Evenimentele din ultima vreme vor aduce schimbări importante în configuraţia politică a anului 2012.
- Este prima dată după multă vreme când se iese în stradă în mod spontan, fără o organizare politică. În plus, această primă ieşire în stradă, deşi relativ insignifiantă ca număr, s-a dovedit suficientă pentru a preveni un abuz al puterii. Deocamdată, această forţă este neorganizată, nu are un lider, dar poate fi terenul pe care să apară o altă forţă politică. Sunt deja 3 zile de protest continuu, necaracteristic politicii româneşti – este adevărat, a fost şi weekend, de mâine lumea se întoarce la lucru este de văzut cum vor continua. Ele pot crea un spaţiu de defulare a frustrărilor şi exprimare a nemulţumirilor acumulate în timp. Dacă ele vor fi preluate de studenţi/tineri şi şomeri, spirala poate continua.
- Izbucnirea era previzibilă. Gradul de suportabilitate era la limită ca urmare a accentuării diferenţelor între săraci şi bogaţi. Guvernarea PD a avut suplimentar faţă de celelalte o aroganţă şi un dispreţ faţă de categoriile vulnerabile, o agresivitate sfidătoare şi o permanentă tentativă de învrăjbire a unei categorii împotriva celorlalte (privaţi contra bugetari, toţi ceilalţi contra săracilor, medicii, profesorii), de învrăjbire a populaţiei împotriva instituţiilor statului. În vreme ce tăiau salarii şi propovăduiau austeritatea continuau investiţii aberante gen parcuri la sate, stadioane cu nocturnă în comune, borduri, panseluţe şi gărduleţe. Ca să nu mai vorbim de atitutdinea permanentă a lui Traian Băsescu de dat „cu nuiaua prin uluci pentru a întărâta câinii”. Raed Arafat a fost doar un pretext pentru ceva ce oricum s-ar fi întâmplat mai devreme sau mai târziu. Înclin să cred că noua taxă auto ar fi fost picătura care ar fi umplut paharul după ce lumea s-ar fi lovit de ea, fiind una dintre cele mai cretine idei ale guvernului Boc. Să plăteşti taxă de 5000 de euro pentru o maşină din 2007 care valorează ceva mai puţin sfidează orice logică. Măcar taxa lui Tăriceanu era mai „umană”.
- De remarcat comunicatul de azi al preşedintelui legat de ziua culturii, care pică precum nuca în perete, arătând cel puţin o lipsă de adecvare. De 3 zile, România nu mai are conducere, nu mai are clasă politică. Tocmai această absenţă poate duce la apariţia unei mase critice care să facă protestele imposibil de oprit fără a primi un cap de Moţoc. Or, în cazul de faţă, Moţoc nu poate fi decât Traian Băsescu. Asta se poate realiza, practic, prin transformarea alegerilor din 2012 într-un referendum simbolic pentru demiterea preşedintelui, cu consecinţe dramatice pentru PD. Practic, singura declaraţie a PD pe tema protestelor a fost cea a lui Iulian Orban care i-a declarat pe protestatari „viermi”.
- Nu aş numi acest protest anti-austeritate, cât mai degrabă anti-nesimţire. Gama de revendicări este mai degrabă vastă (Jos taxa auto! nu e o slogan anti-austeritate).
- Înfrângerea lui Traian Băsescu marchează sfârşitul rolului acestuia de „mascul alpha” al politicii româneşti.
- Prima consencinţă a acestui lucru este că pragul de 50% nu mai reprezintă o miză majoră a alegerilor din 2012. Atâta timp cât USL va lua mai mult ca PD, dar îşi securizează o majoritate parlamentară, Traian Băsescu nu va avea curajul să pună un alt premier decât cel indicat de USL. Speranţele PD că Traian Băsescu va face un aranjament ca să-i păstreze în continuare la putere s-au cam năruit.
- A doua consecinţă este că în PD lucrurile se vor precipita. În lumina noilor evenimente, comasarea alegerilor se va dovedi o variantă catastrofală. Acei primari PD încă populari vor fi traşi în jos de nemulţumirea populară crescândă aşa că în mod sigur vor încerca să se distanţeze de partid. Deja două trompete „clasice” ale PD, Cărtărescu şi Pora au „văzut lumina” şi au început să-şi critice idolul. Sigur, este dreptul fiecăruia să-şi schimbe convingerile, şi nu cred că trebuie blamaţi pentru asta, gestul lor contează ca simbol.
- A treia consecinţă este că o parte din baronii locali pot cădea victime colaterale pe post de băseşti locali cu un efect puternic asupra organizării partidului. Să ne gândim ce ar însemna pentru PD Moldova fără Flutur şi cu un Pinalti la PSD sau PNL. Sigur, aceastea sunt exemple extreme, dar nu cu totul improbabile.
- Pentru partidele mici, UDMR, PP, vestea nu este tocmai îmbucurătoare. Cele 5-7 şi, respectiv, 8-10 procente erau foarte importante pentru un PD la 20%, dar mult mai puţin pentru un USL aflat în jur de 50%. Astfel că puterea lor de
şantajnegociere este mult redusă. Pentru Dan Diaconescu este o veste chiar foarte proastă, fiindcă astfel i se „desumflă” bazinul electoral, oamenii având acum un mijloc concret de exprimare a nemulţumirilor. În definitiv, de ce să te mulţumeşti cu o singură televiziune când le poţi avea pe toate în prime-time. - Şi mai problematic devine pentru UNPR, gaşca de traseişti care şi-a pus toate speranţele în Traian Băsescu. Campania lor de racolări a avut succes tocmai în ideea rolului exercitat de preşedinte
- Mi se pare lamentabil modul în care televiziunile şi agenţiile de ştiri „acoperă” evenimentele. Mediafaxul insista în toate materialele de vineri pe faptul că „manifestaţia nu este autorizată”. Ieri erau „politicieni din opoziţie” infiltraţi. Acum au descoperit membri galeriilor. [Side note: la TV am urmărit doar scurt la ProTV, şi ocazional TVR. Antena 3, Realităţile, TVR Info, B1 sunt organe deschise de propagandă.]
