Propaganda guvernamentală a făcut din 31 martie „ziua ieşirii din criză”. În ciuda miştourilor făcute, normal, azi e întâi aprilie, este nevoie de astfel de semnale. Orice „criză” este întâi de toate o problemă psihologică. Pentru a ieşi din ea ai nevoie mai întâi de un „reset” mental şi a o lua de la capăt. Nu sunt neapărat adeptul teoriilor de programare neuro-lingvistică, însă nu se poate neglija componenta psihologică. O mentalitate negativă şi negativistă, dominată de pesimism nu are cum să nu-ţi influenţeze în mod negativ viaţa, în vreme ce o mentalitate pozitivă, dominată de optimism te ajută să treci mai uşor peste probleme şi să învingi obstacolele. Desigur, nu este suficient, dar este un început.
Din păcate însă, în România eşti bombardat non-stop de catstrofe şi apocalipse. Mass-media locală nu poate ieşi din acest registru, dar când o face, succesul este instantaneu, după cum o dovedeşte succesul nebun al emisiunii „Românii au talent”. Există o foame de pozitiv, de exemple de succes.
Politic vorbind, acesta ar putea fi „meciul” anului 2012. Opoziţia s-a concentrat exclusiv pe mesajul negativ, „contra”, pe care îl tot repetă de mai bine de doi ani, fără însă a oferi altceva în afară de „Jos dictatorul!”. Crin Antonescu s-a clişeizat, şi-a piedut farmecul, iar desele-i absenţe conturează o imagine de lider inconsistent şi neserios. S-a prezentat atâta vreme ca „viitorul preşedinte” încât sunt şanse foarte mari ca la alegeri lumea să fie deja săturată de el ca de Traian Băsescu. S-a legat atât de mult de actualul preşedinte încât nu cred că mai poate fi separat de el şi vor intra împreună în istorie.
De partea cealaltă, nici Victor Ponta nu pare capabil să-şi depăşească toate complexele de „mic Titulescu”, accentul fiind pe „mic”, şi rămâne un copil care refuză să crească mare. Când aşteptarea generală pentru funcţia de premier este Mugur Isărescu, este clar că Victor Ponta joacă într-un alt film. Până la urmă, nu poţi pune un copil să facă o treabă de om mare.
Lucrurile nu sunt simple deloc, iar până în 2012 mai este mai mult de un an, timp în care se pot întâmpla multe. Nu cred că alianţa PSD-PNL va rezista până atunci. În nici un caz cu un mesaj exclusiv negativ. Ieşirea din recesiune şi schimbarea guvernului Boc poate diminua impactul negativ al perioadei de criză şi-i va lăsa pe cei din Opoziţie fără un important unghi de atac. Iar dacă guvernul va continua să emită semnale pozitive, PD va avea toate şansele să recupereze, mai ales în absenţa unor oferte concrete din partea opoziţiei, fiindcă, la alegeri, ca în orice organizaţie, incompetenţa cunoscută este preferată unei competenţe (fooaaarte) incerte. Dacă Ponta şi Antonescu nu sesizează modificarea paradigmei prin „ieşirea din criză” şi vor continua cu acelaşi discurs anti-dictatorial, eşecul lor devine din ce în ce mai previzibil.
Din pacate e atat de usor sa fii contra decat sa construiesti ceva si sa vi cu o alternativa. Nimeni n-a reusit sa faca asta in politica romaneasca: Iliescu contra Ceausescu, Constantinescu contra Iliescu, Base contra Nastase, toti contra lui Base. Chiar crezi ca mesajul „contra” nu va mai functiona acum?
