Fu și lovitura de stat de Crăciun, Băsescu și ambasadele salvară țara nerecunoscătoare încă o dată, după care își permise să fie generos cu umiliții săi și le aprobă bugetul într-un gest de mare responsabilitate politică, atât de caracteristică. Cu ce rămânem?
Rămânem cu încă un episod Victor Ponta vs. PSD la care Crin Antonescu s-a uitat fără să înțeleagă nimic din ce se întâmplă iar Traian Băsescu în stilul caracteristic a băgat bățul printre uluci. Povestea este simplă, dar comentatorii politici se fac că nu o pricep. Victor Viorel Ponta nu vrea să candideze la președinție. Partidul însă vrea. Desigur, nu tot partidul. Ce ar însemna pentru Ponta candidatura? În primul rând pierderea conducerii partidului. Dacă ar câștiga alegerile, Constituția îl obligă să demisioneze, dacă pierde… pierde.
Mulți consideră PSD o organizație monolit cum era pe vremea lui Ion Iliescu. Nu mai este demult așa. Este o federație de baroni, grupați în mai multe bisericuțe și care acționează unit doar atunci când este vorba de interesul lor – de exemplu, alegerile parlamentare și cele locale. Victor Ponta este reprezentantul uneia dintre bisericuțe și ajungerea lui în fruntea partidului a fost rezultatul unui compromis, la fel cum fusese Mircea Geoană. Spre deosebire de acesta, actualul președinte al partidului este mai ambițios și mai abil, dar și prea tânăr pentru o candidatură la președinție, mai potrivită pentru cineva de 50 de ani decât pentru cineva de 40. Banii, atâția câți mai sunt, sunt la Guvern, nu la Cotroceni. La Cotroceni e protocolul. Modelul de președinte-jucător Traian Băsescu este greu de replicat. Mai repede l-ar aștepta modelul Emil Constantinescu.
Da, pentru PSD ar fi ideal să aibă și președintele și premierul. Dar nu cred că Ponta și gruparea sa au chef să se sacrifice, iar un alt prezidențiabil cu șanse de câștig nu au. El știe cum se câștigă la noi alegerile, doar este autorul celebrei „au furat mai mult ca noi”. Or, doi dintre maeștri alegerilor, Liviu Dragnea și Adriean Videanu au probleme cu justiția. Poate avea încredere în teleormănean care se află într-o poziție win-win? Îl scoate președinte, îi ia locul la Palatul Victoria și în Kiseleff, nu-l scoate, la fel. Dar nici acesta nu este în cea mai veselă poziție datorită dosarului și știe că Ponta nu va schița nici un gest să-l apere. Desigur, altul decât a apărea pe urmă la Ghiță TV spunând cât de mult îl apreciază el pe Liviu Dragnea și cum este el victima justiției băsiste pe care, cu tot cu cei 70% nu o pot birui. Frica de dosare face ca mulți lideri PSD să adopte un profil discret, inclusiv dintre cei care în trecut erau foarte vizibili. Când ați mai citit știri despre Marian Vanghelie, Miron Mitrea, Marian Oprișan? Chiar și Radu Mazăre se limitează la care alegorice și manechine în bikini.
Premierul a văzut ce s-a întâmplat în 2012 și de aceea încearcă să-și securizeze poziția de „omul nostru din Panama”. Wesley Clark pentru SUA, Tony Blair pentru Europa, nu stă degeaba. De aceea ieșirea la adresa ambasadei americane, unul din acele acte manque care îl caracterizează, cum a fost cel cu „au furat mai mult ca noi”. Credea că sunt prieteni și are sprijinul lor. Germania, Olanda și Marea Britanie sunt de înțeles, Traian Băsescu are o poziție influentă în Germania iar aceasta colaborează foarte bine cu Olanda.
Astfel, PSD este principalul protagonist al politicii și va da președintele, indiferent cine va fi acesta, el va fi rezultatul luptelor din PSD. Traian Băsescu și Crin Antonescu sunt niște chibiți în care primul încearcă să-i întărâte iar celălalt speră să profite.
