Marele discurs prezidenţial a ajuns deja a treia ştire. Nici nu se terminase bine şi începeau să se încingă discuţiile, că a murit Emil Hossu şi deja vorbăria prezidenţială nu mai interesa pe nimeni. La Realitatea TV unde am urmărit discursul, realizatoarea i-a abandonat pe Săftoiu şi Voinescu în miezul certei începând să discute despre cel plecat dintre noi. Poate pentru prima oară, la Realitatea TV a câştigat ştirea reală în faţa non-evenimentelor. Păcat că ştirea este una tristă.
De altfel, nu cred că au rezistat tot discursul decât cei obligaţi, cel puţin pe mine primele 5 minute m-au adormit. Aşa cum a remarcat aproape toată lumea, a fost discursul unui preşedinte proaspăt ales, care acum preia puterea şi „ştie unde trebuie să meargă”. Dificil de „cumpărat” de la cineva care stă de 7 ani la Cotroceni. Întristător este că a folosit aceste eveniment pentru a mai face încă o dată lobby pentru Roşia Montană, pe post de frunză proaspătă de leuştean într-o ciorbă reîncălzită.
Altfel, Traian Băsescu nu realizează încă – şi înclin să cred că nu va mai realiza vreodată – că problema reală vine din cele două ignorări ale majorităţii parlamentare legitimate prin vot cu una creată ad-hoc cu „soluţii imorale”. Şi continuă să fie o problemă atâta timp cât a declarat – şi nu o dată – că va pune premier pe cine vrea el, eliminând astfel din discuţie o eventuală coabitare pentru următorii 2 ani de mandat. Este adevărat că a priceput că Emil Boc nu mai trebuie să fie premier, şi anul trecut a încercat de vreo 3 ori să-l facă să renunţe, fără a reuşi. Numai că tocmai acum, când practic singura soluţie care ar crea un consens şi ar duce la liniştirea lucrurilor – şi anume, demiterea guvernului – propune continuarea partenriatului cu acesta. Un guvern de tehnocraţi ar fi o soluţie corectă până la alegeri, când se va degaja o majoritate legitimă şi un guvern validat prin alegeri. Asta, desigur, dacă Traian Băsescu nu se încăpăţânează pentru a treia oară şi numeşte un alt Boc. Discursul de azi arată că preşedintele nu mai are capacitatea de a oferi soluţii, fiind el însuşi o parte a problemei.
Înclin totuşi să cred că guvernul Boc nu va mai avea zile multe. Este imposibil să nu realizeze cineva de acolo că, de la 11%, oricâte găleţi ar da în campanie, oricât ar „bibili” softul, nu au cum să treacă de 15%, iar Traian Băsescu nu-i poate ajuta să mai ajungă la putere, fiindcă oricum noua majoritate îi va încheia mandatul şi va avea el însuşi nevoie de o soluţie pentru supravieţuire politică.
Oricum marele discurs a fost un fasss…