Cel mai bun articol despre evoluția piețelor muncii și cam ce ne așteaptă în viitor.
În ultimii ani am făcut cunoştinţă cu cinica noţiune de „revenire economică fără locuri de muncă“. În cea mai mare parte din istoria economică a SUA, acest termen ar fi fost respins ca auto-contradictoriu. Faptul că face parte acum din limbajul economic obişnuit e mărturia unei reviziuiri conceptuale majore în discursul propagandei: dacă economia îşi revine, ăsta nu e un motiv pentru a aştepta ca şomerii să-şi găsească de lucru.Revenirea economică e tratată acum ca fiind compatibilă cu scăderea nivelului de trai. […] Dacă „slujbele nu se mai întorc“, vor fi muncitori, o grămadă de muncitori, a căror unică alternativă va fi şomajul de lungă durată sau munca prost plătită de joasă calificare. Iată deci austeritatea neoliberală pentru mase. Acesta e perspectiva pe termen lung.
Pentru cei care nu au timp să citească, pe puncte:
- Revenirea economiei nu înseamnă neapărat și crearea de noi locuri de muncă, din contră, evoluția pe termen lung duce la scăderea acestora, datorită evoluției tehnologice.
- Productivitatea poate fi îmbunătăţită mai departe nu prin adăugarea de muncitori calificaţi şi nici prin înlocuirea unor muncitori mai puţin productivi cu calculatoare mai productive, ci schimbând calculatoare şi programe mai slabe cu altele mai puternice.
- Cel mai mult, dispar locuri de muncă de nivel mediu, care pot fi înlocuite de roboți/computere/softuri. Vom avea o societate polarizată cu locuri de muncă foarte calificate și locuri de muncă necalificate;
- Avansul tehnologic a „distrus” mai multe locuri de muncă decât delocalizarea, proporția fiind de 3/1. De altfel, delocalizarea este un fenomen în scădere, datorită creșterii costurilor și riscurilor, dar și a problemelor de calitate induse de o forță de muncă slab pregătită și prost plătită;
- Înlocuirea omului are loc și în cazul deținătorilor de capital. Înainte erau antreprenorii capitaliști, acum sunt instituții de capital (fonduri de investiții, bănci etc.)
- Lumea de după actuala depresiune nu va mai arăta şi nici nu va mai simţi la fel ca cea din timpul vieţii acelora dintre noi care am cunoscut anii ’50, ’60 şi ’70. Inegalitatea persistentă şi un nivel de viaţă scăzut vor defini viitorul, o reîntoarcere la un amestec ciudat al celor mai însemnate trăsături ale capitalismului anilor ’20 (pieţe nereglementate, libere şi inegalitate spectaculoasă) şi anilor ’30 (şomaj ridicat şi nivel de viaţă scăzut).
Unde se află România?
România este deja polarizată între o masă de muncitori prost plătiți și pauperizați de politica „scăderii costurilor” și o elită restrânsă de lucrători bine plătiți (dar sub omologii lor din alte țări), nu neapărat în poziții manageriale, dar preponderent. Criza i-a măturat pe cei în poziții intermediare, nu neapărat înlocuiți de roboți sau softuri. Scăderile de venituri nu lasă prea mult loc pentru eventuale evoluții antreprenoriale, neexistând o „piață” pentru altceva decât stricta necesitate. Elita pare să se simtă din ce în ce mai deranjată de ceilalți și este ușor ademenită de idei darwiniste, un neoliberalism feroce, promovate de o clasă politică impotentă și complet lipsită de idei economice și politice. Frustrările sociale sunt din ce în ce mai mari de ambele părți. Un debușeu a fost până acum Europa, unde muncitorii români găseau locuri de muncă ceva mai bine plătite decât acasă. Acum, acest debușeu începe să se închidă, ceea ce va crea mari probleme sociale în viitorul apropiat.
michteau. thx.
asta-mi aminteste de o caricatura din „flacara” in care un director al unei fabrici se plimba printre roboti si-i spune multumit unui oaspete cum trimite salariul in fiecare lua oamenilor care stau acasa. pe de alta parte, articolul imi aminteste de povestea carutasilor englezi de secol xviii care transportau petrol in butoaie si care au declansat o revolta zdravana in momentul in care au ramas pe drumuri odata cu inventia conductelor de petrol. problema e ca problema e falsa. toata istoria omenirii trimite muncitori acasa in momentul descoperirii a ceva care le face munca inutila. dar, la fel, in toata istoria omenirii, acel ceva ce a trimis pe unii acasa a adus mult mai multi la lucru. incearca sa faci un inventar al activitatilor umane inexistente acum 100 de ani, 50, 20 si apoi mai vorbim.
pana una alta e amuzant cat de progresista se afiseaza stanga si cat de conservatoare e ea in fapt.
