Dupa discutia declansata vineri de ministrul de externe al romaniei, titus corlatean, doua directii de discurs s-au evidentiat predominant:
– ne trebuie schengen
– nu ne trebuie schengen (sau, cel putin, nu neaparat acum)
Prima directie e sustinuta de opozitie, cea de-a doua de catre putere. care dintre ele are dreptate si, in definitiv, ce e asa mare chestie?
Opozitia a facut din refuzul uniunii europene un cal de bataie: „vedeti, vedeti, vedeti ce-ati facut cu puciul vostru? vedeti ce faceti cu distrugerea justitiei?”
Nu e neaparat un punct de vedere fals, ceva adevar exista dar… si ce daca? daca este intr-adevar o problema, trebuia neaparat sa se ascunda in spatele europenilor ca sa o spuna? chiar au nevoie de europa pentru a-si valida si confirma pozitia?
A doua pozitie este sustinuta de putere. nu ne intereseaza schengen, nu ne aduce nici un avantaj. nu se sufla nici un cuvint despre justitie, in schimb se vorbeste despre felul cum europa profita de romania. oarecum ciudat, chiar si unii oameni care nu pot fi acuzati ca ar fi de partea puterii au… aceeasi parere: nu ne trebuie.
Si atunci? ei bine, ambele pozitii sint populiste: prima tinteste electoratul care inca mai crede in povesti, cea de-a doua tinteste electoratul pentru care petre ispirescu nu spune mare lucru, iar winetou e un fel de kunta kinte: vag familiar si negru.
Ambele pozitii sint la fel de periculoase. spectrul populismului agitat de ambele parti nu tine de foame, din pacate sau… poate din fericire. foamea e un catalist extrem de puternic.
Ambele tabere se acuza una pe alta ca s-au imbogatit prin furt si, daca le iei la bani marunti, ambele se fac vinovate de lucrul acesta. este adevarat ca era inevitabil sa se formeze o clasa de sus si, cum spune americanul, „nu ma intreba cum am facut primul milion”; averea trebuia trecuta cumva din proprietatea nimanui in proprietatea citorva. faptul ca s-a ales o metoda profund injusta e… doar un detaliu. dureros dar… irelevant.
Problema care se pune este insa alta: pina cind?
In orice societate, la un moment dat, avutia celor putini devine imposibil de sustinut fara a o imparti cu cei multi. in orice societate, la un moment dat, unii din cei bogati se vor opune celorlati bogati, avind ca rezultat un (mic) pas inainte. am ajuns acolo? europenii ne spun ca ar fi cazul. majoritatea rominilor spun ca… poate nu.
Deocamdata.
Sunt de acord aproape integral. Nu însă și cu „europenii cred că da”. Nu cred nimic, nici nu-i interesează, ei își văd de interesele lor.
multumesc pentru publicare.
poate ca nu-i intereseaza acum dar… la un moment dat o sa-i intereseze. (sint optimist, desigur).