Dan Andronic pune pe blogul său o întrebare foarte interesantă referitoare la oportunitatea intrării PSD la guvernare. Din punct de vedere pragmatic, o coaliţie PNL-PSD-UDMR este singura capabilă să guverneze şi să genereze o majoritate parlamentară atât acum, cât şi după alegerile următoare. Traian Băsescu face ca cele două partide ale sale să fie excluse din orice combinaţie şi este mai mult decât evident că acestea nu vor fi în stare să adune suficiente voturi pentru a guverna singure.
PSD are în mod cert persoane care să facă faţă cu brio în orice guvern. Un Ponta la Justiţie, un Cristian Diaconescu la Externe, Cati Andronescu la Educaţie, Adriana Ţicău la MCTI sunt variante care ar putea ajuta inclusiv actualul guvern Tăriceanu. Pe de altă parte, un Constantin Niţă la Finanţe (unul dintre zvonurile care circulă prin subterane) ar însemna să scapi de dracu’ şi să dai de ta-so. Oricât de poet ar fi Varujan Vosganian, Niţă îl şi întrece.
Ultimele două alegeri, cele din 2004 şi cele de acum demonstrează un lucru cert: alegătorii devin pragmatici. În 2004, PSD a obţinut 37% fiindcă Adrian Năstase a avut un guvern eficient în plan administrativ. Acuzaţiile de corupţie, de dictatură nu au contat atât de mult cât a contat creşterea economică şi administrarea relativ eficientă a treburilor ţării. Pe de altă parte, Traian Băsescu şi partidele sale nu au obţinut cât sperau tocmai pentru că sunt neconvingători. Alina Mungiu Pippidi are un articol superb pe această temă (să mai spun că în comentariul meu de luni am avut aceeaşi idee?).
Guvernul Tăriceanu are câteva serioase probleme de competenţă şi continuarea în această formulă nu poate duce decât către erodarea foarte serioasă a partidului. În plus, cel puţin doi miniştri nu au atât probleme de competenţă, cât au de presă (Cioroianu şi Chiuariu). O colaborare PNL-PSD poate avantaja ambele partide pe termen mediu printr-o infuzie de competenţă şi expertiză şi prin împărţirea riscurilor. Este foarte adevărat că asta ar alimenta cu muniţie pe Traian Băsescu şi ar poziţiona PD-ul în locul care îi este cel mai drag, opoziţia, însă nu cred că aceste critici vor avea vreun efect, întrucât preşedintele le tot repetă de atâta vreme încât deja lumea este sătulă. Un guvern eficient este cel mai bun antidot al lui Traian Băsescu şi al paraziţilor săi.
Cred ca pentru PNL ar fi mult mai usor sa execute o remaniere in care sa scape de merele stricate de pe acolo si sa miste rapid niste masuri de impact, care sa ii apropie din nou de electoratul lor mai de dreapta. Si cred ca o guvernare coerenta le poate aduce mai mult decat o adoptare a PSD la guvernare…
Remanierea este absolut necesară dar nu este obligatoriu ca această colaborare cu PSD să înceapă acum. Dar, pentru a avea o guvernare stabilă este nevoie de un agreement între cele două.
Sigur ar da lovitura cu Cati la educatie. Fata de restul prostovanilor care s-au perindat pe acolo ea a facut diferenta fiind mai frustrata. Pe cind din presa se auzeau mai degraba laude la adresa cabinetului Nastase ea avea alias de Abramburica. Si ea este printre aparatorii cu sirg a dinozaurilor universitari.
Singurul ministru al Educaţiei care a făcut ceva bun a fost Marga. Abramburica a fost ca Google, „did no harm”. Că a făcut la vremea respectivă presa mişto de ea, normal, că trebuiau să critice şi ei pe cineva din guvern şi era sigura ţintă.
De la „did no harm” la „a da lovitura” e ceva distanta. In plus madame s-a apucat sa demonteze metodic reformele inaintasului. A renuntat inca odata la principiul – evaluare la final de ciclu ca sa revina inclusiv cu idei de treapta a IIa, a desfiintat ce tocmai se infiintase, s-a balacit un pic si prin manualele alternative etc. Totul venea pe fondul „avem voie sa facem orice dupa dezastrul lasat de aia”.
OK, m-ai convins. Cati Andronescu nu a fost cel mai inspirat exemplu.