Lanţul slăbiciunilor

Deşi mai este aproape un an până la alegeri, suficient timp pentru ca partidele să corecteze slăbiciunile, ambele părţi prezintă o serie de vulnerabilităţi semnificative, unele imposibil de corectat.

PD

Pentru PD, cea mai importantă vulnerabilitate o constituie guvernarea. Criza economică nu dă semne de revenire, competenţa guvernului este limitată, la fel ca şi mijloacele de a-şi îmbunătăţi percepţia publică. Urmează o iarnă grea, în care toţi primarii vor avea probleme, chiar dacă este de presupus că guvernul va ajuta localităţile care au ales „corect”. Această discriminare nu va face decât să accentueze şi mai mult adversitatea populaţiei din zonele „calamitate” de eliminarea subvenţiilor. Gigacaloria va fi un duşman greu de învins pentru PD

O a doua vulnerabilitate, de care au scăpat între timp, o reprezenta ministeriatul lui Sebastian Lăzăroiu.  Impunerea acestui papiţoi arogant la unul dintre cele mai grele ministere a fost o gafă monumentală şi în scurta perioadă în care a fost ministru nu doar că a enervat propriul partid, ci şi electoratul printr-un discurs arogant şi dispreţuitor. În momentul în care îi faci bogătaşi pe cei care câştigă mai mult de 800 de lei chiar ai o problemă de adecvare la realitate. Desigur, aroganţa lui Lăzăroiu era doar un pic mai mare decât cea a partidului însuşi – dacă ne gândim la veselia cu care se tot încalcă normele de bun simţ (legea pensiilor, acuzele de fraudare a alegerilor la adresa opoziţiei şi multe altele).

O a treia vulnerabilitate a PD este dată de preşedintele Traian Băsescu. Pe de-o parte avem vizita în SUA, care pare să incumbe costuri mari pentru România, pe de altă parte, implicarea absolut incredibilă în proiectul Roşia Montană. Nu cred că s-a mai văzut un preşedinte implicat atât de activ în promovarea unui proiect economic, cu atât mai mult unul discutabil. Momentan, presa nu a prelua subiectul, căci RMGC este unul dintre cei mai mari advertiseri, dar sunt convins că în campanie nu va fi ocolit. Pe lângă aceste două subiecte sensibile, preşedintele are capacitatea de a mai crea altele, în ultima vreme arătând o predilecţie deosebită către gafe.

USL

Pentru USL, cea mai importantă vulnerabilitate este reprezentată de liderii săi. Despre cei doi am tot vorbit aşa că nu are rost să mai detaliez acum.

A doua vulnerabilitate o reprezintă incapacitatea de a veni cu alternative, proliferând aceleaşi nulităţi care s-au făcut de râs şi până acum. Măcar acolo unde PD pare favorit ar fi trebuit să vină cu o alternativă la baronul local, în schimb însă au preferat să meargă pe varianta cuminte şi să propună anonimi care să nu deranjeze în vreun fel candidatul PD (vezi sectorul 2, sectorul 6, unde chiar ar fi fost o pâine de mâncat).

A treia vulnerabilitate este reprezentată de PC. Asocierea PNL-PC nu s-a dovedit utilă în nici un fel liberalilor, care nu doar că nu au crescut în sondaje, ci chiar au înregistrat un uşor recul. Nici măcar Crin Antonescu nu poate spune că a beneficiat în vreun fel de tămâierile trustului Intact. Certurile de acum, de exemplu, pe candidatura lui Cristian Popescu, arată mai degrabă neseriozitate (nu cred că „Piedone” este atât de inconştient să dea Primăria sectorului 4 pe o iluzorie victorie împotriva lui Sorin Oprescu). USL ar trebui să profite de oportunitatea care i se oferă acum şi să renunţe definitiv la PC.

Apariţia PP

Nu înţeleg de ce majoritatea consideră că voturile PP vor merge automat la PD. Eu sunt convins că, în eventualitatea în care partidul lui Dan Diaconescu va intra în parlament, îşi va negocia voturile cu ambele tabere şi rezultatul va depinde de cine oferă mai mult. La un scor de 25% cât se preconizează ca maxim pentru PD, nu prea are ce să-i ofere. În schimb 2-3 comisii, ceva deconcetrate se pot găsi şi pentru OTV.