Partidele după alegeri

Au trecut deja aproape două luni de la alegerile parlamentare şi tendinţele de evoluţie ale partidelor se conturează destul de clar. PSD a luat în mâini guvernarea, PNL se mulţumeşte cu ce a picat printre degetele PSD, iar în PD se dezbate cine va stinge lumina în 2016.

PSD

PSD beneficiază din plin de avantajele guvernării şi de statutul de prim partener. Victor Ponta domină agenda şi pe parteneri. L-a pus la punct pe Traian Băsescu şi pare să-l ducă cu vorba pe Crin Antonescu. Pentru PSD, problemele vor începe anul viitor când va trebui să-şi asume riscurile fie să aibă un candidat propriu care ar putea pierde alegerile, fie să ajungă la mâna lui Crin Antonescu. Lucrurile depind, pe de-o parte, de evoluţia guvernării, pe de altă parte de evoluţiile PNL şi ale lui Crin Antonescu. De asemenea, în cazul unei eventuale revizuiri a Constituţiei, şi de aceasta. Datorită divergenţelor cu liberalii, este puţin probabil ca în cazul raporturilor preşedinte/premier să se schimbe mare lucru.

Faptul că dau premierul şi s-au implicat în zonele-cheie ale guvernării va face ca PSD să deconteze orice eventual eşec al acesteia.

PNL

Aparent, în PNL, Crin Antonescu îşi securizează poziţia, pe de-o parte prin eliminarea sau aducerea la tăcere a oricui îndrăzneşte să conteste conducerea sa, iar pe de altă parte prin confirmarea monopolului legăturii cu PSD. Ponta şi Dragnea au întărit că Antonescu este alesul USL. Nici una, nici cealaltă nu sunt însă foarte sigure. În PNL există nemulţumiri cu privire la ceea ce a obţinut PNL din asocierea cu PSD. Faptul că acum unii nu au curaj să comenteze, nu înseamnă că nu o pot face mai încolo. Nici de sprijinul necondiţionat al PSD nu poate fi sigur Crin. O spargere a USL din vina PSD nu va da bine la electorat şi o eventuală câştigare a prezidenţialelor pentru securizarea poziţiei de premier nu este foarte sigură. Nu sunt convins că Sorin Oprescu poate avea şanse la nivel naţional, chiar şi în faţa altui liberal decât Crin Antonescu. În plus, ar însemna pierderea Primăriei Capitalei, fiindcă este clar că nu dispun de un candidat care să poată obţine performanţa lui Oprescu.

Securizarea poziţiei de preşedinte al PNL la Congres îl poate ajuta atâta timp cât îşi păstrează şansele la prezidenţiale. Nu este un secret că PSD îşi gestionează propriile interese şi are iniţiative care apar în public nediscutate în prealabil şi care îl pun pe liderul liberal în poziţie de spectator. Prestaţia lui ca preşedinte intermediar a fost slabă şi de natură să pună pe gânduri. Cel mai îngrijorător lucru, din perspectiva unui job description prezidenţial, îl reprezintă totala inapetenţă şi incompetenţa în politica externă.

La PNL este de urmărit ce se va întâmpla în plan extern. Nu cred că zvonurile de apropiere faţă de PPE sunt întâmplătoare. În PNL este Frunzăverde, cel care a avut un rol important în apropierea de popularii europeni. Prin probabila desfiinţare a PD, popularii europeni vor rămâne doar cu o reprezentare marginală în România – UDMR.

PD

PD nu s-a trezit încă din agonie şi nici nu dă semne că poate să o facă. În 2014 nu vor conta la prezidenţiale, nici măcar cât să aibă ce negocia ca sprijin în turul doi (asta doar în eventualitatea unor candidaturi separate în cadrul USL). Plecările continuă, noua generaţie este inconsistentă, politica de resurse umane dezastruoasă nu lasă mari speranţe. Până la următoarele alegeri nu văd o altă soartă pentru PD decât de a fi înghiţiţi fie de PSD, fie de PNL, fie de ambele.