atâta timp cât proiectul politic al opoziţiei nu depăşeşte momentul „hai să-l dăm jos pe Boc”, măcar până la pasul „şi îl punem pe X în loc”, UDMR nu are de ce să renunţe la vrabia din mână. Iar faptul că în continuare se amână acel pas este un argument că opoziţia nu vrea să treacă de etapa „joc de gleznă” şi să dea un atac final.
Pentru UDMR, rămâne în continuare valabil ce scriam aici, aici sau aici.
UDMR are cea mai confortabila pozitie. Alianta PNL-PC si eventual PSD va face ca prezenta la urne a romanilor sa scada si ponderea electoratului maghiar disciplinat sa creasca.
Ei au 7-8% pondere in electorat si in sondaje, dar la alegeri pentru ca sunt mai bine mobilizati obtin 10%. E putin probabil sa coboare sub 5% si sa nu intre in parlament in conditile in care sunt si romani ca mine care le vor da votul. 🙂
Tema cu autonomia este un serviciu pe care si-l fac reciproc nationalistii romani si maghiari. Probabil ca va fi reactivata si in preajma viitoarelor alegeri.