22 octombrie este ziua care marchează decesul politic al lui Victor Viorel Ponta. Nu va intra în istorie ca politicianul cu cea mai scurtă carieră, Mihai Răzvan Ungureanu deținând un record greu de egalat. Va fi probabil cel mai ridicol președinte al PSD, Mircea Geoană măcar a pierdut în fața unui adversar serios, Ponta s-a bătut singur.
Mai de mult, spuneam că pentru Ponta este mult până când lumea se va prinde că nu livrează și e doar „gargara” de el. Ei bine, acel moment a sosit.
Pe 22 octombrie, Sebastian Ghiță anunță că va candida la șefia PSD în tandem cu Liviu Dragnea. Gestul lui Ghiță, care sfidează astfel moratoriul impus de Ponta la Orăștie arată o schimbare de strategie a principalilor stakeholderi în PSD. În primul rând, este semnalul că Ponta nu mai contează pentru partid. Cu socrul și cu amicul Șova dând cu subsemnatul la DNA, abandonat de principalul său suport politic (să ne aducem aminte că Ghiță este cel care l-a pus pe Ponta în fruntea PSD), Victor Ponta poate să exerseze în fața oglinzii scena cu „Daciana, dragostea mea”.
Ce s-a schimbat?
Eu am spus de mai multă vreme că asistăm la o schimbare de paradigmă politică și că rolul președintelui scade ca importanță. Traian Băsescu a forțat mult limitele constituționale ale funcției, dar, în cele din urmă a trebuit să se recunoască învins de o majoritate solidă care n-a mai cedat șantajului ca în 2004 sau 2009. A crescut foarte mult rolul Parlamentului (inclusiv ca mijloc de protecție). Traian Băsescu a reușit să controleze puterea doar între 2008 și 2012 (și, parțial, 2005-2006, până la scoaterea de către liberali a democraților de la guvernare). Adică atâta timp cât PDL a fost partid puternic. După ce l-a făcut praf, a pierdut.
În decembrie 2014, nu se va schimba majoritatea parlamentară, fie că Ponta ajunge la Cotroceni, fie că nu. Asta este cheia. PSD controlează această majoritate, de aceea pentru ei important nu este ca Ponta să ajungă la Cotroceni, ci să-și securizeze poziția de premier indiferent de rezultat. De aceea, vom asista la o creștere a presiunii pe Victor Ponta pentru a demisiona din fruntea guvernului, poate chiar între cele două tururi. Este posibil ca evaluările interne să fi arătat că există riscul din ce în ce mai mare să se piardă alegerile.
Recentele acțiuni ale DNA au lovit atât în vârfurile partidului, cât și în baza electorală. Este clar că va fi afectată serios capacitatea de mobilizare (deja a apărut un sondaj care îl dă pe Ponta la 36% – probabil că, în realitate e pe undeva între cei 41 serviți de amici săi sondori și acest 36% al unui institut de care nu am auzit, dar care pare asociat cu liberalii, deci mai are undeva în jur de 38, deși încă mai e loc de scăderi). Nu întâmplător, ținta pentru turul întâi a fost setată la 37%. Forcingul DNA și presiunea pusă pe baroni, cresc șansele ca ei să aibă o reticență în a mai depune „eforturi suplimentare” de mobilizare electorală. În lipsa acestor eforturi, în turul doi, candidatul PSD nu prea are de unde face rost de voturi.
Astfel, lucrurile evoluează într-o manieră care îl împinge pe Johannis către Cotroceni. Dificil de spus cine anume „îl împinge”. Probabil este un consens intern și extern pentru împiedicarea ajungerii lui Ponta la Cotroceni. PSD însuși renunță la luptă și începe să facă strategii post-Ponta.
În ceea ce-l privește pe Ghiță, singura variantă de a putea influența jocurile în PSD și a căpăta și el o oarecare protecție este să se implice direct în conducere, fără să mai apeleze la interpuși despre care nu poate avea garanția că „livrează”. Rămâne de văzut dacă Liviu Dragnea va accepta asocierea (judecând după modul în care a comentat declarația lui Ghiță, e clar că nu au existat discuții anterioare), fiindcă singur nu poate ajunge la vârful partidului, în ciuda influenței media. „Baronul” de Teleorman este omul cu cea mai mare susținere în PSD dintre toți candidații anunțați, fără însă a întruni consensul. Dacă adăugăm capacitatea organizatorică deja dovedită de „mogulaș” la precedentul congres, pare o asociere din care beneficiază amândoi. Problema amândurora este Justiția și ușile închise „dincolo”. Este grav că cel mai puternic partid din România nu poate avea o variantă onorabilă pentru conducere. Pe de altă parte, după doi oameni de paie, PSD chiar are nevoie de un lider.
O problemă similară o are și Noul PNL, care nici el nu are o variantă alternativă la Johannis (Predoiu este atât de lipsit de sare și piper încât n-ar putea ajunge nici președinte de scară de bloc). Dar despre asta, într-un alt articol.