Articolul – foarte bun! O lectură plăcută. Mersi mult. Reacţiile mele:
Demonstraţiile sunt mici din punct de vedere numeric. Ele au readus însă în prim-plan elefantul din sufrageria politicii româneşti: lipsa cronică de încredere în liderii politici, aflată la cel mai scăzut nivel din 1989 şi până acum.
Traian Băsescu nu va mai ceda niciodată. Cu nimic. Poate mă va surprinde precum vineri, dar asta cred că a înţeles din ce s-a întâmplat.
Apropo de procente: undeva se va contabiliza politic. În cel mai rău caz, nu se va contabiliza nicăieri.
PDL e total ne-echipat la nivel de lideri, discurs şi bază de activişti pentru nemulţumirea populaţiei. Dar abia acuma ne/îşi dau seama. A nu se înţelege că USL stă mult mai bine. Sunt însă avantajaţi e faptul că sunt în opoziţie.
Dacă protestele continuă, se măresc numeric şi se centrează pe demisia preşedintelui, o să avem o criză reală. Alegeri parlamentare sunt peste 9 luni. Alegeri prezidenţiale – peste 3 ani. În mod ironic, s-ar putea ca vinerea viitoare să se scandeze pentru … comasare. Dar alta decât credem. Acest paragraf e însă o speculaţie.
Tu spui: „Transformarea alegerilor din 2012 într-un referendum simbolic pentru demiterea preşedintelui, cu consecinţe dramatice pentru PD”. Eu scriam sâmbătă: „Dacă alegerile din toamnă devin de facto un referendum cu privire la preşedinte, PDL poate deja să-şi facă bagajele”, aici: http://sociollogica.blogspot.com/2012/01/la-rece-despre-dezbaterile-privind.html .
Dacă m-ai citit, nici o problemă: nu e o idee incredibil de originală. Dacă nu: great minds think alike.
Scuze pentru răspunsul târziu, a fost o zi lungă 😀
Demonstraţiile continuă şi azi şi vor fi din ce în ce mai greu de oprit. Apropo de numere, la DW am văzut o distincţie interesantă. În 1990, Piaţa Universităţii era plină, dar nu avea susţinere dincolo de „graniţele” sale. Acum, în piaţă sunt puţini, dar susţinerea populară este invers proporţională, dovadă şi audienţele uriaşe ale Antena 3, care a bătut ProTV, semn că populaţia vrea relatări anti-Băsescu.
Nu cred că Traian Băsescu nu va mai ceda. Cred că va începe prin a-l ceda pe Boc. Este însă posibil să fie too little, too late. Deja unii lideri PD vorbesc de o „eventuală remaniere”.
Apropo de articolul tău de azi cu ce ar trebui să facă PD, deja au intrat pe o strategie greşită, aceeaşi folosită de Ion Iliescu şi FSN împotriva Pieţei Universităţii, de demonizare a manifestanţilor. Problema este că, dacă în Bucureşti ar fi cât de cât plauzibile, în ţară nu au existant incidente. În plus, majoritatea reportajelor arată mai mult oameni obişnuiţi decât ultraşi.
Tigara de dupa – PoliTichii de Margaritar…
„Evenimentele din ultima vreme vor aduce schimbări importante în configuraţia politică a anului 2012.” Pe bune acuma, voi ce credeti ? Va fi sau n-a fost ?…
Acest ultim punct e lupta fundamentală a acestor ore. În funcţie de rezultatul acestei lupte se vor alege câştigătorii şi pierzătorii şi se vor defini percepţiile de peste câteva luni sau ani. Baconschi deja merge pe linia asta, ceilalţi mai puţin… deocamdată.
Nu cred ca vor aduce ceva semnificativ aceste proteste. Vor fi mai 2, 3, 5 zile. Si? Afara e frig. Din ce in ce mai frig. In plus, vorbeai de audiente. Daca nu vor iesi mai multi in strada, sau daca puterea nu va oferi un Motoc saptamana asta, se va rasufla subiectul. Telespectatorii se vor plicitisi si vor scade audientele. Inca ceva. Ce spui de varianta asta: PDL (20%) + UNPR (10%) + UDMR (6%) + PP (10%) + eventual Gigi = aproape 48%, iar USL sa nu depaseasca 48%. De la cine crezi ca va numi premier Basescu? Eu nu cred ca sunt inca aranjate cartile, cel putin cat stim noi. (nu, nu sunt „postac portocaliu”). Felicitari pt articol si multa bafta!
@Radu
subestimezi disperarea. Dacă eşti bucureştean, este de înţeles. În provincie însă situaţia este tragică, la propriu. Din contră, pe măsură ce continuă, din ce în ce mai mulţi vor avea curajul să iasă în stradă. Aici nu mai este vorba de plictiseală, ci de oameni cărora le-a ajuns cuţitul la os. Arafat a fost doar un pretext pentru ceva ce ar fi izbucnit oricum. Ca Tokes la Timişoara.
UNPR nu intră în parlament, iar scorul pentru DDD s-ar putea să fie optimist în lumina noilor evenimente. Aceste revolte constituie o supapă pentru „bazinul electoral” otvist.
PD gestionează foarte prost situaţia, astfel că va fi destul de nasol pentru ei.
UNPR 10%? E cea mai buna gluma a deceniului.