Am găsit azi un articol amuzant despre „beneficiile” cotei unice (la fel de comice sunt şi comentariile) şi m-a izbit un lucru, pe care până acum nu-l observasem în alte dezbateri. S-ar părea că românii văd în impozitarea progresivă o penalizare a muncii. Ca şi cum toţi ar fi inteligenţi, bine plătiţi şi o impozitare progresivă le-ar afecta dramatic veniturile. Numai că statistica arată, de fapt, altceva.
E ciudat cum nimeni nu vede în impozitul progresiv un ajutor, o formă de solidaritate cu cel mai puţin dotat şi faţă de societate în general. La nivel colectiv se pare că automat identificarea se face cu cel bogat căruia i se ia, şi niciunul cu cel sărac căruia i se dă… De altfel, lucrul acesta se vede şi la nivel social, unde nu există solidaritate, respect pentru cei mai puţin favorizaţi, ci din contră, preponderent un dispreţ faţă de oricine plasat mai jos pe scară, de la vânzătoarea de la magazin până la cel cu o maşină mai slabă… Eu voi egalitate, dar nu pentru căţei.
Nimeni nu pare să sesizeze că ţările cu impozite mari au o rată de conformare voluntară mult mai mare cu toate că impozitarea ajunge şi la 60%. Dacă ne uităm la ce ţări au cotă unică observăm că este vorba preponderent de ţări „în curs de dezvoltare”, în special din zona limitrofă Rusiei, şi pentru majoritatea „cota unică” a fost o formă de simplificare fiscală în condiţiile unui grad de conformare voluntară redus. Deşi adepţii ei o prezintă ca un mare succes, la noi cota unică nu a adus o creştere semnificativă a veniturilor la buget, nici a locurilor de muncă, nici a gradului de conformare voluntară, acel 1% din PIB grad de colectare suplimentar putând fi explicat şi prin simpla dezvoltare economică şi creştere a investiţiilor străine care au adus un stil de organizare occidental în economie.
De altfel, exceptând „miracolul georgian”, unde este vorba, totuşi, de un mix de politici liberale, nu doar de o simplă schimbare de fiscalitate, cota unică nu a produs un major success story. Mai ales în România unde nu am avut de fapt cotă unică. La fel ca şi în cazul monedei naţionale, unde BNR funcţionează de ani buni ca un consiliu monetar, România nu se bucură de beneficiile reale ale unei taxe unice fiindcă ea nu există în mod real, având prea multe excepţii, dar nici nu poate folosi arma fiscală pentru a genera dezvoltarea unor segmente, industrii fiindcă, nu-i aşa, avem „cotă unică”. Aşa că, din punctul meu de vedere, fie se trece cu adevărat la cotă unică şi se impozitează toate veniturile cu 16% fără excepţii, fie se renunţă la struţo-cămila actuală.
Îmbucurător este că „dreapta” a mai găsit un alt element de definire în afară de „Jos Iliescu!” – „Sus cota unică!” În sfârşit, o idee pozitivă.
„E ciudat cum nimeni nu vede în impozitul progresiv un ajutor, o formă de solidaritate cu cel mai puţin dotat şi faţă de societate în general. La nivel colectiv se pare că automat identificarea se face cu cel bogat căruia i se ia, şi niciunul cu cel sărac căruia i se dă…”
In primul rand ca saracului i se da DUPA ce statul isi ia partea (salariile birocratilor si spagile ministrilor).
In al doilea rand statul nu prea da saracului. Spre exemplu prin programul Rabla sau Prima Casa statul foloseste banii saracilor (aia adunati prin impozite si taxe) pentru cei care-si permit avansul la o locuinta sau o masina. Iar prin TVA statul muta povara fiscala de pe umerii bogatilor (ex: patroni fabricilor de paine) pe cei ai saracilor (cumparatorilor de paine) http://www.logosfera.ro/2010/11/tva-impozit-pe-venit-2/
In al treilea rand statul si cand da saracului cu dreapta ii ia cu stanga. Vezi pensiile pe care statul le ajusteaza dupa ce resurse are la dispozitie si nu dupa cat a contribuit fiecare.
