O săptămână interesantă

Săptămâna care a trecut a avut câteva evenimente foarte interesante. Ceea ce a surprins a fost atacul jenant al câtorva „organe de presă” împotriva ministrului de Externe, încercând să prezinte cele două minute de dialog cu presa drept întreaga întâlnire de patruzeci de minute cu secretarul de Stat american. Chiar nu-mi închipuiam că se poate merge cu manipularea chiar în halul acesta.

La fel, mai nimeni nu a consemnat succesul real înregistrat de ministrul Chiuariu la Bruxelles, care nu doar că a reuşit să evite clauza de salvgardare (desigur, nu ministrul singur, ci întregul guvern), dar a atras aprecieri pozitive de la liderul popularilor europeni, adică de la „opoziţie”.

Coroborat cu succesul lui Călin Popescu Tăriceanu însuşi de la Bruxelles, avem trei succese internaţionale importante ale guvernului Tăriceanu, succese care par să aparţină unui alt guvern decât cel din mass-media românească. Fiindcă este foarte clar că liberalii au o problemă serioasă de comunicare a rezultatelor guvernării, până la urmă, cele mai bune rezultate ale unui guvern românesc postbelic. Faptul că o parte a presei este ostilă lui Traian Băsescu nu o face însă mai permisivă cu liberalii – manipularea cu Cioroianu fiind prezentă în toată mass-media.

Apropo de asta, a mai fost recent tentativă de manipulare, la adresa ministrului Meleşcanu, a cărui iniţiativă nu a fost chiar atât de idioată cum au încercat unii să o prezintă şi, în nici un caz nu era vorba de aducerea „Armatei Roşii”. Nu trebuie să fii cine ştie ce expert în politică externă ca să realizezi că intrarea României şi Bulgariei în NATO nu este pe placul Rusiei, cu atât mai mult realizarea de baze militare americane în aceste două ţări. Desigur, aşa ceva nu se discută cu un reporter, dar asta este o altă poveste.

Finalul săptămânii aduce o clarificare importantă a proiectului politic PD-PLD. Traian Băsescu şi Theodor Stolojan vor încerca să repoziţioneze construcţia politică incertă în zona de centru, pe partea stângă fiind greu de concurat cu PSD-ul, în vreme ce pe partea dreaptă PNL pregăteşte un proiect politic intersant (care şi el a beneficiat de o tratare negativă). Proiectul politic băsescian a ajuns însă într-un punct mort, deoarece se pare că oferta făcută de PD lui Stolojan a fost neinteresantă astfel încât acesta îşi agită „identitatea liberală”, o identitate în care, de altfel, nu crede nimeni. De altfel, Stolojan are o problemă serioasă. Dacă rămâne „independent” cu identitatea liberală nu mai intră în Parlament fiindcă nu-l bagă nimeni în seamă (cu excepţia unui neverosimil 6,9% într-un sondaj CSOP sau CURS de acum vreo lună, publicat doar de EvZ, toate celelalte sondaje se încăpăţânează să dea formaţiunea lui Stolojan sub pragul electoral), dacă intră în PD îi dă apă la moară lui Călin Popescu Tăriceanu şi liberalilor care au susţinut dintotdeauna că a vrut să distrugă PNL-ul subordonându-l PD-ului. Eu cred că în momentul de faţă Stolojan doar aşteaptă un moment propice pentru a se „împiedica”, vorba bancului.

Tot legat de cele două partide, ar fi de menţionat modalitatea în care Cezar Preda este scos la înaintare în ultima vreme, semn că în PD se pregăteşte înlocuirea lui Emil Boc în ultima vreme autorul unor comunicate de un comic involuntar deosebit.

Oricum, cele două partide vor începe să aibă probleme cât de curând. Traian Băsescu este din ce în ce mai nervos şi chiar tămâietorii săi nu pot ocoli ieşirile grobiene – noul scandal a fost chiar stupid, fiindcă de data asta nici măcar nu a existat vreo tentativă de provocare (deşi o eventuală provocare nu scuză un derapaj al unui şef de stat). Guvernul Tăriceanu marchează victorii pe plan extern, acolo unde PD-ul se chinuie să dea o spoială de onorabilitate lui Gigi Becali băgându-l în internaţionala populară (nota de plată pentru susţinerea din timpul referendumului). Sondajul DataMedia infirmă agenda preşedintelui, arătând că din contră, populaţia este interesată de dialog şi cooperare şi nu doreşte un preşedinte cu puteri sporite, Traian Băsescu fiind identificat ca principalul vinovat pentru scandalul de pe scena politică.

În fine, Adrian Năstase se trezeşte şi pare hotărât să recucerească partidul. Nu ştiu ce şanse are, însă pentru Mircea Geoană se apropie momentul confruntării cu adversar de calibru. Cum el a dovedit că nu-i este frică de bătaie – dovadă cum s-a comportat la referendum, când a fost singurul lider PSD care a ieşit în faţă – ne putem aştepta la o confruntare interesantă. Ca om politic, Mircea Geoană are nevoie de o victorie. Neputând să o obţină în afară, poate reuşi în interior, fiindcă unul dintre motivele pentru care PSD a picat în sondaje este şi absenţa unei conduceri ferme aşa cum avea în perioada Năstase-Cozmâncă.