De la stânga la dreapta şi înapoi

Una dintre tezele avansate în ultima vreme este că apariţia marelui partid de dreapta va duce la „sufocarea” PNL, care va pierde electoratul său în favoarea noului partid. Deşi logică, teza mi se pare eronată şi nu cred că cele două partide vor concura în vreun fel pe acelaşi electorat.

Cred că poziţionarea politică românească nu este una pe baze ideologice – stânga vs. dreapta – ci una bazată pe persoane. Dacă este să analizăm în profunzime, poporul român este profund de stânga – normal după 50 de ani de comunism care au afectat modul de gândire -lucru confirmat de-a lungul timpului şi de eşecul partidelor „autentic” de dreapta – PNŢCD, PL AT, UFD, URR, care nu au reuşit niciodată să acumuleze mai mult de 10% împreună. Distincţia în România a fost până în 2004 pro şi anti FSN (PSD). Fiindcă FSN era partidul de stânga, automat cei care erau anti au primit eticheta de dreapta.

Acest lucru a făcut posibil şi ca un partid de stânga (Partidul Democrat) cu o ideologie asumată social-democrată să fie asimilat foarte uşor ca partid de dreapta, deoarece s-a poziţionat permanent în opoziţie faţă de PSD. Această repoziţionare, care în altă parte ar fi fost penalizată drastic electoral, a fost acceptată natural în România.

După 2004, Traian Băsescu a devenit liderul informal al scenei politice româneşti, astfel încât partidele au ieşit din paradigma iniţială „stânga/dreapta” raportat la poziţia PSD şi au început să se poziţioneze faţă de Traian Băsescu. Din acest punct de vedere, PNL este mult mai bine plasat decât PSD, care a avut de-a lungul ultimului an atitudini ezitante faţă de preşedintele Traian Băsescu şi datorită faptului că deţine guvernul se află în permanent război cu preşedintele statului. Astfel, deşi PSD a obţinut un scor aproape dublu faţă de PNL se află într-o poziţie de inferioritate, iar actualul management politic nu face altceva decât să accentueze această poziţie.

De altfel, nu ştiu dacă în mod conştient sau chiar au sfătuitori buni, PNL a refuzat până acum să intre în dezbatere ideologică, mergând pe ideea opoziţiei faţă de Traian Băsescu. Desigur, odată cu topirea PLD în noul partid prezidenţial, se pot înfăţişa ca singurii reprezentanţi ai liberalismului în România, însă nu cred că a insista pe asta este neapărat o idee bună. Liberalismul şi electoratul de dreapta sunt o minoritate în România.

Dezbaterea stânga/dreapta, discuţile despre ideologii, pot apărea abia după ce Traian Băsescu îşi va fi încheiat dominarea spaţiului public, adică, cel mai probabil în legislatura următoare. Abia atunci se vor putea poziţiona corect partidele, PNL pe partea dreaptă, PLD (fără Traian Băsescu) pe centru şi PSD ca reprezentant al stângii.