Cred că ar fi necesar să vedem despre ce stat vorbim. De stânga sau de dreapta? Statul român sau un stat „civilizat”? Tot ceea ce spui acolo sunt măsuri luate de guverne declarat de dreapta, în special de guvernul PD. Dacă în ţările cu impozitare progresivă/regresivă putem vorbi de societăţi relativ omogene social, în România vorbim de adâncirea treptată a declajelor între bogaţi şi săraci, iar politicile publice nu fac decât să accelereze procesul. Or asta se poate observa în special după 2005. Sigur, aici este şi incapacitatea gestionării perioadei de boom economic, care ţine de incompetenţă nu de fragila distincţie stânga-dreapta în politica românească.
Intotdeauna e vorba de un mix de politici, nu poti lua una singura izolat si sa-i masori impactul ceteris paribus. Dar cota unica e una dintre cele mai importante – atat practic, cat si simbolic.
Pe langa Georgia, se mai pot da si alte exemple de succes: Slovacia (care in 1998 semana mai mult cu Ucraina decat cu tarile Visegrad, acum e prima dintre ele in zona euro si a intrecut economic (GDP/capita) Ungaria si Polonia.
Problema e alta: pe masura ce tot mai multe tari din regiune au introdus cota unica (marea majoritate in Europa Centrala si de Est – http://en.wikipedia.org/wiki/File:Flat_tax_in_Europe.svg), avantajul competitiv cand introduci cota unica scade, dar costurile (in pierdere de competitivitate) daca nu o introduci (sau renunti la ea) cresc.
In Romania, in contrast cu avertizarile FMI si CE de la vremea respectiva, reforma fiscala din 2005 (sa-i zicem, pe scurt, „cota unica”, desi sunt de acord cu tine ca masura a fost doar una partiala) a crescut semnificativ incasarile la buget – atat in valoare nominala, cat si ca procent din PIB; si nu doar cu 1% cum zici, ci cu peste 2% din PIB (un PIB, sa nu uitam, in crestere pe atunci): de la 29,9% in 2004 la 31,4% in 2005 si 32,3% in 2006. A crescut si numarul locurilor de munca in acea perioada, s-a imbunatatit si raportul salariati – pensionari… Uneori ma intreb de unde iti iei cifrele, nu e prima data.
Am scris anul trecut mai pe larg despre asta, inclusiv cu exemple din alte tari:
http://rational-idealist.blogspot.com/2010/07/in-apararea-cotei-unice-ro.html
2005 faţă de 2004 este 1,5%, nu foarte departe de ce spun eu, deci nu este o creştere spectaculoasă şi efectele s-au terminat deja în 2006 (0,9% creştere faţă de 2005), media anilor următori fiind 32-33%. Această creştere poate fi la fel de bine explicată şi printr-o mai bună funcţionare a instituţiilor sub noua administraţie. Dacă ne gândim bine, numai seria de arestări din vămi egalează efectele cotei unice şi dacă trendul se confirmă, în 2011 vom avea probabil cea mai mare pondere în PIB.
Numărul de locuri de muncă departe de a fi crescut spectaculos, un pic peste 400,000 pe toată perioada 2005-2008, din care jumătate la stat. Cred că creşterea economică din acea perioadă poate explica lejer cele 200.000 de locuri de muncă apărute în sectorul privat.
Repet, eu nu resping ideea de cotă unică, ci doar că la noi este departe de a fi un succes. Creşterea reală a fost de 5% în primul an şi 2% în al doilea (în Rusia, de exemplu, în primul an încasările au crescut cu 25% şi 24% în anul 2).
