Cutremurul din ’77 a lăsat traume adânci în bucureșteni, traume speculate isteric de o mass-medie setată pe modul apocaliptic. Dar nu numai. De anul trecut în vară, când am decis să cumoăr un nou apartament, și până recent, când am finalizat mutarea, am urmărit discuțiile despre imobiliare de forumurile românești, unde regăseam același ton apocaliptic la frustrații pentru care o locuință în București este prea scumpă și care păreau convinși că în cazul unui cutremur 3/4 din București devine moloz într-un scenariu optimist, neînțelegând că dacă trei sferturi din București se dărâmă lor le va fi mult mai greu să-și ia o locuință. Realitatea nu este însă atât de tragică.
Desigur, în București există încă un fond de locuințe colective de dinainte de cel de-al doilea război mondial și care sunt foarte vulnerabile la un nou seism. Însă, dincolo de acestea, cea mai mare parte a fondului locativ din București a trecut deja testele a mai multe cutremure fără probleme. Depășind legenda urbană a inginerului structurist care a construit/proiectat acel bloc și care locuiește sau a locuit acolo și care le-a spus „faceți voi ce vreți, eu aici rămân că știu ce am construit/proiectat” pe care o auzi la fiecare prospectare într-un bloc vechi, realitatea este că, la blocurile vechi nu există probleme de structură, nici măcar după transformările multora din apartamente în „visul american” cu bucătărie deschisă.
Materialele de construcții au evoluat, la fel și normativele. Chiar dacă nu s-a schimbat mare lucru la cei care fac execuția, este ca și cum ai compara Dacia 1300 cu Dacia Logan. Făcute de aceeași muncitori și/sau de copiii lor, cele două mașini nu pot fi comparate.
Principala problemă a blocurilor vechi o reprezintă spațiile mici, puțin adecvate nivelului de trai actual și fațadele și spațiile comune neîntreținute, pentru că la noi încă nu s-a înțeles că proprietatea nu înseamnă doar cei patru pereți ai apartamentului propriu ci și, proporțional, din întreaga clădire.
La blocurile noi, cu câteva excepții cunoscute, structura este mai degrabă exagerată și nu aici sunt principalele bube ale construcțiilor noi, ci tot finisajele, instalațiile și fațadele. Sunt destul de multe blocuri noi care arată deja mai prost decât blocurile „comuniste” nereabilitate. În plus, cu rare excepții, blocurile noi se limitează la 4-5 etaje, ceea ce reduce riscul.
Să luăm de exemplu un „material de presă”, primit pe mail: „Ce nu ne spun autoritățile stă scris pe site-ul ambasadei SUA”.
Un titlu realmente imbecil: „Ceea ce autoritățile nu vor să ne spună”… Ce dracu’ nu vor să ne spună autoritățile când cutremurul e o temă recurentă în mass-media românească? Există studii, există hărți seismice, s-au făcut expertize, s-au făcut liste cu clădiri vulnerabile, WTF? Ce ar mai trebui să facă autoritățile? Să repare clădiri particulare care au proprietari? Asta ca exemplu de cum se face „presă” la noi în baza unui material informativ de tipul „vara este cald, iarna este frig”. Ce informație „ascunsă de autorități” este acolo? Că România este într-o regiune activă seismic? Că am avut în trecut cutremure devastatoare? Că, judecând după periodicitatea istorică, ar trebui să vină un cutremur mai mare? Oau, ce chestii. Habar nu aveam de așa ceva. Trebuie că a fost muncă de investigație serioasă aici.
