Înainte de alegerile locale, cel mai bine stă PNL, singurul partid care nu este afectat de scandaluri interne şi de dispute în teritoriu. PD este măcinat de multe conflicte interne în teritoriu, care confirmă ceea ce anunţam eu cu multe luni în urmă şi încă nu ştie cum să salveze eşecul electoral previzibil de la Bucureşti (inexistenţa unei strategii pentru pierderea alegerilor fiind motivul real pentru care nu se anunţă candidatul pe care îl ştie toată lumea încă de acum trei luni). PSD are de luptat cu tentativele disperate ale lui Marean Vanghelie de a-şi salva cariera politică în detrimentul partidului.
Deşi PNL este cotat la nivelul Capitalei doar cu vreo 20%, este singurul partid care a anunţat un candidat serios, cu o bună experienţă administrativă de vice-primar şi care face parte chiar din conducerea de la vârf a partidului. Din acest motiv, Orban este în pole-position pentru primărie, o eventuală reuşită a sa având darul de a schimba radical configuraţia politică înaintea alegerilor parlamentare.
PD
După ce a epuizat cam toate temele serioase, PD vine în campanie cu câteva idei „răsuflate”. Ei mizează pe demonizarea relaţiei PSD-PNL, numai că nu Theodor Stolojan este cel mai potrivit personaj pentru a-l critica pe Ion Iliescu, el făcând parte în trecut chiar din comitetul de susţinere la preşedenţie al acestuia, în vreme ce Valeriu Stoica a fost unul dintre susţinătorii unei alianţe cu PSD în 2000. Prin promovarea jenantă a Elenei Băsescu, PD şi-a înscris un autogol antologic, iar actuala garnitură de lideri face ca sloganul „Hai la curăţenie!” care a început să apară pe panourile publicitare să sune mai degrabă ironic.
Faptul că nu sunt la guvernare şi nu au lideri locali foarte puternici îi fac principalii perdanţi ai alegerii preşedinţilor de consilii judeţene în sistem uninominal. PSD are baronii locali, PNL vine cu prefecţii sau miniştri, oameni care au căpătat o bună notorietate şi putere în plan local.
Dar pentru PD principala problemă o reprezintă modul în care pot masca eşecul de la Bucureşti. Faptul că nu au găsit încă o soluţie şi tergiversarea nominalizării oficiale indică mai degrabă teamă, nesiguranţă, elemente care nu sunt deloc bune pentru un partid considerat cel mai puternic.
În fine, acest lucru constituie un handicap major pentru PD, care intră în cursă din postura de favorit cert, ceea ce induce în electorat aşteptări majore. Orice scor sub 35% va fi catalogat drept dezastru şi va accentua începutul de degringoladă care se simte la democraţi şi Traian Băsescu.
Puncte tari
- Beneficiază încă de sprijinul lui Traian Băsescu;
- Partidul are câteva fiefuri electorale unde va înregistra succese facile;
- Este cel mai important partid politic.
Puncte slabe
- Traian Băsescu este pe un trend descendent;
- Pierderea Capitalei va fi o lovitură de imagine puternică;
- Nu reuşeşte să depăşească nivelul de 35% în opţiunile de vot, ceea ce se traduce într-un scor de maxim 30%;
- Certuri interne din ce în ce mai zgomotoase (Bucureşti, Buzău, Constanţa, Timiş…), care pot degenera urât, mai ales ca urmare a obţinerii unor rezultate slabe în alegeri;
- Izolarea politică;
- Lipsa de lideri politici credibili – este practic singurul partid politic fără nici măcar o „speranţă”; poate doar primarul sectorului 3, însă anvergura sa nu depăşeşte prea mult graniţele sectorului.
Oportunităţi
- Ajutorul pe care îl va da în campanie Traian Băsescu;
Ameninţări
- Faptul că nu sunt la guvernare şi nu au nici o şansă să mai ajungă pot limita succesul electoral;
- Izolarea politică îi exclude de la eventuale negocieri şi astfel se pot trezi cu un scor mult mai mic decât potenţialul maxim;
- O bună parte din electoratul său este inactiv social, fiind atras doar de discursul justiţiar, cu accente naţionaliste, astfel încât votează doar în sondaje;
- Certurile interne pot duce la scăderea mobilizării activiştilor.
PSD
Recentele sondaje de opinie dau PSD în Bucureşti la 25-28%, ceea ce înseamnă că la nivel naţional partidul stă chiar ceva mai bine. Din păcate, şi în PSD sunt discuţii referitoare la candidatul la Primăria Capitalei ceea ce poate duce la obţinerea unui scor slab. Pe de altă parte însă, este posibil ca acest lucru să nu afecteze partidul în condiţiile în care Mircea Geoană este deja considerat de toată lumea ca „interimar”, odată cu revenirea în prim-plan a lui Adrian Năstase, plecarea lui de la preşedenţia partidului fiind doar o chestiune de zile.