De asemenea, mai este un aspect interesant. În 2004, economia a crescut cu 8,5%, cea mai mare creştere economică (cel puţin din 1990 încoace). În 2005, creşterea a fost de doar 4,2%. În mod normal, ar fi trebuit să fie mai mare sau măcar să se păstreze ritmul.
Cred ca inafara de partea aceea din electorat care d-ar putea numi de stanga altruista, nimanui altcuiva u-i poti vinde conceptul de impozit progresiv ca pe „o forma de solidaritate fata de cel mai putin dotat si fata de societate in general”. Mai degraba „fiecare contribuie pe masura mijloacelor de care dispune”. Redistributia nu e in sine primul scop al impozitelor, ci functionarea serviciilor publice.
Probabil corelarea intre impozite mari si grad mare de conformare voluntara e doar corelare, dar nu stiu in ce masura e si cauzalitate. Probabil ce cantareste mai mult e cultura politica bazata mult mai mult pe consens. Cum ar fi in Danemarca, unde impozitele sunt foarte mari dar si piata muncii e printre cele mai flexibile din Europa, unde probabil s-a ajuns prin consens politic, nu din altruism:) Daca doar gradul de conformare voluntara ar fi baza s-ar ajunge mai degraba repede la totalitarism:)
Bine ai revenit :)!
Nu cred că se pune problema de „a vinde” ceva – nu sunt neapărat adeptul impozitării progresive/regresive – m-a uimit doar proporţia cvasiunanimă a celor care cred că li se ia ceva, deşi în realitate majorităţii i se dă. Şi nu e singurul paradox.
Corelarea reală este de fapt între plată şi serviciul primit. Gradul de conformare creşte atunci când există încredere în funcţionarea instituţiilor, or la noi „statul e mort” şi lumea nu mai are încredere. Ceea ce este însă şi mai interesant este că serviciile publice se îmbunătăţesc continuu – indiferent de domeniu – în vreme ce încrederea în ele scade. Poate şi pentru că există o plăcere a scoaterii în evidenţă a elementelor negative.
Pe de altă parte, nu poţi avea servicii publice de calitate dacă nu plăteşti şi aşa intri într-un cerc vicios. Românii nu plătesc impozite fiindcă nu au încredere în stat şi serviciile nu se pot îmbunătăţi mai repede fiindcă nu sunt suficienţi bani.
Cota unica a fost o „gogoasa” electorala servita romanilor care au muscat puternic din ea. Sa ne amintim, la momentul in care s-a promis cota unica se spunea ca mare parte a economiei gri sau negre va deveni alba, ca se va reduce evaziunea fiscala si ca in piata muncii vor aparea cei care angajeaza sau sunt angajati la negru. Nimic mai fals, pentru ca doar impozitarea cu cota unica nu face diferenta in contextul in care „povara fiscala” ramane atat de apasatoare incat nu mai exista coloane verticale.
Daca am fi discutat despre o reducere a fiscalitatii, reala, am fi putu astepta cele propovaduite de promotorii cotei unice insa in situatia actuala este mai mult praf in ochi.
Daca ne gandim ca in momentul acesta veniturile salariale sunt impozitate cu aproximativ 76%, daca adunam darile platite si de angajat si de angajator, cum am putea sa ne asteptam la cele promovate de cota unica?
@Cristian
Thx:)
E foarte buna observatia ta relativ la impozite vs. incredera in stat vs. calitatea serviciilor.
Relativ la asta, cred ca sunt anumite nuante si diavolul sta in detalii:) Cu rezerva ca nu nu urmaresc in detaliu cum evolueaza calitatea serviciilor publice in Romania, cred ca evolutia asta e neuniforma cam pe doua axe. Prima ar fi geografica, probabil este o disparitate in cresterea calitatii serviciilor publice intre anumite zone geografice sau intre urban/rural. Sunt chestii care se vad ameliorate cu ochiul liber in Cluj sau Bucuresti, dar cand ajung prin nord-vest mi se pare ca timpul efectiv a stat in loc in ultimii 10 ani cel putin, daca nu chiar de la revolutie incoace.
