Minutul și scorul

Un rezumat al evoluțiilor politice de la începutul anului și al consecințelor lor asupra principalilor actori.Prin ieșirea PNL de la guvernare asistăm la o tentativă de schimbare de paradigmă, de la o scenă politică poziționată în raport cu Traian Băsescu la o poziționare în raport cu PSD, așa cum a fost înainte de ajungerea actualului președinte în prim-plan. Nu este întâmplător că PSD și organele sale de propagandă vor să țină mai departe „vechea” paradigmă însă opinia mea este că le va fi din ce în ce mai greu să o facă pe măsură ce se vor apropia alegerile prezidențiale deoarece:

• Traian Băsescu devine din ce în ce mai puțin relevant. Ori de câte ori a vrut să facă o ghidușie, i s-a dat peste nas, ultima fiind la învestirea guvernului Ponta 3, când inclusiv eu era să-l iau în serios. E la final de mandat, devine tot mai clar că nu are un viitor solid în politică. Criza de autoritate tinde să devină cronică.
• PMP nu depășește nivelul de încropeală politică. Practic, avem o permutare de alegători în interiorul acelui bazin electoral, al PDL, ceea ce înseamnă că ambele se bat pe 15-20%. Cu un Traian Băsescu intrat pe linie moartă și sub conducerea neinspirată a Elenei Udrea, PMP nu poate emite prea multe pretenții.
• Arestările din ultima vreme, pe care propaganda PSD le pune pe seama lui Băsescu sunt văzute mai degrabă pozitiv de electorat care, în lipsa unor succese economice palpabile, are astfel satisfacția că „și bogații plâng”.

Astfel, nu cred că în momentul de față Băsescu mai este perceput ca un bau-bau astfel încât să permită PSD continuarea poziționării și preluarea integrală a „electoratului USL”. Momentul 2012 a trecut demult, frustrările anti-băsiste au început să se diminueze, fiind mai degrabă înlocuite de frustrări generate de USL, mai ales acum prin sfârșitul alianței.

Momentul politic actual poate fi înțeles mai bine dacă ne uităm care sunt mizele alegerilor de anul acesta. Avem două rânduri de alegeri: europarlamentare și prezidențiale. La alegerile parlamentare singurul care are o miză (personală) este Traian Băsescu. El are nevoie de un post de europarlamentar pentru fiica sa și, eventual, încă unul de palmares. Celelalte partide nu au o miză reală. Fiecare are suficiente voturi pentru a-și acoperi obligațiile, restul fiind umplutură. Jocurile sunt făcute, scorurile în linii mari cunoscute: PSD 38-40, PNL 20-22, PDL 15, PMP 10. Din punct de vedere practic, ele nu au nici o însemnătate pentru alegerile din toamnă, pentru prezidențiale. Acolo, avem două partide cu miză – PNL și PSD. Câștigarea acestora asigură controlul politic pentru următorii 10 ani. Pentru PSD se joacă efectiv supraviețuirea politică, fiindcă partidul nu mai rezistă încă 10 ani în opoziție sau la căruța altora. La toamnă, Traian Băsescu și PDL au doar rolul galeriei și, mai mult decât previzibil, se vor alinia disciplinate în spatele lui Crin Antonescu, urmând ca în perspectiva 2016, după ce se va fi pronunțat decesul politic al lui Traian Băsescu ele să se topească în PNL.