Mașini .ro

Nu este vorba de site-ul respectiv. Întrucât am schimbat mașina, în ultima vreme am petrecut destul de mult timp pe site-urile auto și pe forumurile mono-marcă, ocazie cu care am descoperit că există o legătură între personalitatea mașinii și personalitatea proprietarilor. „Japonezii” sunt plictisitori, „săracii” cu coreene bucuroși de afacerea făcută, dar ei cu japonezii sunt ca Samsung cu Apple sau Skoda cu Volkswagen, „francezii” fac mișto de nemți, „nemții” nu admit că există altă mașină în afară de mașina germană…

Dacă te uiți la probleme, cele mai multe sunt raportate tocmai la mașinile nemțești. Însă explicația nu este neapărat fiabilitatea problematică, cât mai ales faptul că se vând foarte puține mașini noi, majoritatea fiind aduse după 4-5 ani de „serviciu”, peste 100.000 de kilometri, adică exact după ce o mașină începe să ceară investiții majore. De aceea, „japonezii” și „coreeni” sunt mai veseli, fiindcă acolo sunt preponderent mașini noi, iar cum exploatarea medie a unei mașini în România este de 10.000 km/an, sunt încă departe de momentul înmulțirii problemelor.

De departe, cele mai comice sunt cele ale mărcilor premium, fiindcă cei care au bani de Mercedes/Audi/BMW rareori au timp să mai zăbovească pe forumuri, fiind mai ocupați să muncească și să se bucure de viață, astfel că ele sunt populate mai degrabă de wannabe sau de posesorii automobilelor de lux marca „Cazanul Bulgăresc”. Dacă te simți deprimat, fără chef de viață, dă o raită pe bmwclub sau clubaudi și umorul involuntar te va readuce la viață. Mercedes este cu o treaptă mai sus, fiindcă doar puțini dintre posesori știu să scrie și să citească și nu-și permit să-l deranjeze pe bulibașă chiar de fiecare dată când nu-i pornește cazanul.

Desigur, generalizez, exagerez. Și am observat că mulți o iau personal dacă îți permiți să te legi de sigla lor. Suntem încă mult prea preocupați de imagine, de statut. Petrecem mult prea mult timp preocupându-ne de alții – cum să-i impresionăm, cum să-i sabotăm, cum să nu-i lăsăm să ne-o ia înainte – și viața trece pe lângă noi.

Una dintre cele mai mari tâmpenii care conduce poporul român este „sunt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”. Sunt prea sărac ca să-mi iau Logan, așa că îmi iau Audi. Sunt prea sărac ca să-mi cumpăr vreun Alcatel, îmi iau Iphone. Și mulți nu realizează că ajung mai săraci tocmai pentru că-și cumpără lucruri pe care nu și le permit. A cumpăra lucruri ieftine este una, a cumpăra lucruri proaste este altceva.

O altă chestie care mă amuză, și pe care nu am văzut-o prin alte părți, este „am 1000/4000/10000/20000€, ce mașină îmi recomandați?” De ce te-ar interesa părerea altora despre o decizie strict personală? Desigur, în afară de a striga cât poți „Bă, săracilor, am 1000/4000/10000/20000€, vă sparg pe toți, să moară mama!” Sau a cere opinii pe forumuri despre mașini de 50-80.000€ sau chiar mai scumpe… Care e rostul? Care e probabilitatea ca cineva care știe despre ce e vorba la un asemenea nivel să bântuie pe forumuri?

De aia România rămâne o țară săracă, fiindcă în loc să cumpărăm pentru noi, cumpărăm întotdeauna pentru alții.