Rapiditatea cu care acționează Crin Antonescu sugerează existența unui plan anterior și a unor înțelegeri între PNL și PD, fie ele și doar ca „plan B” pentru fiecare partid. Acum, este evident că 15+12 nu vor face 27%, chiar și în eventualitatea adăugării firimiturilor – Neamțu, MRU, PNȚCD. Între PNL și PD există orgolii serioase, electoratele sunt parțial antagonice, însă mișcarea era logică și singura coerentă. PD este redus la câteva filiale prin Ardeal și avea șansele reducerii la statutul de partid regional. Oricum, lent s-ar fi îndreptat către scorul de dinainte de epoca Băsescu – 7-10%. De partea cealaltă, PNL s-a mișcat mai repede, prin retragerea mai degrabă intempestivă a lui Crin Antonescu și aducerea în prim-plan a lui Johannis. O mișcare bună, care l-a lăsat încă o dată mofluz pe Tăriceanu.
Ceea ce surprinde este degringolada și paralizia PSD. Pasul în spate făcut de Ponta este vizibil de pe lună și e de-a dreptul surprinzător. OK, rezultatul a fost sub cel scontat, sunt vizibile slăbiri ale capacității organizatorice în zonele vizate de DNA (Prahova, Constanța), sunt vizibile unele non-combaturi (sectorul 5), dar nimic cu adevărat îngrijorător nu transpare în afară. Cum situația în plan politic intern nu este de natură să îngrijoreze foarte tare, cauzele fricii lui Ponta sunt de natură internă a social-democraților.
Am mai argumentat că PSD nu mai are demult unitatea de monolit din vremea lui Iliescu, fiind mai degrabă o federație de interese, Victor Ponta fiind doar exponentul uneia dintre ele, care l-a plantat acolo fără a-i permite prea multă putere reală. Problema lui în relația cu celelalte facțiuni este că nu livrează ceea trebuia să livreze: bani și protecție. Pe de altă parte, fără sprijinul tuturor facțiunilor, soarta lui Ponta este pecetluită, asemenea ultimilor doi candidați. El nu poate uita că la subminarea ultimului a luptat el însuși.
Adversarii exteriori partidului nu sunt de speriat. Li se poate pune rapid eticheta de „proiectul lui Băsescu”, Johannis și Predoiu nu sunt cei mai charismatici oameni din România, ambii se exprimă bolovănos și în confruntări directe cu Victor Ponta ar fi realmente vulnerabili. Deja echipele agitprop au lansat șopârlele cu „planul/capcana lui Băsescu”, sondaje care îl dau pe Ponta învingător cu 10 procente în fața lui Johannis… Deci, aspecte „rezolvabile”. Cu toate acestea, Ponta arată frică și dorință de abandon al cursei. O cursă pe care eu am mai argumentat că nu și-o dorește.
În toamnă, Ponta trebuie să se bată nu cu Johannis sau cu alt candidat, ci cu propriul partid. Și asta îl sperie.
pai in constanta pmp a luat vreo 11%, se pare ca seful organizatiei pmp constanta este radu mazare 🙂 dubios e ca la alegerile prezidentiale in constanta a castigat de fiecare data traian basescu (2004,2009), desi e judet psd. antibasismul lui mazare e doar de fatada. colaborarea udrea-mazare e evidenta
Și ce, colaborarea Ponta-Băsescu este prea discretă? 🙂
ma surprinde faptul ca Antonescu a dat dovada de realism politic, si a realizat faptul ca nu poate castiga. si asta pe motiv ca nu poate capta voturile „basistilor”, care sunt (inca) destui.
dupa cum ziceam si mai demult, singura sansa a dreptei e Iohanis. are 2 atuuri mari: e relativ necunoscut, deci inca nu a apucat sa faca prea multe idiotenii, si beneficiaza de mitul neamtului. daca nu face vreo imbecilitate majora pana la alegeri, le castiga destul de lejer.
culmea, dreapta e in situatia PSD-ului de la prezidentialele trecute: tre sa-si tina candidatul la geam, si sa-l fereasca de el insusi.