Dacă liberalii şi social-democraţii ar avea ceva inteligenţă şi capacitate politică, ar organiza alegerile parlamentare în următoarele 2-3 luni şi ar spulbera efectiv partidul prezidenţial. Chiar şi dacă nu vom avea alegeri prea curând, PSD şi PNL au mai mult de câştigat din această fuziune decât preşedintele. Să luăm fiecare partid pe rând:
PDL
Modul în care s-a anunţat crearea noului partid şi circumstanţele în care are loc induc mai degrabă imaginea unui bărbat frustrat la serviciu care se defulează bătându-şi nevasta şi copilul. Absolut toţi liderii celor două partide anunţaseră în ultima lună că „aşa ceva nu se va întâmpla” decât cândva, departe, tare de departe. Este evident că aici avem de a face cu o mare greşeală pe care o remarcă până şi osanaliştii – (c) Pavel Lucescu – lui Băsescu şi dă naşteri unor frustrări majore în ambele partide, frustrări despre care vorbeşte un material excelent din Cotidianul. Acestea pot slăbi capacitatea de mobilizare şi acţiune a noului partid prin demotivarea activiştilor de partid. În plus, imaginea jalnică a liderilor celor două partide din momentul anunţului şi încercările lamentabile de a explica acţiunea pripită pe la televiziuni pot îndepărta şi mai mult electoratul urban de Traian Băsesc, văzut din ce în ce mai tare ca un dictator înconjurat de lachei fără şira spinării, anulând complet ideea de alternativă la actuala clasă politică. Acest gest elimină definitiv noul partid de pe lista partidelor democratice, nemaiexistând nici măcar o minimă preocupare pentru aparenţe.
PNL
În primul rând, PNL scapă de un concurent, fie el la un nivel declarativ. PLD oricum nu a luat din electoratul liberal, în ciuda unor numeroase postări aproape identice pe forumurile de discuţie ale unor „liberali adevăraţi” care cu familia lor de la ’48 care va să zică, votează numai cu PNL, acum, dezamăgiţi au votat cu PLD. Poate că aceste posturi ar fi adevărate dacă n-ar fi identice, indiferent de nickul adoptat, repetând până şi greşelile de ortografie. PLD nu a luat din electoratul PNL dintr-un motiv foarte simplu. Electoratul liberalilor votează ideologia şi nu liderii de partid. Din ’90 încoace, PNL nu a excelat niciodată în lideri charismatici sau măcar atractivi. Abia de curând a început să se maturizeze Crin Antonescu, unul dintre cei mai buni oratori parlamentari, şi să se prezinte ca un lider care ar putea seduce electoratul. În rest, Câmpeanu, Quintus sau chiar Stolojan nu au avut niciodată vreo capacitate reală de mobilizare electorală. Să ne aducem aminte că Stolojan nu reuşea să treacă de 15% în calitate de candidat al Alianţei D.A. la preşedenţie, în condiţiile în care îl avea ca adversar pe Adrian Năstase. În momentul în care PLD a anunţat că trece la popularii europeni fiindcă internaţionala liberală le-a dat cu flit, ei au încetat orice relaţie cu electoratul liberal, oricum, nu foarte greu, deoarece nici unul dintre pucişti nu s-a bucurat vreodată de simpatie reală în partid.
În al doilea rând, PNL are toate şansele să recupereze din persoanele plecate din partid şi care nu vor fi foarte mulţumite de noua situaţie, ceea ce contează mai mult pentru imagine.
În al treilea rând, pentru o prioadă bună de-acum încolo, atenţia opiniei publice va fi deturnată de discuţiile din interiorul noului partid, ceea ce le va oferi liberalilor un respiro, de care pot profita pentru a-şi reveni.
În fine, discuţiile şi disputele din interiorul noului partid, chiar dacă multe dintre ele vor fi acoperite de preşedinte în stilu’i caracteristic prin deturnarea atenţiei către un nou scandal marca Traian Băsescu, vor duce la îndepărtarea electoratului de dreapta de la noul partid. Avem aici un electorat volatil, preponderent urban, informat, care votează dreapta în toate formele ei, de la PNŢCD la CDR, un electorat slab definit ideologic, singura idee fiind opoziţia la FSN/PSDR/PSD şi cea de a „vota dreapta”. Acest electorat, pe care eu îl estimasem la 7%, este cel care a votat Alianţa D.A. şi nu PNL sau PD şi, nu cred că este o coincidenţă, pare a lămuri procentele lipsă ale PD-ului (35-7=28, cât a luat PD la europarlamentare). Prin accentuarea discursului de dreapta şi definirea pragmatică a colaborării cu PSD-ul, PNL îşi poate apropria acest electorat aflat deocamdată în expectativă.
PSD
Din această mişcare, PSD-ul are de câştigat prin faptul că, preocupaţi cu împărţierea funcţiilor în noul partid şi definirea sferelor de influenţă, PDl-ul o va lăsa mai moale cu opoziţia lăsând social-democraţilor culoar liber.
Presupunerea mea e ca in aia 70% care n-au venit la europarlamentare e un procent mare de posibili votanti liberali. Ei nu se regasesc insa in PNL din cauze de guvernare proasta/colaborare cu PSD/lideri nu foarte atragatori. Ei nu se regasesc nici un PD.PLD pe motiv de Traian Basescu/partid mai degraba de stanga/lideri slabi. In conditiile astea cre dca marea cursa pana la locale si parlamentare va fi intre PNL si PDL sa ii mobilizeze pe acesti cetateni…
Cristi, PLD nu a fost niciodata respins de Internationala Liberala pentru simplul fapt ca nu au cerut vreodata sprijin acolo. Adevaratul arhitect al PLD-ului este Valeriu Stoica care a avut ca motiv de disidenta in PNL inclusiv trecerea partidului la PPE, respectiv Internationala Centrist Democrata. E un nonsens ce spui tu. Ca sa nu mai spun ca nu se mai raporteaza nimeni la internationale (Internationala Liberala e chiar stangista), ci la partidele europene.
1. Eu ştiu că au avut o tentativă, dar Watson a venit chiar în România şi a zis că PNL e „adevărata şi singura fiică a mamei Omida”…
2. Corect cu internaţionalele, mi-a rămas clişeul… De la o vârstă te dezveţi mai greu 😉
3. Păi şi liberalii europeni tot de stânga sunt, dar nu de aia îi iubim noi…