În 2009 nu a funcţionat foarte bine, de ce ar fi acum diferit? Apoi, în toate celelalte cauze, liderul „contra” a profitat de un curent popular „contra”, el doar s-a făcut expresia acestuia – toţi fiind la momentul respectiv outsideri, ceea ce nu e totuşi cazul acum. Mie nu mi-e clar că există un curent dominant contra lui Traian Băsescu. Din contră, există o majoritate a oamenilor informaţi care pare mai degrabă favorabilă lui Traian Băsescu, prin comparaţie cu ceilalţi doi. Da, există anumită enervare faţă de guvernarea actuală, există o dezamăgire generală faţă de Traian Băsescu şi PD, însă nu cred că el este suficient pentru o victorie categorică a celeilalte părţi. Nu resimt deloc starea de disperare din timpul lui Năstase sau din vremea lui Văcăroiu. Există o defazare între ceea ce aşteaptă acum populaţia şi ceea ce oferă clasa politică. Momentul Crin Antonescu a fost „proiectul Johannis” şi el trăieşte şi acum din amintirea acelui moment. Ponta nu a reuşit să ajungă nici măcar la jumătatea scorului partidului. Succesul USL, atât cât este, se datorează de fapt aşteptării unui nou moment Johannis. Cum el nu apare, „fenomenul” se va desumfla.
Nu confunda „poziţionarea pe piaţă” cu realitatea. În 2009 pentru mulţi Băsescu a fost „răul cel mic”.
Eu zic ca in 2009 a fost tot contra: eu impotriva tututor, uite ce victima sunt! Iar dipserarea contra Basescu exista, sau ma rog asa sper… Cat despre cei 2 muschetari ai politicii romanesti, n-au depasit conditia de „enfants terribles” si sunt total de acord ca neprezentand nici o alternativa la oranji, n-o sa ajunga la guvernare. S-ar putea deci sa ai dreptate in ce spui, insa inca 4 ani cu astia ar fi dezastruos pentru tara, din prisma furatului excesiv: daca vin altii, mai dureaza ceva timp pana se aseaza si se apuca de furat. Speranta mea e ca astia sa cada la alegeri:) (nu ca useleul ar merita sa le castige, dar astia merita sa le piarda).
Contra, este atitudinea castigatoare in Romania, unde ura, invidia si dusmania au devenit caracteristici de baza ale poporului.
Cand vezi cum vecinul de la 2 vorbeste de ala de la 6 ca „ai vazut al dracu’ ce masina si-a luat? de unde o avea asta atatia bani? sigur fura de undeva” iar preocuparea principala a majoritatii este starea financiara si sociala a celui de langa el totul devine mai clar.
De aici vine sau mai bine zis se amplfica si lipsa de solidaritate, ca oricum nu eram noi prea solidari, dar si lipsa unei pozitii unitare.
Din punct de vedere psihologic, aceasta metoda, sa o numim CONTRA, aplicata intr-un mediu ca Romania mi se pare singura viabila.
De ce nu cred ca este viabila o abordare, sa o numim PRO, pozitiva? pentru ca neincrederea in politicieni este dublata de pasivitatea populatiei in ceea ce priveste implicarea in procesul democratic si replica la orice proiect care are valoare si un cracter PRO este „si asta minte, numai promisiuni desarte”.
Ei bine, cu un popor care are asa o atitudine, cred ca abordarea care se muleaza pe psihicul celor multi este cea mai buna alegere.
Anul ăsta clienţii au fost în hibernare cam de pe la jumătatea lui ianuarie până acum, nu doar la mine ci şi la alte firme. Pot să pun asta şi în seama iernii lungi, ce a avut ca impact psihologic intrarea într-un eco-mode/survival-mode, în care clienţii au încercat să reducă la minim orice cheltuială ce nu acoperea nevoile fiziologice sau de distracţie. Chiar dacă mall-urile au fost ca de obicei pline lumea s-a dus ca să-şi potolească foamea de visat la nivele existenţiale superioare, nu ca să cheltuie.
Concomitent a crescut consumul de promoţii de pe site-urile de reduceri, „succesuri maxime” înregistrând cabinetele cosmetice, de masaj, fitness, barurile, pizzeriile. Ar fi interesant de făcut o analiză aici, mai ales că astfel de servicii nu aveau o contravaloare exorbitantă înainte de perioada asta şi nici nu duceau lipsă de clienţi. Genul ăsta de site-uri au făcut bani frumoşi în perioada asta, schema de promovare forţând firmele să scadă preţurile la nivele obscen de mici, iar din ce rămâne mare parte merge la site-ul de reduceri drept comision. Plus că un client venit „de la reduceri” este foarte probabil să fie doar un vânător de promoţii, şi să nu-l câştigi de client fidel.
