Evenimentele din ultima vreme, culminând cu circul din Cipru duc la o schimbare de paradigmă. Modelul de societate început la finele secolului 19 își dă obștescu sfârșit și nu este foarte clar spre ce tip de societate și organizare socială ne vom îndrepta. Câteva trenduri de urmărit:
- Reforma sistemului bancar. După ce s-a întâmplat în Cipru, ideea de economii se va atenua, măcar sub forma ținutului banilor în bănci. OK, există sume garantate, dar fondurile alocate acoperă, în cele mai bune cazuri, 2-3% din sumele în joc. Nu te poți baza să-ți ții banii de pensie/bătrânețe în bănci. Astfel, resursele la dispoziția băncilor se vor diminua și acestea vor fi silite să se reîntoarcă la funcția lor primară. Lichiditățile fiind volatile, va crește importanța și prețul activelor. Inclusiv scheme financiare de tipul planurilor de pensii private vor suferi din cauza schimbării modului în care oamenii vor gestiona vârsta a treia. Sunt sigur că, până când voi ajunge eu la „vârsta pensionării” va fi dispărut însuși conceptul de pensie.
- Dispariția sau doar limitarea creditărilor va duce la sfârșitul societății de consum, cu efecte nebănuite asupra economiei mondiale. Economiile emergente din Africa și Asia vor compensa parțial scăderile din Europa și America de Nord, dar, pe termen lung va fi o limită de dezvoltare care va fi atinsă.
- Boom demografic. Apariția sistemelor de pensii a descurajat demografia. Înainte, oamenii făceau copii pentru a avea un sprijin la bătrânețe. Cât mai mulți, cu atât mai bine. Acum, fac copii pentru a avea moștenitori. Nesustenabilitatea sistemelor de pensii din țările civilizate va face ca oamenii să caute alte soluții.
- Alinierea în jos a salariilor. Când un sudor câștigă 5000 de euro în Suedia, 500 de euro în România și 50 de euro în Asia lucrurile nu pot continua foarte mult în acest mod. Diferențele de productivitate nu sunt atât de mari (și, oricum, se uită prea des că productivitatea nu este o problemă a muncitorului, ci a managementului). Unul din efectele (nedorite ale) globalizării este și ridicarea salariilor în țările sărace. În România, s-a ajuns de la un salariu mediu de 150 de dolari în anii ’90 la un salariu mediu de 500 de euro în ceva mai mult de 10 ani, adică o creștere de aproape patru ori. Mai este mult până la o medie de 2500-3000 cât este la nivelul UE, dar deja sunt zone în România unde salarizarea a ajuns relativ compatibilă. Pentru noi este bine, fiindcă acest proces de egalizare ne prinde sub media la care, în timp se va ajunge la echilibru. Țările bogate își păstrează monopolul bunurilor cu valoare adăugată mare pentru că au și resurse pentru a investi în cercetare dezvoltare, însă țările mici progresează rapid (vorbim la scara istoriei). Unde era Coreea în urmă cu 30 de ani? India, Brazilia sunt alte exemple (pentru cârcotași, India are 2 producători în rândul celor mai mari firme de medicamente generice și acum produc și pentru giganții farmaceutici, nu doar pentru că este mai ieftin, ci și pentru că au devenit capabili să obțină substanțe superioare calitativ).
Sistemul de pensii oricum a fost gândit de la bun început ca o schemă piramidală, la fel şi alte scheme de ajutoare sociale. Citeam că la crearea sa (1889) se acorda persoanelor ce depăşeau 70 de ani, asta în condiţiile în care speranţa de viaţă era de 45 ani. Proştii cotizau sperând că vor apuca pensie, dar până atunci mureau pe capete. Ceea ce probabil vom păţi şi noi.
În condiţiile în care ştim cu toţii spre ce ne îndreptăm din punct de vedere demografic şi social, eu încă sunt surprins că schema asta piramidală numită „sistem public de pensii” a rezistat aproape 150 de ani. Pe de altă parte secolul 20 şi începutul secolului 21 au fost dominate de un socialism puternic, ceea ce explică, măcar parţial, „succesul” acestui Caritas planetar. Şi stau şi mă gândesc că din a doua jumătate a secolului 21 încolo lumea va arăta din punct de vedere social într-un fel în care nici măcar nu ne putem deocamdată imagina cu minţile noastre formate pe şabloanele „tradiţionaliste” (dacă se poate numi tradiţie ceva ce are numai 100 de ani).