Într-adevăr, până de curând, progresul tehnologic deschidea noi industrii și noi orizonturi și aducea, implicit, noi locuri de muncă, de obicei mai bine plătite.
Ceea ce spune autorul este că, de data aceasta, numărul locurilor de muncă noi create este mai mic decât al celor dispărute și fenomenul se manifestă de la începutul anilor ’90. Toate datele arată că șomajul pe termen lung este în creștere deși majoritatea corporațiilor sunt mai profitabile ca oricând (sau poate tocmai de aceea). Ca să nu mai vorbim că ne aflăm și în apropierea unei crize de supra-producție care la un moment dat va influența și ea șomajul (de exemplu, industria auto). Multe domenii au depășit nivelul sustenabil, atât din punct de vedere al veniturilor oamenilor, cât și, pur și simplu al nevoilor. De la mașina pe care o lăsai moștenire copiilor s-a ajuns la schimbarea ei la fiecare 4 ani. Deja, acum în SUA durata creditelor auto a ajuns de la 4 la 8 ani, ceea ce înseamnă o durată de înlocuire dublă.
PS Desigur, „online strategist”, „Social Media Manager” și alte b$ 2.0 nu reprezintă noi meserii. Sunt mofturi care nu au viață lungă.
ramane de vazut daca progresul tehnologic actual mai degraba trimite oameni acasa, decat ii angajeaza. e putin probabil ca somajul sa creasca exclusiv dintr-un singur motiv, oricare ar fi acesta. nimeni nu neaga ca economia mondiala are probleme, a incrimina insa dezvoltarea tehnologica mi se pare hilar. in fapt, mie mi se pare ca evolutia tehnologica incetineste, si mai degraba acest recul poate fi vazut ca o cauza a cresterii somajului…
Un exemplu bun este chiar economia românească. Acum, cu 60% din angajați, produce mai mult (și de o calitate mai bună) decât în perioada comunistă. În plus, structura angajărilor este cu totul alta, cu mai multe „gulere albe” decât „gulere albastre”.
Apoi, ideea articolului este un pic nuanțată. Autorul spune că dispar slujbele de calificare medie și asta duce la creșterea sărăciei, fiindcă necesarul de slujbe de înaltă calificare este inevitabil redus, iar celelalte sunt prost plătite. Sunt acolo niște exemple, cum un birou cu 40 de angajați din anii 70 este acum înlocuit de maxim 4 angajați cu calculatoare.
PIB-ul poate creste pe seama exportului de cherestea, de resurse si de fier vechi, fier produs de economia siderurgica in zeci de ani, si exportat in 3-4 ani.
Disparitia clasei de mijloc este o problema reala, si cauza este concentrara proprietatii capitalului in capital financiar, care se orienteza spre investitii de stat sau in infrastructura, domenii in care aportul fortei de munca este redus. Aceasa alocare finaciara, care este dictata de siguranta recuperarii si nu de necesitatile sociale, este cea care reduce ritmul de crestere.
Ce nu știi tu e că mulţi din ăia prost plătiţi aleg așa. Pentru că in zona lor de confort psihic nu e loc de dezvoltare personală sau profesională. Îi trimiţi la cursuri pe banii tăi, refuză. Le plătești autorizări, refuză. Le găsești un job mai bun, cu salariu dublu, refuză. Îi pui să respecte protecţia muncii, refuză. Le prezinţi noile proceduri de lucru, zici că i-ai înjurat de mamă. Etc, cazuri pe care le cunosc personal. Şi atunci, dacă tu vrei să muncești cât un paznic, dar să fii plătit cât un director, mai vrei şi prime de sărbători?