Evoluţiile pe scena politică devin din ce în ce mai interesante:
- PD s-a retras de facto de la gvernare. Obiectiv privind, noul guvern este mai degrabă echilibrat, cu o colecţie interesantă de beizadele, „tehnocraţi” (Vass, Drăgoi) şi oameni cu idei „excentrice” (Claudia Boghicevici) şi într-un alt context probabil că ar fi privit cu ceva mai multă bunăvoinţă. Nu exclud ca din punct de vedere al PR să fie o mişcare izbutită, cu priză la public. O variantă interesantă în perspectiva alegerilor parlamentare ar fi intrarea „greilor” partidului în bătălia pentru locale. Cu un Emil Boc învingător la Cluj şi cu Elena Udrea la sectorul 6 (ar câştiga detaşat în faţa anonimului de la USL) moralul partidului s-ar schimba în vederea alegerilor parlamentare şi scorul ar putea creşte. Gestul de a renunţa la „butoane” într-un an electoral este unul de mare curaj în politica noastră. Momentan nu este foarte clar cât de dorită este această retragere şi cum va fi ea asimilată de „talpa” partidului, aici este de urmărit cum va evolua.
- Noul premier are o imagine publică bună şi nu a fost implicat până acum în afaceri necurate (desigur, dacă excludem teoria conspiraţiei). Este un profil discret, pare un comunicator bun şi nu are în spate balastul partidului – exact ce i-a lipsit lui Emil Boc. Practic, putem vorbi de un guvern de tehnocraţi, deoarece lipsesc activiştii de partid. Practic, singura lui problemă este că a fost numit de Traian Băsescu. Aşa cum spuneam, Traian Băsescu şi-a desemnat succesorul. Asta este o veste foarte proastă pentru Crin Antonescu, apropo de ce spuneam aici:
Înclin să cred că următorul preşedinte va fi un tip complet diferit de cei doi. Ca modele ar putea fi Leonard Orban sau Mihai Răzvan Ungureanu. Sunt doi politicieni cu ceva vizibilitate, un profil public discret (desigur, la MRU este şi specificul funcţiei). Dar o astfel de soluţie s-ar degaja în timp. Pe termen scurt nu poate exista un contra-candidat. De aceea se agită liderul liberal şi încearcă să accelereze alegerile prezidenţiale. Însă demiterea preşedintelui este un proces dificil, care necesită timp.
- Pentru PD şi Traian Băsescu, pericolul este ca noul guvern să fie asimilat cu o „marionetă” a lui Traian Băsescu. Asta poate fi şi explicaţia pentru care partidul a acceptat să se „sacrifice”, urmând ca în cazul unor probleme să arunce întreaga vină asupra lui Traian Băsescu. Practic, este un joc la două capete, tipic pentru democraţi care au fost din totdeauna oportunişti. În definitiv, modelul „antrenorului străin” a fost utilizat cu succes în politica românească de către PNL atunci când l-a pus preşedinte pe Stolojan. MRU nu este singura variantă la care poate recurge PD, fiindcă este clar că nu au în momentul de faţă alternativă la conducere. Însă, pentru a supravieţui politic, democraţii trebuie să obţină câteva succese deosebite la locale.
