Întrucât prin politică nu se mai întâmplă nimic interesant și am puțin timp la dispoziție, voala:
1. Scrisoarea de intenție. „Cunoscând că firma dumneavoastră este lider de piață în domeniul…” Băi, mă lași? Scrisoarea de intenție nu trebuie să fie un template de pe net, ci trei paragrafe în care să spui de ce ești cel mai bun pentru postul respectiv și să atragi atenția asupra punctelor cheie din CV. Cu astfel de scrisori nu prea mai trece nimeni la citit CV.
2. Profilul tău nu corespunde cerințelor postului. Pur și simplu. Din experiența proprie, cam 50% din CV au o legătură foarte mică spre deloc cu cerințele postului. Habar nu am ce-i mână pe acești oameni în luptă și ce speră să obțină. Lăsându-i la o parte pe acești 50%, pentru ceilalți: încercați să citiți din descrierea postului profilul căutat. Citiți foarte atenți detaliile cu privire la nivelul de experiență solicitat, la cunoștințele cerute, dar și la chestiuni mai puțin explicite (De exemplu, dacă ești băiat și vrei să te angajezi contabil vei avea șanse mai mici decât o femeie. Oricât ar insista politica de corectitudine, sunt meserii „de femeie” și meserii „de bărbat”, astfel că majoritatea angajatorilor vor merge „cu valul”). Nu exagera cu aplicațiile. Dacă ai trimis la o firmă CV pentru postul X, nu-l mai trimite și pentru postul Y, fiindcă vei ajunge pe lista neagră. Dacă profilul tău ar fi fost interesant pentru firmă pentru un anumit post, CV ar fi fost reținut și când ar fi existat post liber ai fi fost chemat.
3. CV-ul tău conține greșeli. Pe zi ce trece constat că limba română devine o limbă din ce în ce mai dificilă. Nivelul comunicării publice a ajuns la un nivel foarte jos. Fă un efort și corectează cu atenție CV. Nu este vorba numai de ortografie și punctuație, ci și de partea de (tehno)redactare. Sunt reguli banale (de exemplu, semnele de punctuație se lipesc de cuvânt, după un semn de punctuație se pune obligatoriu spațiu. După ce rezolvi asta, poți trece la subtilități gen font, distanță între rânduri.
4. Poza din CV este de la nunta verișorului. Sau proprie (da, am primit un CV în care persoana respectivă era mireasă). Dacă tot e musai să pui o poză, ai grijă ce alegi. Să fie bine încadrată, nu decupată, nu înclinată sau răsturnată. Să fie la o rezoluție decentă și dimensiune normală. Să te avantajeze. Da, știm, discriminarea, bla, bla, dar, nimănui nu-i plac urâții/urâtele. Fă o poză portret, cu o ținută decentă.
5. Adresa de mail de la care îl trimiți este neserioasă. Pe Facebook poți să fii skumpk_blonda2014@yahoo.com, dar ar trebui să-ți faci și una mai simplă gen prenume.nume.
6. Ai trimis CV cu un număr de telefon pe care l-ai închis/pierdut/nu l-ai plătit. Nu totdeauna procesul de recrutare durează puțin. La fel, dacă trimiți direct CV la diverse firme, uneori poate apărea un post corespunzător după câteva luni.
7. Așteptări salariale nepotrivite. Nu mai trăim în epoca de piatră. Se știe care este salariul „pieței” pentru un anumit post. Poți afla foarte simplu datele financiare ale firmei respective, poți afla informații din interior. Dacă tu ceri 2000€ unei firme care are cifră de afaceri 50.000€ nu firma respectivă are o problemă. De asemenea, așteptările salariale trebuie să fie susținute de ce scrie în CV.
8. Trecutul te urmărește. Nu doar tu ai acces la internet și știi să cauți pe Google. Comentarii imbecile pe forumuri/site-uri, activități mai mult sau mai puțin la limita legii/decenței.
9. Atât, nu trebuie neapărat să fie 10. Cele de mai sus sunt suficiente.
Legat de punctul 5 ce sugestii ai pentru cazul in care nu mai gasesti disponibile nume de utilizator de forma: prenume.nume, prenume_nume, pnume, p_nume si viceversa?
Sunt mai multe soluții. Fie găsești un provider unde mai este disponibil, nu trebuie neapărat să fie la yahoo sau gmail (văd că în România adresele de yahoo sunt încă mai numeroase). Recent a apărut outlook unde sunt șanse mari să găsești combinația încă liberă. Altfel, poți încerca diverse combinații numeprenume, nume_prenume, nume.prenume, prenume.nume sau, eventual cu una două cifre. Și eu m-am chinuit ceva până i-am găsit fiului meu o adresă „curată” la Gmail. De la un anumit nivel încolo, ar trebui luat în considerare și un site propriu.
Mersi de sugestii. Am gasit si luat, la Outlook, combinatia prenume-nume.
La Yahoo si Gmail am incercat toate combinatiile de litere cu _ sau . fara succes. Variantele cu cifre nu-mi plac.
De acord cu domeniul propriu.
Era într-o melodie: „nu visa la occident când nu știi limba maternă”.
Cât despre trecutul te urmărește… rețele sociale da, dar îmi este greu să cred că îmi pot fi găsite comentarii de pe forumuri de acum 5 ani, pe care foarte probabil să fi avut nickname-uri dubioase.
Amploarea verificărilor depinde de postul vizat. Dac vrei să lucrezi la o șaormerie nu te întreabă nimeni de nimic. La noi nu știu încă dacă a ajuns o practică obișnuită ca în occident, dar mai zilele trecute am prins întâmplător o discuție în care o doamnă profesoară povestea alteia că fusese sunată de cineva să dea referințe despre un elev de-al ei.
Asta da, majoritatea companiilor mari care caută oameni pentru funcții înalte au obiceiul să ceară referințe de acest gen. Cunosc și eu un caz în care au fost trimiși reprezentanți ai unei companii de genul din ușă în ușă în blocul în care stătea respectivul, cerând vecinilor detalii.
In legatura cu punctul 7, din cate stiam eu nu se scrie in CV salariul pe care te astepti sa-l primesti. Chestiunile legate de bani se discuta la interviu.
Pe ambele site-uri de recrutare apare ca rubrică, iar majoritatea o și completează.