Uninominalele

După atâtea discuţii şi analize prin ziare, la TV sau pe bloguri, m-am gândit că ar fi utilă o sumarizare a părţilor bune şi a părţilor rele ale celor două sisteme de vot. Deci:

Varianta Băsescu, +:

• Permite o competiţie mai directă între candidaţi şi ajută la selectarea celui mai eficace;
• Conduce la crearea unor majorităţi puternice;
• Conduce la accentuarea descentralizării – deciziile cele mai importante se vor lua la nivel local;
• Creează o legătură directă între ales şi alegător (deşi parlamentarii nu au o funcţie executivă astfel încât această legătură să conteze foarte mult).

Varianta Băsescu, -:

• Conduce în timp la slăbirea partidelor politice;
• Creşte puterea baronilor locali;
• Traseismul parlamentar este mult mai redus decât cel al primarilor, şi prin această metodă va creşte şi cel parlamentar, partidele având puţine mijloace să-i oprească;
• Elimină partidele mici;
• Încurajează populismul şi personalităţile populare în dauna competenţelor.

De ce o susţine Traian Băsescu? Multă lume susţine că pentru a ajuta PD-ul. Este o mare prostie. Relaţia preşedintelui cu PD-ul nu este una de dragoste, ci una de simbioză. El are nevoie de logistica PD, PD-ul de popularitatea lui. Atât şi nimic mai mult. De aceea pledează pentru fuziunea cu PLD, ca să să ajungă Stolojan într-o poziţie relaxantă în PD, deoarece Blaga şi Videanu nu răspund totdeauna la comenzi şi mai au şi pretenţii. Acest tip de vot uninominal permite construirea mult mai uşoară a unei majorităţi prezidenţiale, fiindcă diminuează rolul conducerilor centrale ale partidelor. Iar dacă mai introduce şi parlament unicameral îi va fi şi mai uşor să creeze o „Uniunea Populară Traian Băsescu” şi să lase PD-ul pe drumuri. În plus, acest vot nu avantajează deloc PD-ul care nu are suficienţi oameni pentru a face faţă unei confruntări unul la unul.

Fără ajustări, cum ar fi interzicerea migraţiei politice, introducerea modelului american de ponderare (alegerea diferită a jumătăţilor de parlament, astfel încât din doi în doi ani să fie posibilă schimbarea majorităţii parlamentare), transparenţa totală a voturilor în parlament există toate premisele introducerii unui regim paternalist-autoritarist (nu foarte departe de ideile pe care majoritatea electoratului le are despre un bun conducător – nu trebuie uitat că modelul de bun gestionar al treburilor publice din România este Vlad Ţepeş, mulţumim Eminescu).

Varianta Tăriceanu, +:

• Conservă puterea conducerilor centrale ale partidelor politice;
• Permite o reprezentare adecvată şi partidelor minore sau locale;
• Oferă o legătură mai bună între ce votează electoratul şi ce ajunge în Parlament;
• Introduce o legătură între ales şi alegător.

Varianta Tăriceanu -;

• Introduce două categorii de parlamentari, wineri şi looseri, ceea ce nu este tocmai OK, apărând diferenţe de reprezentativitate;
• Mai mult introduce o nedreptate suplimentară, câştigătorul unui colegiu pierzând mandatul dacă partidul său nu primeşte 5% la nivel naţional, ceeace mi se pare absurd într-un sistem uninominal;
• Este un proces complicat, greu de explicat (nu este neapărat un defect);
• Sistemul nu este gândit echitabil.

De ce îl vrea Tăriceanu? Pentru că reprezintă un compromis între partide APD a venit cu proiectul, liberalii l-au îmbrăţişat, celelalte partide au agreat şi ele şi astfel s-a ajuns la un conses, conses spulberat de Traian Băsescu.