Zilele acestea am observat o dezgheţare a pieţei, în special pe partea de amenajări şi construcţii, semn că oamenii încep să-şi învingă teama de investiţii. Totuşi blocajul aproape total din primele 3 luni ale anului mă face să cred că piaţa îşi va reveni până la un nivel mai mic decât anul trecut, întârziind creşterea economică a unor firme. Unii speculează că veniturile vor fi sub nivelul de anul trecut.
Pe de altă parte anumite firme practică o politică de dumping, le preţuri foarte mici sau cu elemente chiar şi gratis (!!!), cu rezultate greu de estimat pe termen lung. Întrebările care apar sunt următoarele:
– câte luni patronul poate subvenţiona firma până va avea o creştere naturală şi va începe să lucreze pe profit?
– câte lucrări efectuate pe gratis sau la preţul unui bax de bere trebuie să facă firma pe lună ca să poată acoperi cheltuielile administrative, cu materialele şi cu salariile?
– calitatea lucrărilor făcute gratis este aceeaşi ca la cele făcute pe bani?
– peste 2 ani firma respectivă va mai fi pe piaţă în condiţiile astea şi va mai asigura servicii clienţilor pe care i-a agăţat aşa?
Personal lunga iarnă mi-a blocat cash-flow-ul şi a contribuit la creşterea stressului şi a angoaselor cu privire la evoluţia pieţei. Dacă aceste nelinişti îmi vor fi confirmate sau nu, rămâne de văzut.
Şi tot legat de felul cum se „pupă” politica de dumping a unora cu preţul cât mai mic cerut de clienţi: am ajuns la concluzia că degeaba faci tot felul de cursuri şi te zbaţi să te prezinţi cât mai profesionist, câtă vreme pe client nu-l interesează decât să iasă material în câştig. Cu alte cuvinte degeaba vii cu experienţă în spate, cu şcoli de profil şi cu autorizaţii, câtă vreme orice zugrav care nu ştie decât să dea cu trafaletele (şi aia fără nici o şcolarizare) îţi ia lucrările doar pentru că munceşte pe nişte bani de rahat.
Luni încep un curs la ARTS, necesar pentru licenţierea firmei la IGP şi ISU. Bani băgaţi în curs, timp blocat aproape 0 lună, practică muncind gratis pentru alte firme, alţi bani băgaţi ulterior în solicitările de licenţiere etc. Aşa mă cuprinde o lehamite că or să vină alţii fără licenţă şi cu „meseriaşi” şi vor strica piaţa cu nişte preţuri de toată jena…
O cunoştinţă a făcut la Petroşani cursul pentru licenţiere AntiEx. Câteva mii de lei, deplasări până acolo etc. Nu l-a chemat nimeni, niciodată, deşi lucrările AntiEx necesită materiale speciale, scumpe, şi licenţă de execuţie care nu se găseşte pe toate drumurile.
Comentariul ăsta era mai potrivit dincolo. 🙂
Nu ai cum lupta împotriva haiducilor. Asta ar trebui să o facă statul. Din fericire, nu prea mai ţine şi statul se mişcă. Lent, dar se mişcă.
Vezi că mai era un comentariu care e reţinut prin spam probabil…
@Ionuţ
O subvenţionează cât are bani. După aia, fie dă faliment, fie aduce preţurile la nivelul sustenabil economic. De obicei, se întâmplă prima variantă fiindcă odată obişnuiţi cu un preţ redus, clienţii acceptă mai greu creşterea. În plus, o politică de preţuri reduse implică o serie de compromisuri care se vor reflecta ulterior în performanţa economică: oameni mai slab pregătiţi, materiale mai proaste, risc crescut din cauza unor operaţiuni „gri” sau de-a dreptul „negre”. România se îndreaptă, foarte lent, spre Occident. Acela este modelul care s-a dovedit funcţional şi performant economic.