A doua axa ar fi intre ce servicii se amelioreaza si ce servicii nu, importanta pe care oamenii le-o dau unora si celorlalte. Si exemplul flagrant e infrastructura rutiera unde diferenta dintre acum 20 de ani si astazi e in cel mai bun caz ca drumurile sunt „mai bune” si reperate mai des, desi daca iau cei 100 km dintre Oradea si Satu Mare iar imi vine sa zic ca a stat timpul in loc. Daca ma pun in pielea cuiva care compara lipsa unei autostrazi corecte in Ardeal dupa un time span de 20 de ani versus faptul ca tanti la ghiseul unde imi duc declaratia de impozit e civilizata, ma trateaza ca un client si isi stie treaba sau ca politistii incep sa nu mai fie brutele alea de pe vremea comunismului, autostrada cantareste mai greu si asta o sa-mi influenteze felul in care judec serviciile publice. Plus o sosea de centura civilizata care sa evite camioanele care continua sa traverseaza Clujul, dar acolo nu stiu ce parte de raspundere are administratia locala versus cea nationala, asa ca poate exemplul nu e bun.
Plus o lipsa totala de leadership politic, de transparenta in utilizarea banului public, chestii care submineaza orice farama de incredere care a mai ramas in serviciul public. Si relativ la remarca ta relativa la cercul vicios care provoaca lipsa banilor : tu as certes raison, dar si banii care exista, sunt convins ca nu sunt deloc alocati optimal, dar Romania n-ar fi prima tara care sa sufere de asta:)
E mult mai simplu sa judeci comparativ – si mai biased – decat sa incerci sa ai o viziune de ansamblu, dar asta e calea de judecata pe care o ia mare parte din electorat.
Cred că îmbunătăţirea serviciilor este legată şi de dezvoltarea economică a zonei şi evoluţia mentalităţilor. Cu cât zona este mai săracă, cu atât populaţia este mai captivă şi nu poate pune presiune asupra factorilor de decizie. În zonele dezvoltate, pe lângă o oarecare independenţă faţă de administrativ, există şi o concurenţă reală între cei care aspiră la zona de decizie administrativă, ceeea ce se traduce şi printr-o îmbunătăţire a serviciilor. Eu am comparaţia cu Hunedoara, unde am un client, sau cu Alexandria de unde sunt eu şi soţia. În vreme acolo lucrurile mai degrabă se deteriorează, în Bucureşti sau Sibiu este o evoluţie pozitivă.
Eroarea nu ştiu de ce este cauzată, am primit-o şi eu o dată, fişierul există. Eu nu vorbesc pehaşpeza deloc 🙂 I’m a MS type 😉
PS : Pagina asta http://www.politichii.ro/wp-comments-post.php da 404 la mine dupa ce transmit un comentariu:)
Google to the rescue : http://forum.bytesforall.com/showthread.php?t=180.
Raspunsul lui Flynn zice ca s-ar repara astfel : „Both the (main) links to posts (via the post headlines) and the direct links to the comment area of posts have a trailing space. There appears to be a trailing space somewhere in your settings, see if there’s a trailing space at Site Admin -> Settings -> Permalinks -> Custom Structure. Click into the right edge of the „Custom Structure” text field and see where the cursor ends up at. If there’s a trailing space, delete it, click „Save changes” and try posting a comment again. „
Nope. Nu e de acolo.
OK. Inca o optiune : http://www.corephp.com/forum/index.php?topic=244.0. Postul asta zice ca trebuie modificat atributul „action” din tagul „form” din „wp-comments-post.php” ca in exemplul pe care il da, dar nu explica deloc de ce.
Intr-un alt post un tip zicea ca si-a instalat un plugin de postat comentarii in Ajax. Nu stiu despre ce plugin e vorba.
Cam atata. Daca asta nu rezolva baiul, je commence à sécher:)