Un nou tip de politicieni

Intrarea oficială a lui Cătălin Predoiu în PD este relativ surprinzătoare, cel puțin la fel de surprinzătoare ca rămânerea Monicăi Macovei pe care toată lumea o dă cap de listă a Mișcării Populare. Dincolo de părerile mele personale despre unul sau celălalt, observăm pe zona dreaptă a politicii o politică mai inteligentă de resurse umane care, pe termen lung sunt convins că va avea succes. Dreapta își construiește un grup de experți care nu are rival în zona de stânga sau la PNL (pe care, în momentul acesta îmi este greu să-l încadrez).

Avem pe Monica Macovei și pe Cătălin Predoiu pe Justiție. Funeriu pe Educație. Dacian Cioloș pe Agricultură. Cristian Diaconescu pe Externe. Sigur, vorbim de oameni trecuți și pe la alte partide, însă asta nu mi se pare o problemă importantă în politica românească, departe de a se așeza. În afară de ei, există „intelectualii lui Băsescu”, un grup relativ omogen și cu o reputație bună în domeniul lor (Cărtărescu, Tismăneanu, Stanomir, Patapievici). Mai importantă mi se pare deținerea unor competențe și a unor legături puternice cu exteriorul. Funeriu, de care se face atâta mișto, este cel care l-a executat pe Ponta prin scandalul plagiatului. Comparat cu Pricopie sau cu Ecaterina Andronescu e dintr-o altă ligă. Monica Macovei are o poziție foarte importantă la Bruxelles. Diaconescu este cel care a închis negocierile de aderare ca ministru de Justiție în guvernul Năstase, salvând dezastrul lăsat în urmă de Rodica Stănoiu). Cristian Preda a organizat impecabil Sommetul Francofoniei, prima manifestare de anvergură găzduită de București (apropo de asta, în PNL este uitat pe undeva unul din frații Micula, care a condus organizarea summitului NATO, cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, și, apropo de frați, Leornard Orban este și el tras pe linie moartă, deși expertiza sa i-ar fi de mare folos lui Crin Antonescu).

PNL nu are o altă voce în afară de Crin Antonescu (se mai aude uneori Chiuariu sau exoticul Ghișe, dar asta nu e în avantajul PNL).

PSD se apropie și el de PNL în a cânta exclusiv pe o singură voce, ubicuul Ponta. Nici PNL, nici PSD nu au o voce la Bruxelles care să fie luată în considerare. Comisiile prezidențiale și think-tankurile de dreapta produc permanent teme de discuție. Știe cineva vreun think-tank liberal? La PSD era unul dar nu mai știu nimic de el de ani de zile.

Tuturor partidelor le lipsește o persoană cu expertiză pe economie și asta s-a văzut. PSD îl avea la un moment dat pe Mihai Tănăsescu, dar acum nu este clar în ce ape se scaldă acesta, mai degrabă fiind apropiat de tabăra prezidențială, numele său fiind vehiculat de câteva ori ca potențial premier.

Modul în care s-au recrutat până acum resursele umane în politică a îndepărtat oamenii buni de acest domeniu, rămânând doar veleitarii. În tot acest pustiu, „dreapta” stă ceva mai bine.