Revirimentul PSD după revenirea lui Adrian Năstase ar putea fi explicat şi prin faptul că românii au nevoie de un lider autoritar (Vlad Ţepeş este încă modelul de bună guvernare) şi dincolo de acuzaţiile de corupţie, Adrian Năstase a fost şeful absolut şi rămâne un model de eficienţă administrativă. Până la urmă, dacă este regretat Nicolae Ceauşescu, de ce nu ar fi şi Adrian Năstase? Rămâne însă de văzut dacă fostul premier şi-a învăţat lecţia
Puncte tari
- Primul set de alegeri sunt cele locale, acolo unde PSD stă foarte bine graţie baronilor locali; există toate premisele unui scor spre 30%, care va schimba radical raportul de forţe în perspectiva alegerilor parlamentare viitoare;
- Un bun aparat organizatoric de partid care permite o bună mobilizare electorală.
Puncte slabe
- Imaginea negativă (sigur, în momentul în care mass-media împroaşcă cu noroi şi în stânga şi în dreapta
nu este neapărat o problemă); - Lipsa fondurilor;
- O ofertă economică foarte riscantă în momentul de faţă – reintroducerea taxării progresive poate prejudicia grav bugetul;
- Ion Iliescu – prea bătrân şi mult prea epuizat de bătăliile politice;
- Slăbiciunile conduceri Mircea Geoană făcând gafă după gafă.
Oportunităţi
- Dacă îşi rezolvă problemele la Bucureşti şi vin cu un candidat rezonabil, ar putea apărea situaţia în care în turul doi să se bată candidatul PSD şi cel al PNL, ceea ce ar însemna o umilinţă maximă pentru PD;
- Colaborarea cu PNL.
Ameninţări
- Certurile interne pot afecta performanţa electorală;
- Negocierile cu PNL pot fi compromise dacă PSD insistă pe câteva idei asupra cărora PNL nu poate face un compromis, cum este cota unică (un succes major al guvernării Tăriceanu).
PNL
PNL se află acum pe un trend ascendent, în Bucureşti apropiindu-se de 20%. Din păcate însă, nu peste tot în teritoriu stă la fel de bine. Principala lor problemă este că nu au nici măcar un judeţ pe care să îl controleze. Impunerea preferecţilor la consiliile judeţene şi candidatura câtorva miniştri poate ridica scorul electoral şi există şanse bune de a obţine guvernarea câtorva judeţe.
Faptul că şi-au anunţat din timp şi fără probleme candidatul pentru Primăria Capitalei le conferă un avantaj deosebit în faţa PSD şi PD. Din păcate însă, oferta PNL pentru primăriile de sector este mai degrabă prematură – majoritatea fiind specialişti în administraţie publică, fără însă a avea notorietate publică. Cel puţin candidaţii de la sectoarele 2 şi 6 ar câştiga detaşat primăria în condiţii normale – Chiliman oricum având toate şansele de a fi reales.
Puncte tari
- Garnitura de candidaţi; PNL mizează în special pe tineri, buni specialişti, feţe noi, necompromise, ceea ce contrazice un pic ideea de „lipsă de cadre”;
- Sunt la guernare şi au controlul resurselor;
- Nu au avut o guvernare rea;
- Sunt pe trend ascendent;
- Adversarii şi-au cam epuizat lista de acuze;
- Nu este un partid de lider (există vreo 3 alternative la Călin Popescu Tăriceanu);
- Simpatia mediului de afaceri;
- Deşi îi costă, nu au renunţat la principii (taxa auto, finanţarea mass-mediei din bani publici).
Puncte slabe
- Ostilitatea mass-mediei – o ostilitate care contează din ce în ce mai puţin graţie decredibilizării constante;
- Incidente neplăcute de imagine, care ar fi putut fi evitate foarte uşor (cazul Remeş, accidentul lui Orban);
- Inabilitatea de a-şi comunica rezultatele pozitive.
Oportunităţi
- Sunt singurul partid de dreapta semnificativ;
- Ideologia este atractivă;
- Există o coerenţă în promovarea unor politici „de dreapta” (deconspirarea securităţii, anti-comunismul);
Ameninţări
- Unele măsuri luate de Guvern au fost etichetate „de stânga” şi afectează identitatea ideologică a partidului;
- Campaniile negative de presă.
