În plină campanie electorală – ba chiar una dublă, întrucât PSD îşi promovează şi propriul „vot uninominal” – PSD mai lansează o nouă temă de discuţie: intrarea la guvernare. Este cea de-a treia reorientare „strategică” a PSD şi cred că deja confuzia în rândul electoratului lor atinge cote maxime. Mai ales că, de data aceasta, lucrurile sunt şi mai ridicole. În vreme ce umblă la braţ cu Băsescu pentru votul uninominal, „negociază” cu PNL intrarea la guvernare.
Şi Mircea Geoană, şi Traian Băsescu sacrifică strategiile politice şi propriile partide de dragul obsesiilor personale. Unul este obsedat să ajungă şi el ceva, orice, numai la guvernare să fie, drept pentru care se duce după oricine îi promite ceva în acest sens, celălalt este atât de obsedat de Tăriceanu şi de distrugerea PNL încât sacrifică Partidul Democrat (şi până la urmă, întreaga ţară).
Apariţia unei noi teme de discuţie în campania electorală pentru europarlamentare riscă nu doar să producă şi mai multă confuzie în rândul electoratului PSD şi PNL, ci şi la o creştere a absenteismului (oricum şansele de avea o prezenţă peste 30% sunt foarte mici). Cei de la PNL au dezminţit (nu foarte categoric, ce-i drept) acest scenariu, aşa că este posibil ca subiectul să nu le afecteze prea tare scorul, însă la PSD lucrurile sunt destul de complicate, în condiţiile în care oricum şansele de a obţine un scor peste 20% sunt foarte mici. PSD avea oricum o campanie electorală discretă din cauza lipsei fondurilor, iar faptul că o bruiază cu alte subiecte nu face decât să îi „ajute” să obţină un scor şi mai bun.
Actuala conducere a partidului a reuşit extraordinara performanţă de a face din cuplul Iliescu-Năstase o alternativă dezirabilă pentru electoratul PSD (şi nu numai) – apropo de asta, este cel puţin interesant faptul că PSD este partidul cel mai deschis către internet, având cei mai mulţi lideri cu blog, cuplul Iliescu–Năstase conducând detaşat în clasamentul traficului. Cel mai probabil, în PSD vor urma nişte clarificări şi cred că Mircea Geoană în loc să se pregătească de guvernare va trebui să-şi updateze cv-ul şi să-şi caute un loc de munc, deoarece în ritmul acesta nu-i văd bine, deoarece inconsecvenţa se plăteşte. Nu poţi să depui moţiune de cenzură şi să faci tot ce-ţi stă în putere să dai jos guvernul şi apoi să te milogeşti de acelaşi guvern pentru câteva posturi.
Dacă Mircea Geoană l-a făcut pe Adrian Năstase dezirabil ca preşedinte de partid, Tăriceanu îl face pe Adrian Năstase dezirabil şi ca premier, deşi nu este foarte mare diferenţă între ei, doar faptul că acesta din urmă controla mai bine mass-media a asigurat o „posteritate” mai bună guvernului Adrian Năstase, care nici nu a beneficit de circul permanent făcut de Traian Băsescu lui Tăriceanu. Dar realitatea este că nici unul din guvernele României post-decembriste nu a făcut altceva decât să împartă avuţia statului în proporţii variabile între cetăţeni şi clientela politică. Nici unul nu a luat nici o măsură pentru creşterea acestei avuţii, pentru dezvoltare pe termen lung, pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri sau măcar pentru reducerea obstacolelor. Noroc cu aderarea la Uniunea Europeană care a stabilit nişte jaloane de perspectivă şi astfel s-a reuşit un avans economic.
Pragmatismul ne arată că în momentul de faţă colaborarea PSD-PNL este totuşi cea mai fezabilă, Traian Băsescu excluzând prezenţa PD-ului în vreo combinaţie politică stabilă şi de durată. Numai că pentru asta este nevoie ca PSD-ul să aibă o conducere fermă, care să nu se rotească după cum bate vântul…
