Referendumul de la Constanţa şi suspendarea preşedintelui

Duminica trecută, la Constanţa, s-a organizat un referendum cu privire la reorganizarea administrativă a României. În ciuda faptului că vorbim de o simplă discuţie, care nu s-a concretizat deocamdată într-un proiect legislativ clar, deci nu vorbim de o „ameninţare” încă reală, 43% din constănţeni s-au deranjat la urne, votând într-o proporţie covârşitoare împotriva. Desigur, referendumul nu a întrunit condiţiile de validare, dar mă surprinde faptul că este trecut cu vederea. Sigur, din partea PD este normal, fiind cea mai categorică înfrângere pentru Traian Băsescu (5% nu a luat PD niciodată până acum), la fel de normal fiind şi din partea USL, care sunt pur şi simplu prea idioţi pentru a putea utiliza propagandistic.

Din câte am înţeles, astfel de referendumuri vor mai fi organizate şi în alte judeţe. Rezultatul nu are cum să fie foarte mult diferit de cel de la Constanţa (respectiv, 95% împotriva reorganizării), dar asta nu doar pentru că sunt organizate de Opoziţie, ci pentru simplul fapt că nimeni nu a explicat în vreun fel necesitatea urgentă a reorganizării teritoriale. Pur şi simplu, Traian Băsescu a apărut într-o zi cu această idee, fără un proiect concret – nu se ştie, vor fi 10, 12-14, 18 judeţe, „mai negociem” şi tot încearcă să o impună. Explicaţiile sunt la fel de sumare ca şi proiectul şi sunt mult prea abstracte: demontarea „reţelelor feudale”, „accesarea fondurilor europene”, „reforma statului”. Cu excepţia ocazională a lui Sebastian Lăzăroiu şi a unor mormăieli anemice din partea lui Emil Boc, nici măcar PD nu sprijină acţiunea preşedintelui.

Referendumul de la Constanţa deschide foarte serios problema unei eventuale suspendări a preşedintelui Traian Băsescu, reluată de către PNL (mult timp) după ieşirea preşedintelui la adresa magistraţilor. O ieşire stupidă, deoarece cel care a semnat legea pentru majorarea salariilor cadrelor didactice este chiar domnul Traian Băsescu însuşi, Justiţia nefăcând altceva decât să susţină aplicarea legii. Dacă pentru un referendum fără miză imediată s-au strâns 43%, şansele sunt mari ca pentru unul cu o miză semnificativă să strângă numărul necesar pentru validare şi nu cred că există vreo emoţie asupra rezultatului. Cred că nici măcar o eventuală „confiscare” a prim-planului de personaje odioase gen Dan Voiculescu sau Sorin Ovidiu Vântu (care acum are alte preocupări) nu ar putea schimba datele problemei, mai ales că o parte din PD s-ar putea să dea o mână de ajutor Opoziţiei. De altfel, faptul că nu mai ţine cu „mogulii”, „comuniştii”, „Iliescu” este dovedit şi de faptul că preşedintele caută noi dujmani.

Din punct de vedere politic, oricum PD şi Traian Băsescu sunt izolaţi complet. Capturarea PNŢCD s-a dovedit un fâs, Noua Republică s-a născut deja moartă, Cristian Preda şi Monica Macovei nu doar că au obosit, dar au fost şi contaminaţi de imaginea negativă a partidului astfel încât vocile lor nu mai contează deloc, din scandalul cu regele Mihai au ieşit mult mai prost decât sperase Opoziţia. PD se îndreaptă spre o fundătură din care poate ieşi, parţial, cu „găleţile” electorale. Pentru ei, timpul acţionează negativ. Cu cât trece timpul, faptul că Opoziţia nu reprezintă o alternativă reală se estompează în faţa ideii „orice, numai să nu iasă ăştia!”.