O mare greşeală

Abia scriam ieri că preşedintele a început să dea semnele unui om căruia îi este frică şi la câteva ore Boc şi Stolojan anunţă crearea marelui partid popular. Asta în condiţiile în care în ziarele de dimineaţă, liderii PD nu vorbeau nimic despre un asemenea eveniment, iar cu câteva ore înainte avuseseră loc şedinţe ale conduceriilor celor două partide în care nici nu se abordase subiectul.

În sine, mişcarea nu este propriu-zis rea, deşi, strategic vorbind, poate că mai bine ar fi fost ca cele două partide să continue separat, segmentându-şi mai bine electoratul. În mod cert, în urma acestei mutări se va pierde electoratul şi este discutabil dacă se câştigă altul nou, deoarece exista un nucleu de votanţi (nu foarte mare, ce-i drept) care a votat cu PLD tocmai pentru că nu este PD şi avea elemente de independenţă. Pe lângă asta, două voci înseamnă mai mult decât una singură.

Desigur, PLD, aşa cum este acum, este un proiect politic ratat. El nu a reuşit să atragă electoratul PNL, nu a reuşit să se diferentieze suficient de PD. Singurul lucru care i-a făcut să treacă pragul electoral a fost non-combatul suspect al celor de la PD. Cu un mai bun management politic, PLD ar fi putut face mai mult. Pe de altă parte, însă, cine să facă acest management? Theodor Stolojan este un om politic limitat, iar Valeriu Stoica nu este genul de politician care să electrizeze masele. Flutur, Boureanu, Turcan intră la categoria „echipa de zgomote”. Aşadar, cel mai bun lucru care putea fi făcut era să se reducă pierderile şi să se facă un control al acestora.

Deci, decizia de fuziune a celor două partide era un lucru firesc în circumstanţele date şi, probabil, cea mai eficientă soluţie. Problema însă este modul în care a fost făcut acest lucru, stricând totul. Cel mai probabil, asta va costa cele două partide între 3-5% din intenţiile de vot pe termen scurt şi poate chiar mediu. Fuziunea petrecută peste noapte, aşa cum s-a întâmplat, în cazul democraţilor, şi renunţarea la doctrina social-democrată, întăreşte imaginea de partide de valeţi care ascultă orbeşte ordinele lui Traian Băsescu. Emil Boc tocmai declarase dimineaţă că PD-ul nu va face nici o alianţă cu PLD şi că cele două partide vor participa singure la alegerile locale.

Faptul că Traian Băsescu nu mai are nici o preocupare pentru aparenţe dă senzaţia unui om disperat care se teme, aşa cum se spunea într-un comentariu Mediafax, „indiferent de motiv, strângerea rândurilor în faţa Cotroceniului înseamnă un singur lucru: undeva a sunat alarma. Imperatorul nu îşi cheamă garda pretoriană pentru că o iubeşte. Ci pentru că se teme.”

Această fuziune pripită amplifică imaginea de eşec electoral combinat al preşedintelui şi al partidelor sale la referendum şi, respectiv, alegerile europarlamentare. Şi, indirect, înseamnă şi o recunoaştere a eşecului PLD-ului ca proiect politic.