Dacă-i ordin, cu plăcere!

După ce s-a făcut de toată jena în cazul Orban, Robert Turcescu intră definitiv în rândul „osanaliştilor” de serviciu ai Cotrocenilor. Mai are încă până la nivelul clasicilor TRU, Sever Voinescu, Avramescu, Gregoar sau Marian, dar a pornit pe drumul cel bun. Ce contează că între fraza asta:

E greu de crezut ca nimeni din guvern sau din apropierea lui n-a anticipat efectul taxei auto din aceasta perspectiva. E inspaimintator insa ca, desi efectele au fost prevazute cu siguranta, masura a fost, totusi, introdusa. Concluzia nu poate fi decit una singura: cabinetul Tariceanu a ajuns la un impas teribil legat de colectarea fondurilor bugetare, are de acoperit gauri mari din patura si asa subtire care acopera nevoile financiare rezultate din angajamentele luate fata de UE, asa ca, in disperare de cauza, apasa butonul de avarie.

şi asta:

Modificarea taxei auto, rebotezata taxa de mediu, n-are a face cu dorinta autoritatilor de a trai intr-o tara curata. De-ar fi fost asa si s-ar fi respectat principiul „poluatorul plateste“, taxa ar fi fost introdusa in pretul benzinei sau ar fi fost platita in functie de rezultatul emisiilor de CO2. Dar asta ar fi insemnat sa plateasca toti poluatorii si, prin ricoseu, pierderile de voturi ar fi fost mult mai numeroase. Incercind sa impace si capra, si varza, guvernul a gindit o taxa mare pentru cit mai putini. N-a impacat pe nimeni si-a iesit o varza. In mod mult mai firesc si echitabil ar fi fost sa incerce colectarea unei taxe cit mai mici de la cit mai multi contribuabili.

există o vizibilă contradicţie de logică? Cum se împacă o taxă concepută pentru cât mai puţini, cu apocalipsa din primul citat? Ţine-o tot aşa, domnu’ Turcescu, s-o găsi măcar vreun post de consilier pe la Cotroceni, dacă nu o ambasadă, ceva.