PD abordează manifestaţiile absolut catastrofal. Principalele erori sunt:
- Jignirea iniţială a manifestanţilor. Ciumpalaci, viermi, mahala ineptă sunt ziceri memorabile, care vor rămâne în istorie precum „golanii” lui Ion Iliescu. Această abordare a tăiat punţile de dialog – nu că PD ar fi fost un partid deschis dialogului şi neizolat în plan politic.
- Încercarea de a-i asocia pe manifestanţi cu violenţele. Până la urmă, violenţele au fost într-o singură zi şi doar în Bucureşti, impresia generală fiind că s-a încercat compromiterea manifestanţilor, astfel că asocierea nu a funcţionat. Apoi, Jandarmeria a căzut în extrema cealaltă.
- Cedarea cu explicaţii penibile. Retragerea proiectului şi, ulterior, reangajarea lui Arafat s-au produs nu doar fără scuze ci şi cu jignirea suplimentară din partea preşedintelui pe ideea că „am vrut să vă fac bine dar sunteţi nişte dobitoci care vă meritaţi soarta”. Nici o recunoaştere a greşelii, nici o scuză. Textul lui Boc că „nu au existat informaţii corecte” este şi mai devastator, asta însemnând că Guvernul şi preşedintele României iau decizii în baza unor informaţii eronate. Asta pune pur şi simplu în discuţie competenţa acestui guvern. În câte alte cazuri s-a mai întâmplat asta?
- Mimarea dialogului. Refuzat de ONG semnificative, Baconsky dialoghează cu… blogul de partid. Cât de cretin poţi să fii ca să faci aşa ceva şi să te mai şi lauzi? BTW, nici măcar nu-i ştia numele, asta ca să vedem cât de interesant a fost dialogul.
- Tăcerea conducerii PD. Practic, singurul comunicator PD a rămas Emil Boc, un anti-talent în materie de comunicare, repetând aceleaşi texte obosite de 2-3 ani, ca un roboţel întors cu cheiţa. Degeaba încearcă Raluca Turcan şi Cristian Preda să mişte ceva, ei sunt outsideri, iar mesajele lor sunt pe ideea „partidul ar trebui să…” Să-i numeşti pe Ioan Oltean şi pe Theodor Baconsky reprezentanţi pentru dialog este hilar.
Singurul succes comunicaţional pare să fie „PDL-USL, aceeaşi mizerie”, ceea ce însă nu-i ajută foarte mult, fiindcă ideea care se conturează este că PD trebuie să plece de la guvernare (şi Traian Băsescu, desigur). Asta înseamnă că PD nu mai poate spera nimic de la următoarele alegeri, indiferent de scorul USL. Ori, dacă în percepţia publică s-a insinuat această idee este logic că democraţii nu mai pot spera la o îmbunătăţire semnificativă a scorului actual.
Ce ar mai putea face PD în momentul de faţă?
- Abandonarea ideii comasării alegerilor, în vederea salvării acelor primari, lideri de judeţe care încă mai sunt populari. Împingerea alegerilor către noiembrie va duce la erodarea suportului popular pentru aceştia sau este posibil să apară dezertări semnificative.
- Demisia guvernului şi formarea unui guvern neutru până la alegeri. Asta ar diminua presiunea străzii şi ar lăsa partidul să respire. Sigur, s-ar pierde accesul la resurse, dar suma voturilor pe care le-ar putea cumpăra/fura fiind la putere va fi mai mică decât voturile pe care le vor pierde rămânând.
- Congres extraordinar şi alegerea unei noi conduceri. Ar putea apela, de exemplu, la Stolojan, care cred că încă mai are o imagine bună şi ar putea fi o soluţie post-Traian Băsescu.
Ca sa citez din cineva…. Basescu mai bine lanseaza bomba nucleara (metaforic) decat sa lase puterea din mana…
Chiar ma intrebam de ce nu scrii nimic de cand a inceput mini-balciul.
La subiect, nu prea e mare lucru de zis, e definitia lucrului manual!
Unele din iesirile puterii imi amintesc de un banc mai vechi. Cica vine un ardelean la Bucuresti, ia un autobuz. In inghesuiala vede ca unei fete i-a intrat rochia in cur. Pune mana si i-o scoate. Aia il pocneste, la care ardeleanul, vazand ca n-a facut bine, i-o baga la loc.
7 zile de demonstraţii în Bucureşti. 7 zile de la retragerea legii sănătăţii.
Ce a cedat PDL? Nimic. Ce a cedat guvernul? Nimic. Ce a cedat preşedintele? Nimic.
Numărul protestatarilor a ajuns azi la cel mai mic număr, atât în Bucureşti cât şi în restul ţării (nu că ar fi fost covârşitor la bază, la 50 000 de oameni în ţară darămite în Bucureşti impactul ar fi fost şi mai mare).
Ori lucrurile capătă viaţă în week-end, ori vor fâsâi – şi la nivel parlamentar, şi stradal. Iar totul va fi părut un vis, un film SF despre România.
La asta cu numărul scăzut de manifestanţi de azi mă gândeam şi eu.
Însă nu aş zice că cele 7 zile nu au lăsat urme, din contră. Iar un eventual eşec al Pieţei este posibil să accentueze frustrarea.
Oricum, it’s not the end. Urmează sesiunea extraordinară a Parlamentului care va muta bătălia la un alt nivel. Au apărut 2-3 noi mişcări politice care pot crea o emulaţie – grupul de la SNSPA, primul constituit, cei care au creat un prim scandal când au vrut să protesteze în Piaţă şi nu au fost lăsaţi, România liberală, grupul Naumovici-Aneta Bogdan…
Momentan, cel mai mare succes este conturarea percepţiei „ăştia trebuie să plece că nu se mai poate”, iar până la alegeri este suficient timp ca să se creeze o stare de spirit dominantă.
Au apelat deja la Stolojan dar reactia negativa e la fel de mare, e atat de necharismatic, de-a dreptul hidos – si atat de vadit mincinos si exagerat, si-a pierdut atat de tare acea credibilitate – cata ea ea – pe care o avea, ca efectul e si mai dezastros
Da, l-au distribuit într-un rol nepotrivit, ca în 2007, la suspendare, când l-au pus să agite lumea în… piaţa Universităţii şi a fost un eşec colosal, de a dispărut Băsescu vreo câteva zile, până a făcut pace cu Blaga.
Si eu cred ca aparitia lui Stolojan e o micare gresita. Avem un dialog al surzilor, o mimare a democratiei. Singura solutie o constituie pensionarea politica a lui Traian Basescu. Dupa aceea tot esafodajul alcatuit din marionete precum Boc, Anastase etc se va prabusi.